ICCJ. Decizia nr. 1911/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1911/2008
Dosar nr. 9924/59/2005
Şedinţa publică de la 3 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 9332/Com/2004 al Tribunalului Timiş, reclamanta SC A.D.P.T. SA Timişoara a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Caransebeş solicitând ca prin hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată la plata sumei de 6.464.555.862 lei c/val a patru facturi neachitate, cu actualizarea debitului pe anul 2000, respectiv reactualizarea acestuia pe anul 2003.
Ulterior, respectiv la data de 25 februarie 2005 reclamanta a făcut o precizare de acţiune (fila 167 din dosarul instanţei de fond), în considerarea unei plăţi parţiale făcută de pârâtă.
Prin sentinţa civilă nr. 446 din 21 aprilie 2005 Tribunalul Timiş a admis acţiunea reclamantei şi a dispus obligarea pârâtei la plata sumelor de 6.214.632.242 lei cu titlu de c/val lucrări neachitate, 949.773.895 lei actualizare debit şi 51.299.594 lei, cheltuieli de judecată, reţinând că sumele solicitate prin acţiune au ca temei legal convenţia părţilor.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond a declarat apel Primăria Municipiului Caransebeş prin primar care a solicitat admiterea apelului său, schimbarea în tot a sentinţei instanţei de fond, cu respingerea acţiunii reclamantei. A susţinut că valoarea lucrărilor de drumuri aprobată de A.D.N. Bucureşti a fost, pentru perioada ce priveşte litigiul pe rol, în sumă de 1.000.000.000 lei, sumă pe care pârâta a achitat-o reclamantei pentru lucrările efectuate, restul lucrărilor urmând a fi achitate de A.N.D. Bucureşti.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 92 din 10 aprilie 2007 a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentinţa tribunalului şi pe fond a exonerat-o pe pârâtă de plata sumei de 10.498.929 lei, cu menţinerea restului dispoziţiilor sentinţei.
La pronunţarea hotărârii de mai sus, instanţa de apel a ţinut cont de concluziile stabilite prin rapoartele de expertiză tehnică şi contraexpertiză dispuse şi efectuate în cauză.
Nemulţumită de hotărârea de mai sus, Consiliul Local Caransebeş şi Primăria Caransebeş prin Primar au declarat recurs susţinând că hotărârea din apel a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei.
A criticat hotărârea recurată sub aspectele privind neluarea în seamă a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Caransebeş şi al prescrierii dreptului material la acţiune al reclamantei.
A mai susţinut în recurs că experţii nu au efectuat o expertiză corectă, nu au făcut o cercetare locală şi nu s-a ţinut seama că lucrările de drumuri au fost finalizate de A.N.D. Bucureşti iar nu de reclamantă.
Recursul pârâtelor este nefondat.
Din analiza contractului de execuţie a investiţiei - covor asfaltic D.N. - depus de reclamantă la dosarul instanţei de fond (filele 10-16) rezultă că A.D.P. Timişoara a încheiat contractul din 8 martie 1999 cu Primăria Municipiului Caransebeş, prin primar, în calitate de instituţie publică care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului local (aşa cum prevăd dispoziţiile art. 59 din Legea nr. 61/1991 republicată.
Din conduita Consiliului Local Caransebeş, adoptată în timpul executării acestui contract prin plata facturilor emise de reclamantă în contul lucrărilor efectuate, este atestată ratificarea contractului de către această autoritate deliberativă locală.
De altfel, cum recursul a fost declarat în primul rând de Consiliul local, care împreună cu Primăria reprezintă componentele autorităţii deliberative şi executive locale ale Municipiului Caransebeş, corelat cu cele ce preced, conduc la constatarea că motivul de recurs privind lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei Caransebeş este nefondat.
În ce priveşte critica potrivit cu care dreptul material la acţiune al reclamantei a fost prescris la data formulării acţiunii introductive la instanţă, se constată din analiza actelor din dosar că faţă de data de 24 noiembrie 2006 când acţiunea reclamantei s-a înregistrat la Tribunalul Timiş, factura emisă pentru suma de 26.551,3 lei la data de 14 noiembrie 2000 este prescrisă.
În acest context urmează a se admite recursul pârâtelor şi totodată şi apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 446 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului Timiş, care se va modifica în sensul că din suma la care pârâtele au fost obligate la plată se va constata prescrisă suma precizată mai sus.
Critica din recurs referitoare la expertizele din apel şi modalitatea efectuării acestora este de asemenea nefondată.
Este de remarcat că nu a fost contestată nici calitatea, nici întinderea lucrărilor. În hotărârea sa instanţa de apel a analizat acest aspect şi în baza concluziilor din rapoartele respective a constata că beneficiarul lucrărilor datorează mai puţin cu 10.498.929 lei, astfel că această menţiune din sentinţa instanţei de fond se va menţine, cum de altfel se vor menţine şi restul dispoziţiilor sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâţii Primăria Municipiului Caransebeş şi Consiliul local al Municipiului Caransebeş împotriva Deciziei civile nr. 92 din 10 aprilie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, pe care o casează.
Admite apelul pârâţilor împotriva sentinţei nr. 446 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului Timiş, pe care o modifică în sensul că va constata prescrisă creanţa din factura din 14 noiembrie 2000 în sumă de 26.551,3 lei din suma pretinsă.
Menţine restul dispoziţiilor privind exonerarea pârâtei pentru suma de 10.498.929 lei.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1908/2008. Comercial. Pretenţii. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 1912/2008. Comercial. Contestaţie la... → |
|---|
