ICCJ. Decizia nr. 2256/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2256/2008
Dosar nr. 5128/89/2006
Şedinţa publică din 20 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Prin sentinţa civilă nr. 544 din 30 aprilie 2007, Tribunalul Vaslui, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC R.C. SRL Vaslui în contradictoriu cu pârâta Comuna Murgeni şi în consecinţă a obligat pârâta la plata sumei de 812.233.375 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţii executate în satul Raiu, comuna Murgeni precum şi la plata dobânzii legale de 239.465.128,9 lei calculată de la 31 decembrie 2003 şi în continuare până la achitarea integrală a debitului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că între reclamantă, în calitate de antreprenor general şi pârâta, beneficiar, s-a încheiat la data de 26 mai 2002 un contract de construcţii montaj având ca obiect execuţia unui drum din balast în satul Raiu, comuna Murgeni, lucrarea fiind executată şi recepţionată la data de 15 iunie 2002 şi respectiv 2 iulie 2002.
Totodată prima instanţă reţine că în aceeaşi perioadă reclamanta a executat lucrări de construcţii drum pe alte două segmente pentru a se permite accesul la drumul sătesc, valoarea totală a lucrărilor fiind de 812.233.735 lei conform raportului de expertiză dispus în cauză, sumă pe care pârâta urmează să o plătească reclamantei.
În drept, tribunalul şi-a întemeiat soluţia adoptată pe dispoziţiile art. 969, art. 970, art. 1073 C. civ. şi art. 43 C. com.
II. Apelul declarat de pârâta Comuna Murgeni împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de instanţa de control judiciar ,Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 2 din data de 14 ianuarie 2008.
Confirmând sentinţa fondului atât sub aspectul situaţiei de fapt statuate cât şi în drept, Curtea de Apel a apreciat că nu există nicio culpă a constructorului de natură să justifice refuzul pârâtei de plată a contravalorii bunurilor executate pe care acesta le-a recepţionat.
Referitor la cuantumul dobânzii legale datorate de pârâtă, instanţa a înlăturat concluziile expertizei contabile dispusă în această fază procesuală, cu motivarea că sumele reţinute cu acest titlu de expert nu sunt justificate contabil, instanţa apreciind că modul de calcul al dobânzilor stabilit de prima instanţă este corect.
III. Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs la data de 15 februarie 2008, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii în sensul diminuării sumelor la care a fost obligată cu titlu de contravaloare lucrări şi dobândă legală, cuantumul sumelor datorate fiind în opinia recurentei de 432.627.169 lei contravaloare lucrări şi 126.031.287,48 lei dobânda legală pentru perioada 30 septembrie 2004 - 12 noiembrie 2007.
Recurenta şi-a întemeiat recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 976 C. civ. şi cele privind cuantumul dobânzii legale, OG nr. 9/2000.
În argumentarea criticilor formulate recurenta a susţinut sub un prim aspect că instanţa putea să acorde intimatei doar contravaloarea lucrărilor executate în temeiul contractului nu şi celelalte lucrări care nu reprezintă drumul pietruit din satul Raiu, lucrări necuprinse în contract.
Cu privire la dobânzile legale reţinute de instanţă, recurenta a susţinut că intimata a emis factura la 16 februarie 2004, iar cuantumul sumei este greşit calculat prin referire la debitul principal de 812.233.735 lei.
Intimata SC R.C. SRL a formulat întâmpinare la cererea de recurs la data de 13 iunie 2008, solicitând menţinerea ca legală a hotărârii atacate.
În esenţă, intimata a arătat că drumul construit în satul Raiu a fost structurat pe trei tronsoane, valoarea totală a lucrărilor fiind prevăzută în contract şi coincide cu suma la care a fost obligată recurenta.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. Trebuie precizat în prealabil, că potrivit actualei reglementări a recursului, ca o cale extraordinară de atac, nedevolutivă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
2. Deşi recurenta invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând aplicarea greşită a legii, argumentele sale privesc, în principal, chestiuni de netemeinicie, pe situaţia de fapt statuată în cauză de instanţa fondului şi confirmată în apel, chestiuni care scapă controlului de legalitate exercitat prin recurs.
3. Curtea constată totodată că dispoziţiile art. 976 C. civ. indicate de recurentă ca fiind încălcate, nu au incidenţă în cauză, deoarece se referă la efectul convenţiilor în privinţa terţilor, aspect care nu s-a impus în examinarea cauzei.
4. Cât privesc dispoziţiile legale incidente art. 969 C. civ. şi art. 977 - art. 985 C. civ. referitoare la interpretarea convenţiilor, Curtea constată că interpretarea contractului intervenit între părţi sub aspectul obiectului şi al obligaţiilor reciproce asumate de părţi, astfel cum a fost statuată motivat de instanţa fondului şi confirmată de apel, nu încalcă voinţa părţilor, pentru a putea fi supusă cenzurii recursului.
De altfel, recurenta, pe acest aspect, nu a susţinut că lucrările executate pe cele 2 segmente de drum nu ar fi necesare pentru accesul la drumul sătesc, ci a susţinut, fără nicio explicitare că aceste lucrări nu au făcut obiectul contractului, deşi contravaloarea lucrărilor, indicată în contract le includea.
5. Obligarea recurentei la plata dobânzii legale datorate pentru întârzierea în plata contravalorii lucrărilor este fundamentată legal pe dispoziţiile art. 1073, art. 1081 C. civ. şi art. 43 C. com. cu referire la art. 5 din contractul părţilor care impune beneficiarului lucrărilor să plătească contravaloarea lor, modul de calcul al sumelor datorate de recurentă cu acest titlu fiind în sensul celor statuate de părţi.
Aşa fiind, Înalta Curte constatând că motivele de nelegalitate invocate de recurentă nu subzistă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Comuna Murgeni împotriva Deciziei nr. 2 din 14 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2254/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2262/2008. Comercial → |
|---|
