ICCJ. Decizia nr. 2079/2008. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 2079/2008

Dosar nr. 24866/3/2007

Şedinţa publică din 11 iunie 2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea introductivă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti reclamanta A.F.I. Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei SC G.I. SRL la plata sumei de 870,74 dolari S.U.A. şi evacuarea sa din spaţiul comercial pe care îl deţine în Bucureşti.

Potrivit susţinerilor reclamantei, pârâta datorează suma solicitată cu titlu de chirie şi daune - interse pentru spaţiul comercial deţinut şi deşi somată în scris, în mai multe rânduri nu a înţeles să-şi îndeplinească obligaţia de plată a debitului restant.

Prin sentinţa civilă nr. 2223 din 26 martie 2004, Judecătoria Sector 2 Bucureşti a respins acţiunea reclamantei pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei, sentinţa care a fost anulată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia comercială nr. 22/A din 11 iunie 2007, pentru motivul de ordine publică vizând necompetenţa materială a judecătoriei ca primă instanţă în raport de obiectul litigiului.

Reţinând cauza spre soluţionare ca primă instanţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 10870 din 3 octombrie 2007 a respins acţiunea introductivă formulată de reclamanta ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că reclamanta nu a dovedit cu înscrisurile depuse, că pârâta ocupă spaţiul comercial în discuţie, contractul de închiriere prezentat datând din 1993, cu termen de închiriere de un an, nefăcând proba existenţei unor raporturi juridice pe perioada 2001 - 2003 invocate de reclamanta prin acţiune.

Prin Decizia comercială nr. 38 din 24 ianuarie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul reclamantei şi a schimbat în tot sentinţa tribunalului în sensul respingerii acţiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă.

Instanţa de apel, a invocat din oficiu, ca motiv de ordine publică excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei, excepţie pusă în dezbaterea părţilor la termenul din 24 ianuarie 2008.

Apreciind excepţia ca întemeiată, Curtea a reţinut în motivarea soluţiei că pârâta, SC G.I. SRL, a fost dizolvată de drept prin Încheierea nr. 7775 din 19 noiembrie 2001 a Judecătorului delegat din cadrul O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti, iar la data de 29 martie 2002 societatea a fost şi radiată din Registrul Comerţului, ceea ce semnifică pierderea capacităţii de folosinţă dobândite de societate prin înmatriculare, cu consecinţa pierderii calităţii de subiect de drept potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs la data de 7 martie 2008 solicitând respingerea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.

Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., vizând interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii şi aplicarea greşită a legii.

În argumentarea criticilor formulate, recurenta prezintă un istoric al derulării raporturilor legate de folosinţa spaţiului comercial în litigiu cu referire la reprezentantul pârâtei d-na T.M., susţinând totodată că societatea pârâtă nu era radiată la data formulării acţiunii 30 ianuarie 2004.

Recursul este nefondat.

1. Curtea aminteşte că, potrivit dispoziţiilor cuprinse în titlul V capitolul I C. proc. civ. cu privire la reglementarea recursului, „modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate", motive indicate expres şi limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

2. Deşi recurenta, în cererea de recurs, se întemeiază pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., argumentele aduse în susţinerea lor vizează chestiuni de fapt, fără nicio relevanţă asupra soluţiei pronunţate în apel, pe excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei fundamentată pe înscrisurile emise de O.R.C. care atestă dizolvarea societăţii pârâte şi radierea ei din registrul comerţului la data de 29 martie 2002.

3. Susţinerea recurentei în sensul că ulterior radierii societăţii pârâte, asociaţii au înfiinţat o altă societate, cu aceiaşi denumire, înregistrată în Registrul Comerţului, cu scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor faţă de creditori, nu este de natură să impună o altă concluzie sub aspectul excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a societăţii pârâte chemate în judecată în baza raporturilor locative derulate începând cu anul 1993, societate care la data introducerii acţiunii era radiată din registrul Comerţului, ceea ce pe plan procesual semnifică lipsa aptitudinii persoanei juridice de a avea drepturi şi de a-şi asuma obligaţii, cu alte cuvinte dispariţia „legitimatio ad processum" pentru pârâta - intimată.

Aşa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.F.I. Bucureşti împotriva Deciziei nr. 38 din 24 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2008.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2079/2008. Comercial