ICCJ. Decizia nr. 2071/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2071/2008
Dosar nr. 575/1371/2006
Şedinţa publică din 11 iunie 2008
Asupra cererii de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că;
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Mureş, reclamanta SC S. SA a solicitat obligarea pârâtei Comuna Sântana de Mureş prin Consiliul local Sântana de Mureş la plata sumelor de 295.607,76 ron cu titlu de debit reprezentând contravaloarea prestaţiilor efectuate şi neachitate, 40.053,80 ron cu titlu de penalităţi de întârziere, majorări de întârziere pentru viitor, calculate de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă 177 din 6 martie 2007 Tribunalul Comercial Mureş a admis acţiunea precizată şi a obligat pârâta la plata sumelor de 295.607,76 ron cu titlu de contravaloarea prestaţiilor efectuate, 40.053,80 ron cu titlu de penalităţi de întârziere calculate pentru perioada 14 ianuarie 2006 - 11 octombrie 2006, iar în continuare dobânda contractuală de 0,05 % pe zi de întârziere a plăţii până la data plăţii integrale a debitului, precum şi 17.273 ron cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că reclamanta a încheiat cu pârâta contractul de lucrări din data de 18 aprilie2003, în temeiul căruia pârâta urma să efectueze lucrările pentru proiectul "Investiţie nouă pentru canalizare în sistem centralizat în comuna Sântana de Mureş cu satele Sâtana, Curteni, Chinari şi Bărdeşti", valoarea contractului fiind de 55.972.139.000 rol.
S-a reţinut că, dintre facturile fiscale emise, o singură factură nu a fost plătită integral deşi a fost admisă la plată prin semnătura din rubrica de primire. S-a apreciat că reclamanta a dovedit existenţa raporturilor contractuale şi a obligaţiilor financiare. Cu privire la dobânzi s-a reţinut că sunt aplicabile dispozițiile art. 43 C.com. şi ale art. 1 din OG nr. 9/2000.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Consiliul local al comunei Sântana de Mureş solicitând admiterea căii de atac, modificarea sentintei atacate şi respingerea acţiunii.
Prin Decizia nr. 56/A din 17septembrie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, apelul s-a respins ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a apreciat, în raport de probele administrate, că în total a fost încasată suma de 599.727,65 ron, rămânând neachitat un rest de plată în cuantum de 295.604,76 ron şi că factura a fost acceptată la plată în condiţiile art. 46 C.com.
Curtea de Apel a mai reţinut că, din contractul de lucrări încheiat între părţi se prevede că în perioada de realizare şi de garanţie a lucrării reclamanta are obligaţia de a remedia defecţiunile de execuţie a respectivei lucrări, în conformitate cu prevederile din contract şi că acest aspect contează la argumentarea plăţilor ce vor fi făcute de autoritatea contractantă. Aceasta presupunea însă verificarea lucrărilor înainte de acceptarea facturii. Odată ce factura a fost acceptată la plată, autoritatea contractantă nu mai putea să invoce faptul că există defecţiuni de execuţie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi a solicitat casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Înalta Curte analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, va respinge recursul, ca nefondat pentru următoarele considerente:
Hotărârea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia Comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins apelul formulat, este legală, deoarece instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, cu rezolvarea tuturor problemelor de fapt şi de drept, în deplin acord cu dispoziţiile legale de drept aplicabile, hotărâre care este la adăpost de orice critică. Instanţele s-au preocupat de stabilirea adevărată a raporturilor juridice dintre părţi şi s-au pronunţat atât în primă instanţă, cât şi în apel, hotărâri legale, care sunt la adăpost de orice critică obiectivă.
În primul rând, prin recursul declarat, s-a solicitat în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
Motivele arătate de către recurentă nu se includ în cele ale art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care prevede că: "Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate", iar la pct. 7 este prevăzut: "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii". Motivele invocate de către recurentă nu sunt nici pe departe cele prevăzute articolul mai sus invocat. Aceste aspecte de fapt nu pot fi invocate în recurs, fiind necesar ca recursul să se sprijine doar pe motive de nelegalitate ale hotărârii. Dimpotrivă, hotărârea s-a bazat pe contractul încheiat, pe recepţii de lucrări şi nu apare vreo situaţie care să fie interpretată contradictoriu. La dosarul cauzei s-au depus notificarea, invitaţia la conciliere, procesul - verbal de conciliere, procesul - verbal la terminarea lucrărilor din 17 octombrie 2005, procesul - verbal la terminarea lucrărilor din 14 decembrie 2005, fişa de calcul a dobânzilor, contractul de lucrări din data de 18 aprilie 2003, factura fiscală din 21 septembrie 2005.
Mai mult, art. 312 alin. (3) C. proc. civ. prevede în mod clar faptul că "Modificarea hotărârii atacate se pronunţă pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 şi 5 (..)" iar prin recursul de faţă, s-a solicitat să se dispună casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecarea instanţei de apel.
Este o evidentă eroare de formă a recursului deoarece, pe de o parte, casarea şi, pe de altă parte, modificarea unei hotărâri în recurs au semnificaţii cu totul diferite. Textul evocat nu constituie motiv de casare. Analiza în recurs trebuie să fie riguroasă, pe motive de nelegalitate ale hotărârii, pentru că este o cale de atac extraordinară şi reglementată limitat la motivele strict enumerate de art. 304 C. proc. civ.
Problema clarificării lucrărilor ar fi trebuit invocată de către Comuna Sântana de Mureş prin Consiliul Local Sântana de Mureş în primă instanţă, dar recurenta nu a înţeles să-şi formuleze apărările. Astfel, pârâta, actuala recurentă, nu a avut iniţiativa niciunui demers şi act procedural, în sensul că nu a depus întâmpinare, nu a formulat apărări, nu a răspuns la interogatoriu şi nici nu a contrapropus niciun fel de probaţiune care să combată susţinerile intimatei. Prin această conduită procesuală şi-a asumat actele procedurale efectuate de instanţă şi soluţia pronunţată de prima instanţă.
Astfel, ţinând seama de chestiunile procedurale şi de obligaţiile pe care le au părţile raportate la acestea în prima instanţă, refuzul nejustificat de a lămuri chestionarul care a constituit interogatoriul admis de către instanţă impune aplicabilitatea prevederile art. 225 C. proc. civ. în a fi considerat o recunoaştere a pretenţiilor formulate. Coroborate cu celelalte probe depuse la dosar instanţă de instanţă, rezultă indubitabil că s-a dat o dezlegare legală pricinii. Fazele procesuale rezultate din obligaţiile părţilor în primă instanţă, nu pot să fie complinite în căile de atac, devreme ce partea, nejustificat şi-a ignorat obligaţiile prin neparticipare la dezbateri. Chiar şi aşa, prin apelul promovat şi apoi prin recursul de faţă, nu se aduc elemente noi care să fie demne de luat spre apreciere, şi, desigur, care să afecteze în vreun fel soluţiile din instanţele anterioare.
Prin nedepunerea întâmpinării la prima instanţă de către pârâtă în condiţiile prevederilor art. 1141 C. proc. civ., pentru că a fost depăşită această fază procesuală, pârâta este decăzută din dreptul de a mai propune probe. În judecata în primă instanţă, care s-a desfăşurat pe parcursul a şase termene de judecată, pârâta a avut o atitudine total pasivă şi dezinteresată.
Instanţele au reţinut corect că s-au emis facturi de către intimată, iar aceste facturi nu au fost nici refuzate, nici obiectate de către recurentă. Obiectul contractului dintre părţi şi apoi neîndeplinirea obligaţiei care a generat litigiul se referă la contractul de lucrări din data de 18 aprilie 2003 în cadrul proiectului „Investiţie nouă pentru canalizare în sistem centralizat în comuna Sântana de Mureş cu satele Sântana, Curteni, Chinari şi Bărdeşti", proiect finanţat prin programul S.A.P.A.R.D. Contractul a fost semnat, recunoscut de ambele părţi cu îndeplinirea tuturor condiţiilor de fond şi de formă cerute de legea civilă şi comercială pentru un astfel de act juridic. Lucrările au fost recepţionate prin procesele - verbale din 17 octombrie 2005 şi din 14 decembrie 2005 în care s-a consemnat că executantul şi-a îndeplinit în întregime obligaţiile, lucrările primind din partea beneficiarului recepţia cantitativă şi calitativ şi obiectul al contractului functionează în bune conditii.
Un alt aspect ce prezintă o mare importanţă şi trebuie reţinut, este faptul că, aşa cum se poate vedea şi prin convenţia depusă la prezentul dosar, recurenta a renunţat la posibilitatea de a mai declara orice cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti în prezentul dosar. Mai mult, a achiesat la solicitările intimatei şi implicit şi-a asumat soluţia instanţei, prin recunoaşterea fără rezervă a pretenţiilor. Acest acord a fost dat prin actele autentice pe care le-a semnat în faţa notarului public. Convenţia încheiată între părţi la data de 27 noiembrie 2007, înlătură orice dubiu asupra celor exprimate de hotărârea judecătorească atacată cu recurs şi, pe de altă parte, netemeinicia evidentă a recursului declarat.
Pentru toate considerentele reţinute conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de comuna Sântana de Mureş prin Consiliul Local al Comunei Sântana de Mureş împotriva Deciziei nr. 56/A din 17septembrie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de comuna Sântana de Mureş prin Consiliul Local al Comunei Sântana de Mureş împotriva Deciziei nr. 56/A din 17septembrie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2069/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2072/2008. Comercial → |
|---|
