ICCJ. Decizia nr. 2069/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2069/2008
Dosar nr. 13143/99/2006
Şedinţa publică din 11 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Reclamanta R.A.J.A.C. Iaşi a solicitat, prin acţiunea introductivă, înregistrată la data de 11 august 2006 pe rolul Tribunalului Iaşi, obligarea pârâţilor Primăria Iaşi, Consiliul Local al Municipiului Iaşi şi Primarul Municipiului Iaşi la plata sumei de 82.517,74 lei reprezentând preţul facturii neachitată aferentă lunii august 2003 pentru serviciile prestate de alimentare cu apă potabilă, industrială şi de canalizare a apelor uzate şi meteorice, precum şi la plata penalităţilor calculate la valoarea facturii calculate de la data scadenţei şi până la achitarea integrală a sumelor restante.
Pârâţii, chemaţi în judecată au formulat întâmpinare la data de 12 octombrie 2006 invocând în apărare pe cale de excepţie: lipsa calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Iaşi care nu a fost parte în contractul din 1995 pe care reclamanta îşi întemeiază pretenţiile; lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a Primăriei Iaşi, care fiind o simplă structură funcţională nu are personalitate juridică; nelegalitatea Hotărârii Consiliului Judeţean Iaşi nr. 28/2000 prin care a fost aprobat Regulamentul pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare, din cuprinsul căruia nu rezultă temeinicia taxei pentru apă meteorică.
Pe fondul cauzei pârâţii au susţinut că între părţi nu există un contract valabil în temeiul căruia reclamanta poate să emită facturi, deoarece contractul din 1995 şi-a încetat efectele la data de 15 martie 2002.
I. Hotărârea primei instanţe.
Tribunalul Iaşi, secţia comercială, prin Încheierea din data de 10 noiembrie 2006 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Iaşi şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Iaşi.
Prin sentinţa nr. 667/E din 28 martie 2007, tribunalul a respins şi excepţia nelegalităţii Hotărârii nr. 28/2000 a Consiliului Judeţean Iaşi, iar pe fondul cauzei, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâţii Consiliul Local al Municipiului Iaşi şi Primarul Municipiului Iaşi la plata sumelor de 82.512,74 lei, cu titlu de preţ şi 29.933,37 lei penalităţi de întârziere calculate până la 10 august 2006 şi în continuare până la achitarea preţului şi 3.501,12 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut din analiza actelor şi lucrărilor dosarului că pârâţii datorează sumele pretinse de reclamantă, potrivit contractului din 15 martie 2002 încheiat între părţi pe o durată nedeterminată, serviciile la care s-a obligat reclamanta fiind prestate de aceasta, iar factura emisă pentru luna august 2003 a fost acceptată la plată fiind achitată parţial.
Referitor la nelegalitatea Hotărârii nr. 28/2000, tribunalul a apreciat că pârâţii nu au făcut dovada încălcării unor norme legale care să impună desfiinţarea hotărârii Consiliului Judeţean.
II. Apelul.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 86 pronunţată la 12 septembrie 2007 a admis apelul formulat de Consiliul Local al Municipiului Iaşi în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a Consiliului Local al Municipiului Iaşi cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei faţă de această parte, restul dispoziţiilor sentinţei fondului fiind păstrate.
Prin aceeaşi decizie, Curtea de Apel a respins ca nefondat apelul declarat de Primarul Municipiului Iaşi.
Instanţa de control judiciar a apreciat că soluţia primei instanţe cu privire la calitatea procesual pasivă a Consiliului Local este greşită această entitate juridică nefiind parte în contractul din 1995, contract încheiat între reclamantă şi Primăria Iaşi reprezentată de Primarul Municipiului Iaşi, care potrivit art. 62 din Legea nr. 215/2001, republicată, reprezintă unitatea administrativ teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice, precum şi în justiţie.
Răspunzând criticilor privitoare la fondul cauzei, Curtea constată că situaţia de fapt dedusă judecăţii a fost corect stabilită de instanţa fondului în sensul existenţei contractului din 2002 încheiat pe durată nedeterminată, contract care cuprinde o clauză penală inserată la art. 6 alin. (2).
III. Recursul.
La data de 11 octombrie 2007, Primarul Municipiului Iaşi a declarat recurs, în termen legal, împotriva deciziei Curţii de Apel, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii şi a apelului promovat de Primarul Municipiului Iaşi cu consecinţa respingerii în totalitate a acţiunii introductive de instanţă.
Invocând aplicarea greşită a legii (motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) recurenta şi-a structurat criticile de nelegalitate pe următoarele aspecte:
- lipsa calităţii procesual pasive a Primarului Municipiului Iaşi care reprezintă în instanţă unitatea administrativ teritorială, respectiv Municipiul Iaşi, ori, pârâta chemată în judecată a fost Primăria Iaşi, care potrivit Legii nr. 215/2001 este distinctă de unitatea administrativ teritorială;
- excepţia nelegalităţii Hotărârii Consiliului Judeţean Iaşi nr. 28/2000, trebuia soluţionată de instanţa de contencios administrativ, singura abilitată să constate că printr-o hotărâre a Consiliului Judeţean nu se putea institui o taxă nouă, respectiv aceea de colectare a apei meteorice, competenţa de a institui şi alte taxe decât cele reglementate prin lege revenind consiliilor locale, şi numai pentru serviciile publice în scopul satisfacerii unor necesităţi ale locuitorilor;
- îmbogăţirea fără just temei reţinută de instanţa de apel nu îşi găseşte justificarea fiind şi nemotivată sub aspectul întrunirii condiţiilor legale;
- contractul din 1995 şi-a încetat valabilitatea la 15 martie 2002, când între părţi a fost încheiat un nou contract cu acelaşi obiect, contract care, la rândul său şi-a încetat efectele la 15 martie 2003, ceea ce lipseşte de fundament emiterea facturii de către reclamantă în august 2003;
- cuantumul sumelor pretinse cu titlu de penalităţi nu a fost detaliat de reclamantă;
Prin întâmpinarea depusă în ceastă fază procesuală, intimata - reclamantă a solicitat respingerea recursului promovat de Primarul Municipiului Iaşi şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii atacate.
Recursul este nefondat pentru considerentele care urmează:
1. Legitimarea calităţii procesual pasive a recurentei - pârâte Primarul Municipiului Iaşi este indisolubil legată de raportul juridic dedus judecăţii respectiv de obiectul pretenţiilor reclamantei fundamentate pe contractul invocat.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, comunele şi oraşele sunt persoane juridice de drept public, având patrimoniu şi capacitate juridică deplină, primarul şi consiliul local fiind autorităţi ale administraţiei publice locale cu atribuţii specifice stabilite prin lege.
În acest sens, conform art. 62 din lege, primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în relaţiile cu persoanele fizice sau juridice precum şi în justiţie.
În cauză, Primarul Municipiului Iaşi este autoritatea care trebuie să stea în proces, având în vedere atribuţiile ce-i sunt conferite prin lege.
Faptul că, în contractul privind furnizarea de apă potabilă ce face obiectul litigiului, contract semnat de Primarul Municipiului Iaşi, unitatea administrativ teritorială apare cu denumirea Primăria Iaşi, nu semnifică lipsa calităţii procesual pasive a primarului, care, independent de formularea utilizată de părţi, a semnat contractul în calitatea sa de autoritate a administraţiei publice locale competentă să o angajeze în relaţiile contractuale pentru serviciul prestat în interesul comunităţii locale.
2. Criticile privind soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Judeţean Iaşi nr. 28/2000 nu subzistă atât sub aspectul instanţei competentă să o examineze, cât şi pe fondul cererii, în condiţiile în care autoarea excepţiei nu a relevat normele legale încălcate şi nici legătura, relevanţa actului administrativ contestat în soluţionarea cauzei.
Or, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, procedura instituită pentru verificarea pe cale de excepţie a unui act administrativ este condiţionată de existenţa unei legături directe a actului cu soluţionarea litigiului pe fond, legătură ce nu a fost demonstrată în cauză.
3. Chestiunea privind modificarea duratei contractului din 2002 este o chestiune de fapt, care scapă controlului casaţiei în actualul context legislativ.
Cum, sub acest aspect, atât prima instanţă, cât şi instanţa de control judiciar şi-au motivat punctul de vedere în sensul că modificările intervenite pe contract nu sunt certificate de ambele părţi, nu se poate reţine nici critica pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
4. În sfârşit, considerentele instanţei de apel cu privire la îmbogăţirea fără just temei care ar îndreptăţi pe reclamantă să solicite contravaloarea serviciilor furnizate de apă potabilă şi canalizare, în absenţa unui contract scris, constituie o motivare subsidiară, ce nu se mai impune a fi analizată, de vreme ce raporturile dintre părţi şi izvorul obligaţiilor reciproce sunt reglementate de contractul din 2002.
Aşa fiind, Înalta Curte constatând neîntemeiate motivele de nelegalitate invocate de recurentă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Iaşi împotriva Deciziei nr. 86 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2068/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2071/2008. Comercial → |
|---|
