ICCJ. Decizia nr. 1917/2008. Comercial. Suspendare executare silită. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1917/2008
Dosar nr. 5523/2/2007
Şedinţa publică de la 3 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I. a României, prin sentinţa arbitrală 153 din 28 iunie 2007 a admis acţiunea completată a reclamantei SC R. SRL, împotriva pârâtei CN A.D.N.R. SA, a dispus obligarea pârâtei la 12.605.000 dolari SUA plus T.V.A. reprezentând daune rezultate din rezilierea contractului din 30 noiembrie 2008, la 1.765.881 dolari SUA dobânzi pe perioada 1 aprilșie 2004-1 aprilie 2007, 865.667,52 dolari SUA sold al facturii din 23 noiembrie 1998 şi dobânda aferentă de la data introducerii acţiunii, 118.138 dolari SUA dobânda la suma de 865.667,52 dolari SUA de la 1 iulie 2004-1 aprilie 2007 şi dobânda „Libor” în continuare până la plata integrală a debitului.
Împotriva sentinţei arbitrale astfel pronunţate, pârâta a introdus acţiune în anulare, solicitând printr-o cerere separată suspendarea hotărârii arbitrale.
Curtea de Apel Bucureşti, prin încheierea din 3 decembrie 2007, a respins cererea de suspendare a executării hotărârii arbitrale, stabilindu-se termen pentru judecarea acţiunii în anulare, la 14 ianuarie 2008.
Instanţa de fond a reţinut că invocarea unor prejudicii cauzate prin executare nu sunt suficiente iar evocarea motivelor exercitării acţiunii în anulare ar substitui instanţa de soluţionare a cererii de suspendare cu aceea a instanţei de control judiciar. Reglementarea legală a întoarcerii executării şi împrejurarea că ambele părţi sunt în situaţia de a suferi prejudicii sunt de natură a convinge asupra netemeiniciei cererii de suspendare.
CN A.D.N.R. SA, a declarat recurs împotriva încheierii din 3 decembrie 2007.
Recurenta a criticat încheierea atacată, sub aspect formal pe îndeplinirea condiţiilor legale pentru suspendarea titlului executoriu iar pe fond susţinând că prejudiciul ce s-ar aduce prin executare ar avea drept efect blocarea activităţii societăţii comerciale întrucât numai 20% din sumele pe care le derulează sunt la dispoziţia acesteia.
Precizându-şi motivele de recurs, recurenta susţine încălcarea de către instanţa de fond, a prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că cererea de suspendare nu ar fi fost calificată incidentală dar şi sub aspectul lipsei de eficacitate a prevederilor legale supuse numai simplei aprecieri a judecătorului.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Prevederile art. 365 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc posibilitatea instanţei judecătoreşti de a suspenda executarea hotărârii arbitrale împotriva căreia s-a introdus acţiune în anulare, numai după plata unei cauţiuni.
Textul de lege citat lasă la înţelepciunea judecătorului posibilitatea suspendării executării, fără ca prin aceasta să se considere lipsa de eficienţă a dispoziţiilor menţionate.
Încheierea atacată este într-adevăr deficitară sub aspectul motivelor care au format convingerea judecătorului că suspendarea executării este neîntemeiată dar aceasta nu a constituit o critică prin motivele de recurs.
Pe de altă parte, indiferent de forma în care debitorul solicită suspendarea executării, instanţa va analiza temeinicia acesteia, abordând şi aspectele esenţiale ale litigiului atât sub aspect procesual (admisibilitate-inadmisibilitate) cât şi de aparenţă a drepturilor părţilor.
Din această perspectivă blocarea activităţii societăţii debitoare sau eventualele procente de disponibilitate a sumelor pe care le derulează, nu sunt motive determinante.
De aceea nu calificarea cererii ca incidentală sau principală este de esenţa suspendării executării, ci cercetarea titlului executoriu.
Respingerea acţiunii în anulare prin sentinţa comercială nr. 16 din 18 februarie 2008 este cea care confirmă însă, temeinicia încheierii din 3 decembrie 2007.
Urmează aşadar ca în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să respingă ca nefondat recursul declarat împotriva încheierii din 3 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 5523/2/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta CN A.D.N.R. SA Bucureşti împotriva încheierii din 3 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1916/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 1918/2008. Comercial. Contestaţie la... → |
|---|
