ICCJ. Decizia nr. 2014/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2014/2008
Dosar nr. 9807/3/2007
Şedinţa publică din 6 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Reclamantul G.R.Ş. a chemat în judecată pe pârâta SC T.A.I. SRL solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 119.750 lei, reprezentând chirie neîncasată pentru demisolul locuibil al imobilului din Bucureşti, pe perioada 26 ianuarie 2004 - 20 iulie 2006.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 11822 din 22 octombrie 2007 a respins excepţiile nulităţii absolute/relative a actului adiţional ca nefondate; a respins cererea principală formulată de reclamantul - pârât G.R.Ş. ca nefondată; a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta - reclamantă; a obligat reclamantul pârât la plata sumei de 64.200 lei şi la plata sumei de 5.000 dolari SUA, în echivalent în lei la data plăţii, către pârâta - reclamantă; a obligat reclamantul pârât la plata sumei de 10.697 lei către pârâta - reclamantă, cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Între părţi s-a încheiat un contract de închiriere la data de 1 august 2003, având ca obiect imobilul proprietatea reclamantului din Bucureşti, pe o perioadă de 4 ani şi 5 luni. Părţile au stabilit că plata chiriei se va face în lei, în cuantum de 3.250 dolari SUA. Obiectul iniţial al contractului a fost modificat, prin act adiţional, la data de 7 august 2003, în sensul că se închiriază imobilul situat în Bucureşti, parter, mansardă, în suprafaţă de 350 m.p.
În ceea ce priveşte excepţia nulităţii actului adiţional, pentru lipsa consimţământului, tribunalul a reţinut că nu a existat o falsă reprezentare asupra naturii actului juridic încheiat sau asupra identităţii fizice a obiectului şi în consecinţă a respins excepţia invocată de pârâta - reclamantă.
Faţă de cererea principală, tribunalul a apreciat că acţiunea reclamantului întemeiată pe îmbogăţirea fără just temei nu este fondată, nefiind întrunite condiţiile pentru intentarea acestui tip de acţiune şi nici condiţiile materiale ale intentării acţiunii în restituire.
Cererea reconvenţională formulată de pârâta - reclamantă, având ca obiect pretenţii a fost admisă, în parte de tribunal, cu motivarea că începând cu data de 20 iulie 2006, dată de la care reclamantul a încetat să mai fie proprietar al bunului închiriat, se impune restituirea sumei achitate cu titlu de garanţie şi chiria achitată în avans pentru perioada ianuarie – iunie 2007.
Împotriva sentinţei tribunalului, a declarat apel reclamantul G.R.Ş., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei apelate, în sensul admiterii cererii principale şi respingerii cererii reconvenţionale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 6 din 9 ianuarie 2008, a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelant, având în vedere aplicarea sancţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul G.R.Ş., în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Prin criticile dezvoltate, recurentul a susţinut că pentru termenul de judecată din data de 9 ianuarie 2008, nu a primit citaţia din partea Curţii de Apel, care aducea la cunoştinţa sa obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru şi de a depune timbrul judiciar. În raport de această împrejurare a fost împiedicat să îşi exercite dreptul la un proces efectiv.
Examinând recursul în contextul criticilor formulate şi având în vedere cele statuate prin Decizia atacată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care urmează.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu subzistă, hotărârea Curţii de Apel fiind pronunţată cu respectarea normelor de procedură prevăzută sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Conform art. 20 din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în situaţia în care taxa nu a fost plătită în cuantum legal la data înregistrării cererii, instanţa va pune în vedere părţii să achite suma datorată până la primul termen de judecată acordat.
În cauză, reclamantului - apelant i s-a pus în vedere prin citaţia emisă pentru termenul de judecată din data 9 ianuarie 2008, despre cuantumul sumei datorate cu titlu de taxă judiciară de timbru şi obligaţia de a o achita până la termenul de judecată, astfel că instanţa în mod legal a luat în discuţie excepţia netimbrării cererii de apel, prealabil oricăror chestiuni şi a făcut aplicarea dispoziţiilor legale care sancţionează neîndeplinirea obligaţiei.
Analizând dovada de îndeplinire a procedurii de citare, existentă la dosarul de apel, se constată că aceasta îndeplineşte toate cerinţele impuse de art. 100 C. proc. civ. În consecinţă, în mod corect instanţa de apel a apreciat procedura de citare legal îndeplinită, în condiţiile în care procesul - verbal a fost întocmit în condiţiile art. 92 alin. (4) C. proc. civ.
Cererea de amânare a judecăţii în vederea angajării unui apărător ales, existentă la dosarul de apel, a fost respinsă în mod legal şi motivat de către instanţă, în condiţiile în care apelantul nu îşi îndeplinise obligaţia legală de a achita taxa de timbru datorată.
Pe de altă parte, susţinerile recurentului - reclamant, în sensul că nu a avut cunoştinţă despre existenţa termenului de judecată, întrucât nu a primit citaţia personal, aceasta nefiind nici afişată la domiciliul acestuia, vine în contradicţie cu cererea de amânare a judecăţii formulată, care demonstrează că apelantul a cunoscut termenul acordat.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul G.R.Ş. împotriva Deciziei civile nr. 6 din 9 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2010/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2067/2008. Comercial → |
|---|
