ICCJ. Decizia nr. 2047/2008. Comercial. Nulitate act juridic. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2047/2008
Dosar nr. 28501/3/2006
Şedinţa publică de la 10 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti , secţia a VI-a comercială, sub nr. 28501/3/2006 reclamanta SC R.T. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtele A.V.A.S. Bucureşti şi SC R. SA Bucureşti a solicitat anularea transferului efectuat de SC. R. SA cu privire la 185.489 acţiuni deţinute de reclamantă la SC S. SA şi obligarea SC. R. SA la radierea înscrierii A.V.A.S. ca acţionar la SC S. SA cu privire la aceste acţiuni.
Prin sentinţa nr. 5747 din 26 aprilie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC. R. SA, ca neîntemeiată, şi deşi pârâta SC. R. SA Bucureşti nu este parte în contractul încheiat, aceasta a fost menţinută în cauză pentru opozabilitate şi totodată a respins acţiunea reclamantei SC R.T. SRL Bucureşti împotriva pârâtelor A.V.A.S. Bucureşti şi SC. R. SA Bucureşti, ca neîntemeiată, constatând că, invocarea de către reclamantă a excepţiei de neexecutare din partea A.V.A.S., în temeiul contractului sinalagmatic, nu poate fi reţinută în raport de obligaţiile ce reveneau vânzătorului.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta SC R.T. SRL Bucureşti, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 436 din 10 octombrie 2007 a respins ca neîntemeiat apelul reclamantei SC R.T. SRL Bucureşti, reţinând că, instanţa de fond a efectuat o interpretare corectă şi coroborată a clauzelor contractului de vânzare-cumpărare acţiuni din 15 aprilie 1999.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta SC R.T. SRL Bucureşti a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii acţiunii.
Recurenta critică în esenţă, soluţiile pronunţate de cele două instanţe din perspectiva greşitei interpretări a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni din 15 aprilie 1999, apreciind că, instanţa de apel a schimbat natura contractului, considerând în mod greşit, că nu există o legătură între obligaţia reclamantei de a realiza investiţiile în SC S. SA şi obligaţia A.V.A.S. precizată în art. 7.4.1 din contract, care instituie o adevărată obligaţie de garanţie din partea vânzătorului privind situaţia financiară a SC S. SA, în sensul că nu i s-a adus la cunoştinţă faptul că societatea a cărui acţionar a devenit, avea mai multe litigii care s-au soluţionat prin hotărâri definitive şi executorii şi prin care societatea a fost obligată la plata unor sume de bani.
Mai susţine recurenta că, prin invocarea excepţiei de neexecutare a contractului s-a obţinut, fără intervenţia instanţei judecătoreşti, o suspendare a executării propriilor obligaţii, până la momentul în care cealaltă parte îşi va îndeplinii obligaţiile ce-i revin, astfel că A.V.A.S. nu putea executa gajul.
Trecând la analiza criticilor aduse deciziei atacate, în raport de dispoziţiile legale invocate, Înalta Curte, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Critica privind greşita interpretare a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni din 15 aprilie 1999, nu se susţine, atâta vreme cât, instanţa de apel, a dat o corectă interpretare clauzelor contractuale şi a constatat că transferul efectuat este o consecinţă firească a executării gajului de către A.V.A.S., în temeiul dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002, modificată şi completată, derogatorii de la dreptul comun, ca urmare a neexecutării de către reclamantă a propriei obligaţii contractuale de efectuare a investiţiilor.
Astfel, neîndeplinirea obligaţiei investiţionale de către reclamantă nu se justifică, în măsura în care A.V.A.S. a prezentat situaţia generală a societăţii, conform art. 7.4 din contract, iar potrivit art. 3.95 din H.G. nr. 450/1999, reclamanta avea posibilitatea să solicite întocmirea unui raport propriu de evaluare al SC S. SA şi nu a avut obiecţiuni cu privire la conţinutul dosarului de prezentare, în care, la cap. 1 pct. 17.1 şi în anexa A1 au fost menţionate litigiile privind societatea, astfel că, recurenta nu poate susţine că nu ar fi avut cunoştinţă de existenţa tuturor debitelor SC S. SA.
Excepţia de neexecutare a contractului, invocată de reclamantă, reprezintă un mijloc de apărare în cazul în care se pretinde executarea obligaţiei, fără ca partea ce pretinde această executare să-şi execute propriile obligaţii, astfel că, susţinerile recurentei referitoare la imposibilitate de executare a obligaţiei de a efectua investiţii, nu poate fi primită, în raport de argumentele exprimate de recurentă, precum şi din redactarea pct. 8.10 din contract, în care se specifică „obligaţia cumpărătorului de a efectua investiţii în societate, din surse proprii sau atrase pe numele lui” fără a fi condiţionate de existenţa în patrimoniul societăţii privatizate a unui anumit activ.
În ceea ce priveşte nelegalitatea executării gajului, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 41 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 137/2002, iar A.V.A.S. în mod corect a procedat la notificarea reclamantei privind neîndeplinirea obligaţiilor contractuale şi ca urmare a iniţiat procedurile legale în vederea executării gajului şi întrucât cumpărătorul nu s-a conformat notificării, în temeiul art. 41 din Legea nr. 137/2002, A.V.A.S. a fost reînscrisă ca acţionar la SC S. SA, cu un nr. de 185.489 acţiuni, urmare a neîndeplinirii obligaţiilor prevăzute în contract la clauza 8 octombrie 1 şi 8 octombrie 2.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.T. SRL Bucureşti împotriva Deciziei nr. 436 din 10 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2043/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 2051/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
