ICCJ. Decizia nr. 2262/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2262/2008
Dosar nr. 6788/2/2007
Şedinţa publică din 20 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Comisia de Arbitraj a C.N.A.S., petiţionara SC C. SRL a solicitat anularea măsurii dispusă de pârâta C.A.S. Mehedinţi de reziliere a contractului de furnizare de medicamente cu şi fără contribuţie personală în tratament ambulatoriu în cadrul sistemului de asigurări de sănătate şi decontarea medicamentelor eliberate de farmacie în perioada 25 septembrie 2006 – 20 octombrie 2006.
Hotărârea arbitrală.
Prin hotărârea nr. 9/2007 pronunţată în dosarul nr. 3/2007 al Comisiei Centrale de Arbitraj al C.N.A.S., C.M.R., O.A.M.M.R., s-a admis cererea reclamantei SC C. SRL Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu pârâta C.A.S. Mehedinţi şi s-a dispus anularea măsurii de reziliere a contractului de furnizare de medicamente din 2006 comunicată prin notificarea din 30 noiembrie 2006 şi obligarea la decontarea medicamentelor eliberate de farmacie în perioada 25 septembrie 2006 – 20 octombrie 2006.
Comisia de Arbitraj a reţinut în considerentele hotărârii arbitrale că relaţiile contractuale dintre casele de asigurări de sănătate şi furnizorii de servicii medicale sunt reglementate anual prin contractul - cadru aprobat prin hotărâre a guvernului şi prin normele metodologice de aplicare a acestuia, aprobate prin ordin al ministerului sănătăţii şi al preşedintelui C.N.A.S. A mai reţinut că la data de 25 septembrie 2006 SC C. SRL în calitate de vânzător şi SC H.P. SRL în calitate de cumpărător a încheiat contract de vânzare - cumpărare prin care vânzătorul s-a obligat să transmită dreptul de proprietate asupra fondului de comerţ al Farmaciei C. cumpărătorului iar acesta din urmă s-a obligat să plătească şi să preia bunurile care constituiau fondul de comerţ.
Contractul a fost înregistrat la O.R.C. Bucureşti conform Încheierii nr. din 26 octombrie 2006 din care rezultă că s-au făcut menţiuni cu privire la fondul de comerţ şi la sediu.
Comisia de Arbitraj a mai reţinut că la data de 22 noiembrie 2006, SC H.P. SRL i-a solicitat pârâtei C.A.S. Mehedinţi transferarea acreditării Farmaciei C. pe numele Farmaciei H. precum şi transferul contractului de furnizare de medicamente din 2006, iar C.A.S. Mehedinţi i-a trimis ca răspuns la această cerere, notificarea de reziliere a contractului începând cu data de 25 septembrie 2006 pentru motivul că nu s-au respectat prevederile art. 7 lit. r) din acel contract.
Din analiza clauzelor contractului, Comisia de Arbitraj a stabilit că prin art. 5.1 din contractul din 25 septembrie 2006 s-a stipulat transmiterea drepturilor şi obligaţiilor izvorâte din contractul încheiat de reclamantă cu C.A.S. Mehedinţi prin încheierea unui act adiţional la contractul din 2006. Având în vedere aceste considerente, pretenţiile reclamantei au fost admise aşa cum au fost formulate, reţinându-se că SC C. SRL a funcţionat legal până la data de 20 septembrie 2006 şi că se impune decontarea medicamentelor eliberate în cadrul sistemului de asigurări de sănătate.
Acţiunea în anulare. Sentinţa Curţii de Apel Bucureşti.
Împotriva hotărârii arbitrale a formulat acţiune în anulare C.A.S. Mehedinţi reiterând aceleaşi susţineri pe care le-a făcut în faţa Comisiei de Arbitraj care vizau fondul litigiului.
Acţiunea în anulare a fost soluţionată prin sentinţa nr. 12 din 25 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, care a reţinut că reclamanta nu a respectat prevederile art. 364 C. proc. civ. pentru susţinerea acestei acţiuni.
Sub aspectul fondului, Curtea a procedat la examinarea contractului de vânzare cumpărare din 2006 şi a stabilit că acesta a produs efecte de la data de 26 octombrie 2006 când a fost înregistrat la Registrul Comerţului, dată care marchează schimbarea comerciantului proprietar al produselor farmaceutice. Până la acea dată, Curtea a stabilit că SC C. SRL a funcţionat legal ca şi comerciant şi că actele săvârşite de acesta referitoare la obiectul de activitate sunt conforme actelor de constituire a societăţii. Prin urmare a considerat că activitatea desfăşurată în perioada 25 septembrie 2006 – 20 octombrie 2006 este legală. Până la data pronunţării Hotărârii nr. 58511 din 26 octombrie 2006, Curtea a stabilit că şi contractul din 2006 încheiat între SC C. SRL şi C.A.S. Mehedinţi este valabil, rezilierea producând efecte numai pentru viitor.
Recursul declarat de C.A.S. Mehedinţi.
Împotriva sentinţei nr. 12/2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs C.A.S. Mehedinţi, prin care a criticat modul de soluţionare a fondului. Recurenta a reluat susţinerile şi apărările făcute în faţa Comisiei de Arbitraj şi a Curţii de Apel pentru a critica soluţiile anterior pronunţate. Potrivit recurentei, SC C. SRL nu putea să elibereze medicamente cu şi fără contribuţie personală din data de 25 septembrie 2006, data la care s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare dintre SC H.P. SRL şi SC C. SRL. A citat în continuare prevederile art. 18 lit. f) din HG nr. 706/2006 şi a susţinut în concluzie că furnizorul de servicii farmaceutice nu şi-a respectat obligaţiile contractuale întrucât nu a notificat casei de asigurări de sănătate modificările contractuale intervenite. În consecinţă a solicitat modificarea soluţiilor anterioare şi respingerea acţiunii.
Recursul este nefondat.
Potrivit reglementării actuale, recursul este cale de atac extraordinară de reformare, nedevolutivă care poate fi promovată în condiţiile procedurale exprimate concret în titlul V intitulat „Căile extraordinare de atac", capitolul I "Recursul".
Din acest punct de vedere este de reţinut că promovarea acestui recurs de către C.A.S. Mehedinţi, s-a făcut cu nerespectarea cerinţelor art. 3021 lit. c) nr. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. întrucât din cuprinsul său se poate observa că nu au fost indicate „motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor (...)".
Se poate observa din redarea succintă a criticilor că a fost readus spre analiză fondul litigiului cu argumentele şi susţinerile care au fost făcute în faţa Comisiei arbitrale reluate apoi în acţiunea în anulare.
Faptul că prin recurs s-a atacat sentinţa pronunţată în acţiunea în anulare nu înlătură obligaţia de a respecta regulile procedurale înscrise în dispoziţiile citate întrucât recursul nu-şi propune o reanalizare a fondului într-o devoluţiune nepermisă de normele procedurale.
Concluzia aceasta se impune cu atât mai mult cu cât acţiunea în anulare promovată împotriva unei hotărâri arbitrale este limitată sub aspectul posibilităţilor de promovare şi susţinere, numai la motivele procedurale înscrise în art. 364 lit. a) - i) C. proc. civ. Se observă din sentinţa pronunţată în acţiunea în anulare că instanţa a remarcat faptul că nu a fost invocat niciun motiv prevăzut pentru această procedură şi cu toate acestea a trecut la examinarea fondului analizat de Comisia de arbitraj deşi această obligaţie nu rezultă din dispoziţiile care reglementează promovarea şi judecata acţiunii în anulare.
Faptul că instanţa investită cu soluţionarea acţiunii în anulare a examinat aspecte de fond şi a ajuns la concluzia că soluţia Comisiei de Arbitraj este temeinică şi legală nu dă dreptul la critici în recurs care să depăşească prevederile art. 364 a) - i) şi obligaţiile prevăzute de art. 3021 lit. c) pentru susţinerea acestei căi de atac. În caz contrar s-ar admite că, în această situaţie recursul a dobândit caracter devolutiv, ceea ce nu este permis. Nu în ultimul rând trebuie reţinut faptul că recurentul nu poate beneficia nici de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., întrucât nu se află în ipoteza acestor dispoziţii, acţiunea în anulare nefiind asimilată cu o altă cale de atac şi nici cu o soluţie de primă instanţă pentru care s-ar putea susţine limbajul că nu poate fi atacată decât cu recurs pentru motivul că a fost suprimat apelul.
Revenind la motivele de recurs se constată că acestea nu îndeplinesc cerinţele art. 3021 lit. c) şi art. 304 pct.1 - 9 C. proc. civ. întrucât nu vizează niciun motiv de nelegalitate, ci reiterează chestiuni de fond care nu se încadrează în dispoziţiile art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ.
Aşa fiind, recursul, potrivit art. 312 C. proc. civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.A.S. Mehedinţi împotriva sentinţei nr. 12 din 25 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2256/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2264/2008. Comercial → |
|---|
