ICCJ. Decizia nr. 2162/2008. Comercial. Rezoluţiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2162/2008
Dosar nr. 2983/99/2005
Şedinţa publică de la 17 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4476 din 2 octombrie 2006 a Tribunalului Iaşi a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC U. SRL Iaşi în sensul că s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 1533 din 28 aprilie 2000, încheiat între părţi, a fost obligat pârâtul să restituie reclamantului 473.969 acţiuni reprezentând 69,985 % din capitalul social al SC S. SA Paşcani, s-a dispus reţinerea de către reclamant a sumei de 536.303 lei achitată de pârât în contul contractului şi a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei daune interese.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele: preţul convenit de părţi pentru acţiunile vândute este 7.998.226.875 lei vechi, cumpărătorul achitând un avans de 35 % până la 27 iunie 2000, diferenţa de 5.198.846.875 lei urmând a fi achitată în rate anuale, având termen de scadenţă la 28 aprilie 2001, 28 aprilie 2002, 28 aprilie 2003.
De asemenea, părţile au convenit potrivit art. 5.2 lit. b) şi 5.4 din contract, asupra nivelului dobânzilor şi penalităţilor pe care pârâtul le va plăti în cazul neexecutării în termen a obligaţiei de plată a ratelor şi a diferenţei din avans.
În art. 3.1 din contract, părţile au stabilit că transmiterea dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător să se realizeze la data plăţii avansului şi a penalităţilor prevăzute la art. 5.2 lit. a) şi la art. 5.4.
Transmiterea dreptului de proprietate asupra acţiunilor vândute a avut loc cel mai târziu la data de 27 iunie 2000, contractul este cu execuţie imediată, iar sancţiunea pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor contractuale de către una din părţi este rezoluţiunea.
Art. 21 alin. 1 lit. a) din O.G. nr. 25/2002 este norma specială de drept în materia contractelor de privatizare a societăţilor comerciale, face referire la rezoluţiunea contractului ca mod de desfiinţare a acestuia.
În conformitate cu art. 21 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 25/2002, cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata de daune interese reprezentând dobânzi, penalităţi şi dividende este întemeiată, iar cuantumul sumelor a fost stabilit prin expertiză.
Ambele părţi au declarat apel împotriva sentinţei nr. 4476 din 2 octombrie 2006 a Tribunalului Iaşi.
Prin cererea de apel, A.V.A.S. a solicitat să se reţină de către reclamantă suma de 536.874,98 lei în loc de 536.303 lei, că dobânzile sunt în cuantum de 2.185.029,50 lei iar în loc de 1.779.078,5 lei, iar penalităţile datorate de pârâtă sunt în cuantum de 2.185.029,50 lei şi nu de 1.779.078,5 lei cum în mod greşit a reţinut instanţa.
Pârâta a formulat apel susţinând următoarele: neexecutarea parţială a obligaţiilor de plată a preţului de către pârâtă nu se datorează culpei exclusive a pârâtei, deoarece solicitările adresate A.V.A.S. pentru derularea în condiţii reciproc avantajoase a contractului, au rămas fără răspuns.
Instanţa a dispus eronat reţinerea de către reclamantă a sumelor achitate în contul contractului concomitent cu restituirea acţiunilor, că O.G. nr. 25/2002 se aplică şi contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a acestei ordonanţe, stabilind dobânzi şi penalităţi printr-un calcul eronat.
Conform clauzelor de la art. 8.7 din contractul de privatizare, pârâta nu putea fi obligată la plata unor sume, iar prin rezoluţiunea contractului se impunea şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, în care trebuia să se restituie acţiunile cât şi sumele achitate de către aceasta în contul contractului până la data rezoluţiunii.
De asemenea, SC U. SRL Iaşi a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 11 alin. (1), art. 17 din Legea nr. 146/1997 şi a art. 401 din Legea nr. 137/2002, raportate la art. 16 alin. (1) şi art. 21, art. 124 alin. (2) din Constituţia României, arătând că i s-a solicitat plata taxei de timbru în apel, deşi reclamanta nu a achitat taxa de timbru la introducerea acţiunii, fiind instituţie publică.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile legale criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate şi a respins excepţia formulată de SC U. SRL Iaşi
Prin decizia nr. 73 din 18 iunie 2007, Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a respins apelurile formulate de reclamantă şi pârâtă.
Instanţa de apel a reţinut că prima instanţă, la stabilirea cuantumului dobânzilor şi penalităţilor datorate de către pârâtă a avut în vedere atât raportul de expertiză efectuat în cauză cât şi sentinţa civilă nr. 463/E/2002 a Tribunalului Iaşi. De asemenea, din aceleaşi motive sunt nefondate şi criticile pârâtei referitoare la modul de calcul al daunelor interese, al prejudiciului rezultat ca urmare a diminuării valorii acţiunilor şi al penalităţilor de întârziere.
S-a mai reţinut că în mod corect prima instanţă a apreciat că dispoziţiile art. 21 alin. (1) pct. 2 din O.G. nr. 25/2002 sunt aplicabile în cauză şi că sunt nefondate criticile că prin contractul încheiat părţile nu se situează pe poziţii echitabile.
Reclamanta şi pârâta au declarat recurs împotriva deciziei nr. 73 din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, iar SC U. SRL Iaşi şi împotriva Încheierii de la 11 iunie 2007 pronunţată în dosarul nr. 2983/99/2005.
În motivarea recursului, reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a susţinut, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că instanţa de apel în mod neîntemeiat a considerat că la stabilirea cuantumului dobânzilor şi penalităţilor în mod corect a avut în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză.
Suma achitată de cumpărător în contul preţului acţiunilor conform contractului este de 36.874,98 lei potrivit raportului de expertiză şi cu luarea în considerare a plăţii efectuate de cumpărător cu O.P. nr. 1/502-2006.
A.V.A.S. Bucureşti solicită obligarea pârâtei la plata de dobânzi de 683.720,63 lei în loc de 678.286 lei şi a penalităţilor de 2.185.029,50 lei în loc de 1.779.078,5 lei.
Pârâta SC U. SRL Iaşi a declarat recurs împotriva încheierii de la 11 iunie 2007 şi deciziei nr. 73 din 18 iunie 2007, susţinând că în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa de apel trebuia să admită cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi să dispună suspendarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
De asemenea, pârâta a susţinut că decizia pronunţată în apel este nelegală, deoarece s-a trecut peste taxa de timbru, apelul fiind respins ca nefondat şi nu ca netimbrat, deşi nu s-a achitat taxa de timbru.
În motivarea recursului, SC U. SRL Iaşi a susţinut că decizia nr. 73 din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Iaşi este netemeinică, hotărârea pronunţată necuprinzând motivele pe care se sprijină, nulitate prevăzută de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Pârâta consideră că în mod greşit s-a dispus obligarea sa la plata dobânzilor şi penalităţilor, susţinând că O.G. nr. 25/2002 nu se aplică, contractul fiind încheiat anterior intrării în vigoare a acestei ordonanţe.
Suma stabilită cu titlu de dobânzi nu a avut în vedere că fusese achitată o parte din rata 1 precum şi o parte din dobânzi, iar calculul prejudiciului nu este corect, deoarece preţul de tranzacţionare a acţiunilor pe piaţă este un preţ liber stabilit în condiţii concurenţiale de cerere şi ofertă, astfel că nu poate fi raportat la indicele de inflaţie.
Faţă de faptul că s-a solicitat rezoluţiunea contractului, care presupune repunerea părţilor în situaţia anterioară, atât reţinerea sumelor achitate cât şi obligarea pârâtei la dobânzi şi penalităţi ar fi o îmbogăţire fără justă cauză.
Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, se constată că instanţa de apel corect a reţinut că la stabilirea cuantumului dobânzilor şi penalităţilor s-a avut în vedere raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.
De asemenea, s-a refăcut calculul sumei reprezentând penalităţi de întârziere aferente diferenţei de preţ neachitate din rata nr. 1, a cărei valoare a fost stabilită prin sentinţa nr. 463/E/2002 a Tribunalului Iaşi, la suma de 747.017.903 lei vechi, din care a fost scăzută suma de 60.508.451 lei veci, reprezentând penalităţi calculate până la 28 septembrie 2001.
Ca atare, susţinerile recurentei A.V.A.S. Bucureşti sunt nefondate, criticile formulate nu pot fi reţinute, nefiind îndeplinite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cu privire la recursul declarat de SC U. SRL Iaşi se constată următoarele:
Instanţa de apel a reţinut în mod corect că nu se impune suspendarea soluţionării cauzei şi înaintarea dosarului Curţii Constituţionale, care, prin numeroase decizii a constatat constituţionalitatea art. 401 din Legea nr. 137/2002.
Cu privire la cuantumul dobânzilor şi penalităţilor instanţa de fond a avut în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză.
Art. 21 alin. (1) pct. 2 din O.G. nr. 25/2002 se aplică în cauză, pentru un contract încheiat anterior intrării în vigoare a acestei ordonanţe, deoarece un proces început înainte de această dată nu putea avea ca obiect decât desfiinţarea unui contract încheiat înainte de intrarea în vigoare a ordonanţei.
Criticile formulate de pârâtă nu pot fi reţinute, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Faţă de cele de mai sus, recursurile declarate în cauză sunt nefondate şi urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 73 din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi pârâta SC U. SRL Iaşi împotriva Încheierii de la 11 iunie 2007 pronunţată în dosarul nr. 2983/99/2005 de Curtea de Apel Iaşi şi a deciziei nr. 73 din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 212/2008. Comercial. Ieşire din indiviziune.... | ICCJ. Decizia nr. 2222/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
