ICCJ. Decizia nr. 2067/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2067/2008
Dosar nr. 12116/2/2004
Şedinţa publică din 11 iunie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa comercială nr. 1229 din 9 octombrie 2003 a Tribunalului Bucureşti s-a admis în parte acţiunea reclamantului Municipiul Bucureşti, a fost obligată pârâta SC G.V. SRL la plata sumei de 117.747.863 lei cotă profit neachitată în perioada septembrie 1999 - noiembrie 2002 şi 124.209.894 lei majorări de întârziere. A fost respinsă cererea de obligare la plata sumelor de 192.265.546 lei cotă de profit şi 21898.910 lei majorări de întârziere. De asemenea a fost respinsă cererea de reziliere a contractului de asociere şi de evacuare cât şi cererea conexă ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că neexecutarea contractului este doar parţială, nesemnificativă pentru a se rezilia contractul şi că se datorează sumele menţionate.
În apelul pârâtei, Curtea de Apel Bucureşti a admis acest apel, a schimbat, în parte, sentinţa şi a obligat-o pe pârâtă la 117.747.863 lei cotă profit şi majorări de întârziere pe perioada septembrie 1999 – noiembrie 2002. A fost respins ca nefondat apelul reclamantului Municipiul Bucureşti.
S-a reţinut că, din eroare instanţa de fond a obligat-o pe pârâta la două sume şi suma totală reprezentând cotă de profit şi majorări era de 117.747.863 lei.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamant care invocă motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că, nu existau suficiente dovezi şi instanţa trebuia să dispună din oficiu administrarea oricăror probe.
O altă critică se referă la soluţionarea capetelor de cerere privind rezilierea şi evacuarea care au rămas fără obiect deoarece intimata a renunţat la spaţiu încă din anul 2002.
Se arată că trebuia respinsă excepţia prescripţiei întrucât debitul fusese recunoscut. În concluzie, în mod greşit s-a admis apelul pârâtei.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Apelul pârâtei a fost corect admis întrucât instanţa de fond a obligat-o pe aceasta la plata a două sume reprezentând cuantumul aceleiaşi obligaţii, când în total sumele reprezentând cotă de profit şi majorări de întârziere, erau de 117.747.863 lei.
Capetele de cerere privind rezilierea şi evacuarea au fost respinse şi nu admise astfel încât susţinerea recurentului că acestea trebuiau respinse ca rămase fără obiect nu este de natură a determina schimbarea soluţiei pronunţate.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei pentru faptul că debitul a fost recunoscut aceasta nu subzistă tocmai pentru că recunoaşterea a fost făcută de pârâtă.
Nici critica privind insuficienţa dovezilor nu este întemeiată şi instanţa de apel este suverană în aprecierea acestora.
Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Municipiul Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 41 din 27 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2014/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2068/2008. Comercial → |
|---|
