ICCJ. Decizia nr. 1955/2008. Comercial. Constatare nulitate act. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1955/2008
Dosar nr. 6659/1/2007
Şedinţa publică de la 4 iunie 2008
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 2426 din 19 iunie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 16018/1/2006, a admis recursurile declarate de reclamanţii S.M.A. şi S.M.I. şi de pârâta SC F. SA Timişoara împotriva deciziei nr. 128/C/2006 - A din 24 octombrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a modificat-o, în sensul că a admis şi apelurile declarate de aceleaşi părţi împotriva sentinţei nr. 118 din 22 martie 2006 a Tribunalului Bihor, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis acţiunea şi a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. 2809 din 1 iulie 2001 încheiat între SC F. SA Timişoara şi SC V. SRL Timişoara, precum şi a contractului nr. 2582 din 10 mai 2002, încheiat între SC V. SRL Timişoara şi SC R. SRL Timişoara.
Pârâtele SC V. S.R.L. Timişoara şi SC S.V. SRL Timişoara au formulat, în termenul legal, cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.
Cu privire la primul motiv de revizuire, întemeiat pe art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ., revizuentele au arătat că din certificatul constatator nr. 10031 din 25 iunie 2007, eliberat de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiş, rezultă că, la data sesizării instanţei de judecată şi ulterior, în cursul soluţionării litigiului în fond şi căii de atac, reclamantul S.M.A. şi S.M.I. nu aveau în cadrul SC F. SA Timişoara nici una din calităţile cerute de lege pentru a solicita protecţia judiciară a unor drepturi în numele societăţii comerciale sau în nume propriu.
Faţă de aceasta, au arătat revizuentele că admiterea căii de atac şi, în final, a acţiunii formulate de o persoană ce nu îşi poate legitima calitatea procesuală activă, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept, în raport de împrejurarea că soluţia legală, în raport de acest aspect, constă în invocarea, chiar şi din oficiu, a excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi respingerea acţiunii şi căilor de atac pentru acest motiv.
Au mai arătat că, din conţinutul celorlalte înscrisuri noi rezultă incontestabil, cert, neechivoc, că SC F. SA Timişoara nu deţine terenuri, nici incluse în capitalul social şi nici măcar în administrare, deşi în această din urmă situaţie, în măsura în care ar fi existat, societatea sa ar fi avut calitate de non dominus, aşa încât acestea nu puteau face obiectul transmisiunii dreptului de proprietate; prin urmare, în mod eronat a fost reţinută în recurs incidenţa Protocolului nr. 391/2000.
În fine, au mai arătat revizuentele că, realizând o armonioasă proporţionalitate între imperativul, principiile şi cerinţele stabilităţii ordinii de drept, legea procesual civilă a determinat precis, limitativ şi restrictiv cazurile în care partea interesată poate exercita căile extraordinare de atac, în vederea retractării hotărârii judecătoreşti pe această cale. Prin urmare, demersul lor este supus inerent acestor constrângeri, cu referire la determinarea unor împrejurări relevante, care, arată revizuentele, se încadrează riguros în unul dintre cazurile de revizuire, determinate limitativ de legiuitor.
Prin cel de-al doilea motiv de revizuire, întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentele au arătat, în esenţă, că, în cauză, contrarietatea cerută de textul menţionat există, atâta timp cât dreptul de proprietate, consolidat prin sentinţa nr. 2892 din 08 septembrie 2003, definitivă şi irevocabilă, a Tribunalului Timiş, este anulat, cu nesocotirea autorităţii lucrului judecat, prin decizia nr. 2426 din 19 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
La data de 26 mai 2008, revizuentele SC V. SRL Timişoara şi SC S.V. SRL (fostă SC R. SRL) Timişoara au depus la dosar cerere de renunţare la judecata cererii de revizuire întemeiată pe cazul de retractare prevăzut în art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cerere de care instanţa a luat act la termenul de astăzi, în temeiul art. 246 C. proc. civ.
Cererea de revizuire, astfel cum a fost restrânsă numai la motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., este nefondată şi urmează a fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Astfel, sintetizând elementele imanente de admisibilitate ale cererii de revizuire, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., rezultă că, pentru a putea admite o astfel de cerere, înscrisul trebuie să fi existat în momentul soluţionării, înscrisul să fi fost necunoscut pentru instanţă şi pentru revizuent, partea să fi fost împiedicată a-l prezenta din împrejurări mai presus de voinţa sa şi să fie determinant pentru soluţia dată.
Or, actul la care se face referire în susţinerea motivului de revizuire, prevăzut de pct. 5 al art. 322 C. proc. civ., este ulterior soluţionării cauzei, astfel încât nu întruneşte nici una dintre aceste condiţii pentru a fi în măsură să conducă la revizuirea hotărârii.
Nefiind îndeplinite condiţiile arătate, nu se poate reţine ca fondată cererea de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., încât aceasta urmează a fi respinsă.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga revizuentele să plătească intimatei SC F. SA Timişoara suma de 4760 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele SC V. SRL Timişoara şi SC S.V. SRL (fostă SC R. ) SRL Timişoara cu privire la decizia nr. 2426 din 19 iunie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 16018/1/2006.
Obligă revizuentele să plătească intimatei SC F. SA Timişoara suma de 4760 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1949/2008. Comercial. Pretenţii. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 2000/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
