ICCJ. Decizia nr. 2072/2008. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 2072/2008

Dosar nr. 589/118/2006

Şedinţa publică din 11 iunie 2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa civilă nr. 21/COM din data de 6 februarie 2007, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta SIF T. SA în contradictoriu cu pârâta SC N.O. SA şi în consecinţă a constatat nulitatea absolută a Hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor din cadrul societăţii pârâte nr. 1286 din 20 aprilie 2006, publicată în M. Of. nr. 1037/22.06.2006.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut din verificarea convocatorului publicat în M. Of. nr. 967/24.03.2006 şi a procesului - verbal întocmit cu ocazia adunării generale din data de 20 aprilie 2004, ca aprobarea deschiderii unui punct de lucru în Olimp, Hotel B., Judeţ Constanţa, nu a fost înscrisă pe ordinea de zi, astfel că adoptarea hotărârii fără respectarea normelor privitoare la convocare încalcă voinţa majoritară, fiind lovită de nulitate.

II. Apelul declarat de pârâta împotriva sentinţei fondului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 182/COM din 6 septembrie 2007.

Răspunzând motivelor de netemeinicie şi nelegalitate invocate de pârâta prin cererea de apel, instanţa de control judiciar constată că susţinerile pârâtei sunt nefondate, convocarea A.G.E.A. din data de 20 aprilie 2006 încalcă dispoziţiile cuprinse în art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată, care impun obligaţia menţionării explicite a tuturor problemelor ce vor fi supuse dezbaterii adunării acţionarilor.

Totodată instanţa apreciază că urgenţa invocată de pârâtă în adoptarea hotărârii de deschidere a punctului de lucru, nu constituie un motiv legal de natură să justifice încălcarea dispoziţiilor legale cu privire la convocare.

III. Împotriva acestei decizii, pârâta SC N.O. SA a declarat recurs la data de 1 noiembrie 2007, solicitând modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acţiunii în anulare promovată de reclamanta.

Recurenta şi-a întemeiat recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţinând în argumentarea criticii de nelegalitate invocate că prin hotărârile pronunţate au fost încălcate dispoziţiile legale, respectiv art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată.

Potrivit susţinerilor recurentei, convocatorul pentru adunarea din 20 aprilie 2006 a fost întocmit cu respectarea întocmai a dispoziţiilor art. 117 din Legea societăţilor comerciale, hotărârea de deschidere a punctului de lucru fiind adoptată în cadrul pct. 5 din convocator, care poartă menţiunea „Diverse", supunerea la vot în condiţiile în care dezbaterile pentru pct. 1 - 4 au fost amânate, fiind determinată de urgenţa deschiderii unui punct de lucru la Hotel B.

IV. Examinând Decizia atacată în contextul criticilor invocate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

1. Dispoziţiile legale a căror încălcare sunt invocate în prezentul recurs, art. 117 din Legea societăţilor comerciale şi care reglementează modalitatea de convocare a adunărilor generale sub aspectul termenului de întrunite, conţinutul convocatorului, aducerea la cunoştinţă a acţionarilor a convocatorului, au un caracter imperativ, având rolul de a asigura informarea acţionarilor despre ţinerea adunării şi problemele supuse dezbaterii, astfel încât exprimarea voinţei sociale să se realizeze în deplină cunoştinţă.

2. Menţionarea explicită în convocator a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterii permite identificarea scopului convocării organului deliberativ – adunarea generală a acţionarilor – şi totodată împiedică formarea unor majorităţi neaşteptate şi interesate, punând pe acţionari în situaţia de a cunoaşte şi a se documenta asupra problemelor ce urmează a fi supuse votului.

3. În cauză, aceste exigenţe impuse de dispoziţiile art. 117 nu au fost respectate, deschiderea punctului de lucru în Olimp, Hotel B., nefigurând în convocatorul publicat pentru adunarea generală din 20 aprilie 2006.

Discutarea acestei chestiuni în cadrul pct. 5 din convocator, intitulat „Diverse", nu corespunde cerinţelor legale, ci reprezintă un mod evident de eludare a obligaţiei de informare a acţionarilor asupra acestei probleme supuse aprobării, voinţa socială exprimată în aceste condiţii, fiind afectată.

Aşa fiind, Curtea constată că motivul de încălcare a legii invocat de recurentă nu subzistă, soluţia adoptată în cauză de prima instanţă şi menţinută în apel fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale care reglementează obligaţia de informare a acţionarilor în vederea exercitării votului în adunările generale în deplină cunoştinţă de cauză.

Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC N.O. SA Neptun împotriva Deciziei nr. 182 din 6 septembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2008.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2072/2008. Comercial