ICCJ. Decizia nr. 2133/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2133/2008
Dosar nr. 11126/3/2005
Şedinţa publică de la 13 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr. 1672/2005 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC I. SA a chemat în judecată pe pârâta SC B.C.R. SA, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 49.479,03 DOLARI S.U.A., cu titlu de despăgubiri, reprezentând speze şi comisioane bancare încasate de parată în mod nejustificat pentru scrisoarea de contragaranţie bancară emisă de pârâtă ref. G008154/820 şi garanţia bancară emisă de B.C. S. pentru buna execuţie a contractului nr. 33/1989 încheiat cu beneficiarul sirian B.R.C., ambele cu valabilitate expirată, precum si obligarea pârâtei la plata sumei de 4606,04 DOLARI S.U.A. cu titlu de dobândă legală.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 21 aprilie 1999, a semnat cu B. în prezent B.C.R. Convenţia Angajament Revolving nr. 203376.
Conform art. 1 din Convenţie, banca emite la cererea reclamantei, scrisoare de garanţie bancară şi contragaranţie de bună execuţie, pe o perioadă de 2 ani, respectiv până la data de 31 decembrie 2002. Totodată, obiectul acestei convenţii îl formează şi garanţiile bancare deja emise în baza convenţiei de lucru nr. 31074/1994 şi addendumurilor la aceasta, precum şi garanţiile bancare a căror valabilitate depăşeşte valabilitatea Convenţiei Angajament Revolving 203376.
În baza contragaranţiei bancare emisă de B.C.R., B.C.S. a emis scrisoare de garanţie bancară de bună execuţie ref.173040/90 de aceeaşi valoare de 697.900 DOLARI S.U.A. + 1.335.600 SYP - (valoare iniţială: 615.000 DOLARI S.U.A. + 1.154.000 SYP – majorată ulterior).
În conformitate cu art. 1 pct. 8 din Convenţia Angajament Revolving nr. 203376/1999 „diminuarea angajamentului de plată asumat de bancă din scrisorile de garanţie bancară şi contragaranţie va avea loc integral la expirarea valabilităţii”.
Conform prevederilor garanţiei/contragaranţiei bancare în cauză, plăţile pe baza acestora se fac la prima solicitare scrisă din partea beneficiarului sirian care trebuie să fie transmisă şi primită la bancă până cel mai târziu la 15 iunie 1992, orele 1 PM, după această dată, obligaţiile privind garanţia încetează în totalitate.
De asemenea, se stipulează în textul garanţiei/contragaranţiei bancare că valabilitatea acestora continuă până la obţinerea din partea beneficiarului sirian a certificatului de acceptare finală şi nu pot fi anulate în perioada valabilităţii fără acordul scris al beneficiarului. Certificatul de acceptare finală a fost emis de beneficiarul sirian B.R.C. la data de 6 decembrie 1997, dată la care, conform celor de mai sus, garanţia/contragaranţia bancară au expirat, devenind nule şi fără obiect.
Cu toate acestea, numai pe considerentul formal că beneficiarul extern nu a restituit originalul scrisorii de garanţie bancară, pârâta a încasat în continuare în mod nejustificat de la SC I. SA speze şi comisioane bancare, cauzând astfel daune reclamantei.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 969 şi 970 C. civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta B.C.R. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că în temeiul O.U.G. nr. 85/2004 A.V.A.S. se subrogă în drepturile şi obligaţiile B.C.R. care au fost preluate în urma fuziunii cu B., în toate procesele şi cererile în legătură cu activitatea desfăşurată de B. până la data radierii acesteia din registrul comerţului, astfel încât calitatea procesuală aparţine exclusiv A.V.A.S.
Pe fondul cauzei, pârâta a susţinut că cererea este nefondata întrucât prin semnarea Convenţiei de Angajament Revolving, reclamanta a fost de acord cu clauza conform căreia „independent de data valabilităţii prevăzuta în garanţie, obligaţiile clientului faţă de bancă decurgând din scrisorile de garanţie şi contragaranţie emise, încetează numai în cazul restituirii originalelor de către beneficiari sau la primirea acordului expres al beneficiarilor cu privire la încetarea obligaţiilor băncii faţă de beneficiari, dacă aceştia nu au solicitat executarea scrisorilor de garanţie şi contragaranţie în termenul de valabilitate”. Mai mult, prin cererea Angajament nr. 31.0/ MP/GM din 1 1 decembrie 1989 ordonatorul s-a obligat „să-şi asume întreaga răspundere pentru eliberarea garanţiei necondiţionate şi că ne vom îngriji să fie respectate întocmai obligaţiile contractuale iar, orice diferend ivit în executarea contractului îl soluţionăm cu partenerul în timp util iar, de îndată ce obligaţiile noastre contractuale, garantate prin scrisorile de garanţie încetează, vom cere beneficiarului restituirea scrisorii de garanţie către banca emitentă cunoscând că obligaţiile asumate prin prezenta faţă de bancă vor înceta numai în momentul în care se confirma această restituire”.
Prin urmare, reclamanta era în cunoştinţă de cauză la data emiterii contragaranţiei de prevederile legislaţiei siriene şi de faptul că B./B.C.R. se va putea considera eliberată de orice obligaţii în baza angajamentului asumat numai doar după primirea confirmării de la banca siriană (eliberarea din obligo- descărcarea la extern).
Reclamanta nu a făcut dovada „eliberării B.C.R. SA din obligo”, respectiv nu a prezentat dovada descărcării B.C.R. la extern, aşa cum este stipulat la cap.3 pct. 3.1 din Convenţia de Angajament Revolving.
Pârâta a mai arătat că în Siria, chiar dacă în garanţie se stipulează o dată fixă a expirării valabilităţii, obligaţia asumată prin garanţie nu se stinge decât în momentul restituirii ei băncii garante şi pe baza unei comunicări scrise a beneficiarului privind încetarea oricărei obligaţii de plată a acesteia.
La termenul de judecată din data de 25 mai 2005 reclamanta şi-a completat cererea chemând în judecată în calitate de pârât şi A.V.A.S., invocând dispoziţiile art. 15 din O.U.G. nr. 18/2004, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 85/2004 şi solicitând ca instanţa să oblige pârâta care are calitate procesuală pasivă la plata sumelor pretinse prin acţiune.
Prin precizarea la acţiune, reclamanta a arătat că sumele solicitate reprezintă comisioane de risc şi gestiune de 2,25 % pe an şi dobânda de 6 % pe an pentru perioada 26 martie 2002 - 25 martie 2005 calculate la valoarea de 697.900 DOLARI S.U.A. şi 1.335.600 LS şi încasate de pârâta B.C.R.
Prin răspunsul la întâmpinarea depusă de B.C.R., reclamanta a arătat că prin emiterea „certificatului de acceptare finală, atât banca garantă cât şi banca contragarantă (B.C.R.) nu mai au obligaţii faţa de beneficiarul extern; totodată Regulile uniforme privind garanţiile la cerere. Publicaţia nr. 458, la art. 25 menţionează că daca garantul a luat cunoştinţă de faptul că garanta a încetat prin plată, expirarea perioadei, anularea sau prin orice alt mod, banca garantă contragarantă trebuie să notifice ordonatorului garanţiei asupra încetării valabilităţii garanţiei; în această situaţie este inadmisibil ca pârâta B.C.R. sa încaseze după expirarea contragaranţiei bancare şi încetarea obligaţiei de plată comisioane şi speze bancare pentru o contragaranţie bancară expirată care nu mai prezintă nici un risc, în sensul că ar putea vreodată să fie executata.
Referitor la eliberarea din obligo a B.C.R. în conformitate cu art. 1.8 din Convenţia Angajament Revolving, aceasta are loc integral la expirarea valabilităţii scrisorilor de garanţie contragaranţie. Prin urmare, pârâta B.C.R. a fost descărcată din obligo la data expirării valabilităţi garanţiei.
La termenul de judecată din dată de 22 iunie 2005, pârâta A.V.A.S. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive susţinând că în conformitate cu art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 18/2004 modificat prin O.U.G. nr. 85/2004 A.V.A.S. se subrogă în drepturile şi obligaţiile B.C.R. în legătură cu daunele izvorâte din activitatea de B. până la data lichidării acesteia din registrul comerţului, ori pretenţiile reclamantei vizează speze şi comisioane ce au fost încasate de B.C.R. în perioada 26 martie 2002 – 25 martie 2005, deci ulterior radierii B. din registrul comerţului care s-a produs la data de 21 octombrie 1999.
Tribunalul a unit fondul excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a B.C.R. şi excepţia lipsei calităţii procesuale a A.V.A.S., conform art. 137 alin. (2) C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările cauzei, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 4986 din 7 decembrie 2005, hotărând:
- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B.C.R. ca nefondată;
- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. şi în consecinţă a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală;
- a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâta B.C.R. ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut:
La data de 21 aprilie 1999 între reclamanta SC I. SA şi B. s-a încheiat convenţia angajament Revolving nr. 20-3376 prin care banca şi-a asumat obligaţia de a emite, majora sau prelungi scrisori de garanţie bancară şi contragaranţie de participare la licitaţie, bună execuţie, restituire bancară pe o perioadă de 2 ani, respectiv până la 31 decembrie 2000.
În temeiul acestei convenţii, B. a emis scrisoarea de contragaranţie bancară 45/3/0001/90 (preluată de B.C.R. sub ref. G008153/820 + G008154/820), în valoare iniţială de 615.000 DOLARI S.U.A. plus 1.154.000 lire siriene, valoare majorată la 697.900 DOLARI S.U.A. plus 1.335.600 lire siriene; pentru emiterea de către B.C.S. a unei garanţii bancare de bună execuţie a contractului nr. 33/1989 încheiat între reclamantă şi societatea siriană B.R.C., având ca obiect construirea unei noi instalaţii de recuperare L.P.G. în Rafinăria Banias. În cuprinsul acestei scrisori de contragaranţie bancară se menţionează faptul că „valabilitatea garanţiei continuă până la obţinerea certificatului de acceptare finală”.
Ca urmare a acestei scrisori de contragaranţie bancară, B.C. S. a emis scrisoarea de garanţie bancară de bună execuţie nr. 173040/1990 în valoare de 615.000 DOLARI S.U.A. plus 1.154.000 lire siriene, valoare majorată ulterior la 697.900 DOLARI S.U.A. plus 1 335.600 lire siriene. De asemenea, şi în cuprinsul acesteia, se menţionează că valabilitatea garanţie continua până la obţinerea certificatului de recepţie finala şi nu poate fi anulată în timpul valabilităţii sale fără acordul scris al beneficiarului.
Certificatul de acceptare finală a fost emis de beneficiarul B.R.C. la data de 6 decembrie 1997.
În ceea ce priveşte cererea prin care reclamanta solicită, în contractul cu pârâta A.V.A.S., obligarea acesteia la plata comisioanelor bancare încasate în temeiul Convenţiei Angajament Revolving nr. 203376 de către B.C.R., în perioada 26 martie 2002 - 25 martie 2005 pentru scrisoarea de contragaranţie bancara emisă de B. sub nr. 45/3/0001/90 Tribunalul apreciază că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 15 din O.U.G. nr. 18/2004 astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 85/2004 „A.V.A.S. se subrogă în drepturile şi obligaţiile B.C.R. şi reprezintă statul, în calitate de garant, în toate procesele şi cererile cu care sunt sau vor fi investite instanţele judecătoreşti ori arbitrale în legătură cu angajamentele, răspunderile, daunele directe sau indirecte, precum şi orice alte obligaţii ori pretenţii, prezente sau viitoare, izvorâte din activitatea desfăşurată de B. SA până la data radierii acesteia din registrul comerţului”.
Din aceste dispoziţii legale rezultă că A.V.A.S. se subrogă în drepturile şi obligaţiile B.C.R. doar în acele cauze al căror raport juridic obligaţional izvorăşte din activitatea pe care a desfăşurat-o B.
Prin urmare, pentru a interveni această subrogare legală nu este suficient ca raportul juridic dedus judecăţii să aibă ca izvor un contract încheiat de B. (cum este cazul în speţă), ci este necesar ca actul sau faptul juridic din care s-a născut raportul juridic litigios să fi fost săvârşit de B. (situaţie care nu se mai regăseşte în speţă, comisioanele a căror restituire se solicită de către reclamantă fiind percepute de către B.C.R. în perioada 26 martie 2002 - 25 martie 2005.
În consecinţă, Tribunalul va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S. şi va respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
În ceea ce priveşte acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta B.C.R., Tribunalul apreciază că este nefondată întrucât prin clauza 1.13 din Convenţia Angajament Revolving nr. 203376 părţile au stabilit că „Independent de data valabilităţii prevăzută în garanţie, obligaţiile clientului faţă de bancă decurgând din scrisoarea de garanţie şi contragaranţie emise încetează numai în cazul restituirii originalelor de către beneficiari sau la primirea acordului expres al beneficiarilor, cu privire la încetarea obligaţiilor băncii faţă de beneficiari”.
Prin urmare în condiţiile în care prin această clauză reclamanta şi-a asumat obligaţia de a plăti băncii comisioanele şi spezele prevăzute la clauza 3 din contract până la data la care beneficiarul (în speţă societatea siriană B. R.C.) restituie originalul scrisorii de contragaranţie sau comunică în mod expres încetarea obligaţiilor băncii faţă de beneficiar cererea având ca obiect restituirea comisioanelor încasate de B.C.R. după emiterea certificatului de acceptare finală emis de beneficiarul sirian, fără ca vreuna din cele 2 condiţii stipulate de părţi pentru încetarea obligaţiei de plată a comisioanelor (restituirea originalului scrisorii de contragaranţie sau manifestarea expresă de voinţă a beneficiarului privind încetarea obligaţiilor băncii faţă de aceasta) să se fi realizat este nefondata.
În raport de această prevedere din Convenţia Angajament Revolving nr. 203376 este lipsită de relevanţă juridică împrejurarea că în cuprinsul scrisorii de garanţie bancară emisă de B.C.S. şi în cuprinsul scrisorii de contragaranţie bancară emisă de B. se menţionează că valabilitatea acestora continua până la certificatul de acceptare finală şi, deci emiterea de către beneficiarul sirian B. R.C. a certificatului de acceptare finală la data de 6 decembrie 1997 nu are drept efect stingerea obligaţiei reclamantei de plată a comisioanelor stipulate prin clauza 3 din convenţie.
De altfel, reclamanta prin cererea adresată B. pentru emiterea unei scrisori contragaranţie bancară pentru contractul nr. 33/1989 încheiat cu B.R.C. declară: „deîndată ce obligaţiile noastre contractuale garantate prin scrisorile dvs. de garanţie încetează, vom cere beneficiarului restituirea scrisorii de garanţie de către banca emitentă cunoscând că obligaţiile asumate prin prezenta faţă de banca dvs. încetează numai în momentul în care se confirma această restituire.
Emiterea de către beneficiarul sirian a certificatului de acceptare finală a lucrărilor de instalaţii de recuperare L.P.G. ce au format obiectul contractului nr. 33/89 încheiat între reclamantă şi beneficiarul garanţiei societatea B.R.C. nu reprezintă, astfel cum a susţinut reclamanta prin concluziile scrise depuse la dosar „un acord expres de voinţă al beneficiarului pentru încetarea obligaţiilor băncii faţă de acesta”.
Reţinând, pentru considerentele expuse, că pârâta B.C.R. a perceput comisioanele solicitate de reclamantă cu respectarea clauzelor contractuale stipulate de părţi în Convenţia Angajament Revolving nr. 203376 din 21 aprilie 1999 Tribunalul urmează să respingă cererea formulată în contradictoriu cu această pârâta ca nefondată.
Tribunalul a respins cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel reclamanta şi pârâta B.C.R.
Apelanta-reclamantă SC I. SA a criticat sentinţa pentru următoarele motive:
- Instanţa de fond şi-a întemeiat convingerea pe interpretarea trunchiată a prevederilor art. 1.13 din Convenţia Angajament Revolving nr. 20.3376/1994, al cărui conţinut integral este următorul:
Independent de data valabilităţii prevăzută în garanţii, obligaţiile Clientului faţă de Bancă decurgând din scrisorile de garanţie şi contragaranţie emise, încetează numai în cazul restituirii originalelor de către beneficiar sau la primirea acordului expres al beneficiarilor, cu privire la încetarea obligaţiilor băncii faţă de beneficiari, dacă aceştia, nu au solicitat executarea scrisorilor de garanţie şi contragaranţie în termenul de valabilitate”.
Rezultă că obligaţiile clientului faţă de bancă încetează nu numai la restituirea originalelor de către beneficiar sau la primirea acordului expres al beneficiarului, ci şi în cazul unei solicitări de executare a scrisorii de garanţie şi contragaranţie în termenul de valabilitate, caz în care nu mai sunt necesar nici returnarea originalului scrisorii de garanţie sau primirea acordului expres al beneficiarilor.
- În documentele existente la dosar, se arată că la data 23 decembrie 2001, beneficiarul garanţiei a cerut prin plata garantată plata în executare a garanţiei sau extinderea valabilităţii până la 30 iunie 2002.
La cererea primită ordonatorul a refuzat să extindă valabilitatea scrisorii de garanţie cu scrisoarea nr. 33/1588 din 17 ianuarie 2002 şi ca urmare a încetării obligaţiilor, încetează şi obligaţia de plată a spezelor şi comisioanelor.
Pe baza acestora, angajamentul asumat de ordonator prin art. 1.13 din C.A.R. încetează irevocabil la data de 21 ianuarie 2002 şi ca urmare a încetării obligaţiilor, încetează şi obligaţia de plată a spezelor şi comisioanelor.
- Instanţa nu se pronunţă deloc asupra obligaţiilor pârâtei B.C.R. din Regulile uniforme privind garanţiile la cerere, Publicaţia nr. 458/1995 - Camera de Comerţ Internaţional Paris, obligaţii majore pe care pârâta B.C.R. nu le-a îndeplinit şi care au condus la încasarea prin abuz de pârâtă a comisioanelor şi spezelor neavenite pentru prestaţii neefectuate.
Apelanta-reclamantă a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii acţiunii reclamantei.
La dosar, au fost depuse: Adresa nr. 66088 din 9 ianuarie 2002, Corespondenţă fax - din 23 decembrie 2001, Adresa nr. 33/1588 din 17 ianuarie 2002, calculul despăgubirilor, Adresa nr. 8023 din 23 noiembrie 2006 alte înscrisuri.
Apelanta pârâtă B.C.R. a solicitat schimbarea în parte a sentinţei, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a B.C.R., respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de A.V.A.S. şi respingerea acţiunii reclamantei faţă de A.V.A.S.
S-au invocat următoarele motive de apel:
Prin art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 18/2004, modificata prin O.U.G. nr. 85/2004, A.V.A.S. se subrogă în drepturile şi obligaţiile B.C.R. SA şi reprezintă statul, în calitate de garant, în toate procesele şi cererile cu care sunt sau vor fi învestite instanţele judecătoreşti ori arbitrale în legătură cu angajamentele, răspunderile, daunele directe sau indirecte, precum şi orice alte obligaţii ori pretenţii, prezente sau viitoare, izvorâte din activitatea desfăşurată de B.R.C.E. B. SA până la data radierii acesteia din registrul comerţului.
Din dispoziţiile acestui act, rezultă că de la data intrării în vigoare a acestui normativ, 1 noiembrie 2004, B.C.R. nu mai are calitate procesuală în nici un litigiu care are ca obiect angajamentele, răspunderile, daunele directe sau indirecte, precum şi orice alte pretenţii prezente sau viitoare izvorâte din activitatea fostei B. SA până la data radierii acestei bănci.
Litigiul de faţă are ca obiect obligarea băncii la plata unor comisioane şi speze bancare încasate de la reclamantă, atât pentru angajamentul asumat la extern de B.C.S. prin scrisoarea de garanţie emisă la Ordinul SC I. SA, şi se încadrează în enumerările făcute de legiuitor la art. 15, menţionat.
Subrogarea A.V.A.S. în drepturile şi obligaţiile B.C.R. este de plin drept fără a se face vreo distincţie cu privire la natura litigiilor care izvorăsc din activitatea forţei B., singura condiţie fiind ca aceasta să izvorască din activitatea B. până la data radierii fostei bănci din registrul comerţului.
Chiar dacă sumele sunt percepute de B.C.R., în perioada 26 martie 2002 - 25 martie 2005, actul care a născut raportul juridic litigios a fost săvârşit de B. anterior radierii acesteia din registrul comerţului.
La dosar, apelanta B.C.R. a depus înscrisuri: Mesaje - Fax: 14 iulie 2006, 24 octombrie 2006.
Intimata A.V.A.S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelurilor promovate, iar cu referire la apelul promovat de B.C.R. se arată că dispoziţiile art. 15 din O.U.G. nr. 18/2004 se referă la activitatea B. până la data radierii acesteia din registrul comerţului, or B.C.R. a încasat comisioanele bancare ca urmare a propriei activităţi şi B.C.R. nu a înregistrat vreun prejudiciu datorat activităţii B., iar a obliga A.V.A.S. să suporte restituirea spezelor şi comisioanelor bancare încasate de B.C.R. în perioada martie 2002 - martie 2005, ar însemna că se acceptă îmbogăţirea fără justă cauză a B.C.R.
În ceea ce priveşte apelul declarat de reclamantă, se reţin prevederile art. 1.13 din Convenţia de Angajament Revolving, respectiv că obligaţia clientului faţă de Bancă decurgând din scrisorile de garanţie şi contragaranţie emise, încetează numai în cazul restituirii originalelor de către beneficiari sau la primirea acordului expres al beneficiarilor cu privire la încetarea obligaţiei băncii fată de beneficiar, dacă aceştia nu au solicitat executarea scrisorii de garanţie contragaranţie în termenul de valabilitate.
B.C.R. a formulat întâmpinare la apelul declarat de reclamantă, solicitând respingerea acestuia, apreciind că obligaţia clientului faţă de bancă încetează numai dacă s-a restituit originalul garanţiei sau există un acord expres al beneficiarului scrisorii de garanţie din care să rezulte că I.E.S.A. şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, dacă aceştia nu au solicitat executarea scrisorii de garanţie şi contragaranţie în termenul de valabilitate. Aceste aspecte nu sunt întrunite în speţă, întrucât nu s-a executat garanţia bancară şi, prin urmare, nici obligaţia apelantului-reclamant nu au încetat la momentul precizat în motivele de apel.
Apelanta-reclamantă a formulat întâmpinare la apelul declarat de B.C.R., solicitând respingerea apelului, deoarece obiectul litigiului izvorăşte din activitatea proprie a B.C.R., respectiv comisioanele şi spezele bancare au fost percepute în perioada martie 2002 – martie 2005.
Analizând temeinicia şi legalitatea sentinţei, în raport de criticile formulate, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin decizia nr. 661 pronunţată la 11 decembrie 2006, în dosarul nr. 11126/3/2005, a respins apelurile, ca nefondate, după cum urmează:
În ceea ce priveşte apelul declarat de B.C.R., Curtea îl va constata nefondat pentru următoarele motive:
Conform art. 15 alin. (1) - O.U.G. nr. 18/2004, modificat prin O.U.G. nr. 85/2004, A.V.A.S. se subrogă în drepturile şi obligaţiile B.C.R. SA şi reprezintă statul, în calitate de garant, în toate procesele şi cererile cu care sunt sau vor fi învestite instanţele judecătoreşti ori arbitrale în legătură cu angajamentele, răspunderile, daunele directe sau indirecte, precum şi orice alte obligaţii ori pretenţii, prezente sau viitoare, izvorâte din activitatea desfăşurată de B.R.C.E. - B. - SA până la data radierii acesteia din registrul comerţului.
Din interpretarea acestor dispoziţii, rezultă că se are în vedere activitatea prejudiciabilă a fostei B. SA, până la data radierii acesteia din registrul comerţului, adică 21 octombrie 1999.
Or, B.C.R. a încasat comisioanele şi spezele bancare, pretins a fi restituite de reclamantă, ulterior radierii B., ca urmare a propriei activităţi.
Prin urmare, pretenţiile reclamantei vizează restituirea spezelor şi comisioanelor bancare încasate de B.C.R. în perioada martie 2002 - martie 2005, pretenţiile fiind ulterioare radierii B. din Registrul comerţului.
În consecinţă, pentru aceste motive, Curtea a constatat apelul declarat de B.C.R. nefondat şi l-a respins, potrivit art. 296 C. proc. civ.
Curtea a respins şi apelul declarat de reclamantă ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond nu a interpretat trunchiat dispoziţiile art. 1.13 Convenţia de angajament Revolving nr. 20,3376/1994, ci a analizat condiţiile în care opera încetarea obligaţiilor clientului faţă de bancă, în funcţie de circumstanţele de fapt ale speţei.
Astfel, în condiţiile în care nu s-a restituit originalul scrisorii de garanţie şi contragaranţie de către beneficiar şi nici nu a existat un acord expres al beneficiului cu privire la încetarea obligaţiei băncii faţă de beneficiari, tribunalul a apreciat, corect, că obligaţia decurgând din Convenţie nu a încetat.
De altfel, prin cererea Angajament pentru emiterea scrisorii de garanţie bancară din 11 decembrie 1989, SC I. a învederat că obligaţiile asumate prin prezenta, faţă de B.C.R. încetează numai în momentul în care se confirmă restituirea scrisorii de garanţie.
Cât priveşte teza ultimă a art. 1.13. din Convenţia, referitor la încetarea obligaţiilor beneficiarului în cazul solicitării executării scrisorii de garanţie şi contragaranţie în termenul de valabilitate, Curtea reţine că această ipoteză-caz în care celelalte două condiţii de încetare a obligaţiilor nu au relevanţă operează numai dacă are loc şi executarea în sine a garanţiei/contragaranţiei, ceea ce în speţă nu s-a realizat, şi prin urmare, obligaţiile privind plata spezelor şi comisioanelor bancare nu au încetat.
Chiar dacă I.E.S.A. menţionează că a refuzat să extindă valabilitatea scrisorii de garanţie, acest refuz este motivat de elemente ce ţin de derularea raporturilor comerciale, ce nu constituie condiţii în textul garanţiei bancare şi care nu pot fi comunicate băncii siriene în numele B.C.R. întrucât garanţiile bancare sunt independente de obligaţia principală.
Termenul de valabilitate arătat în cadrul scrisorii ele garanţie nu afectează obiectele asumate de B. în calitatea sa de bancă contragarantă, întrucât angajamentul său a fost asumat faţa de B.C.S. şi nu fată de I.E.S.A. Obligaţia reclamantei faţă de banca contragarantă încetează doar prin restituirea originalelor de către beneficiar sau la primirea acordului expres al beneficiarului cu privire la încetarea obligaţiei băncii faţă de beneficiar potrivit art. 1.13 din convenţie.
Certificatul de acceptare finală emis de beneficiarul sirian a atestat realizarea părţii tehnice a proiectului care face obiectul contractului comercial şi nu a anulat obligaţia de plată în executare formulata în cadrul termenului de valabilitate.
În ceea ce priveşte reglementarea aplicabila scrisoarea de garanţie, acestora le sunt incidente prevederile Circularei C.B.S. nr. 164/1988: astfel cum rezultă şi din cererea de emitere a garanţiei şi nu Regulile uniforme privind garanţia la cerere, întrucât în cuprinsul scrisorii de garanţie nu s-a făcut menţiune expresă în sensul aplicării regulilor uniforme ale garanţiei în speţă.
În art. 1 din Regulile uniforme se precizează ca acestea se aplică oricărei garanţii la cerere şi amendamentelor aduse pe care un garant a primit instrucţiuni sa o emită şi care stabileşte ca îi sunt aplicabile regulile uniforme pentru garanţiile la cerere ale Camerei de Comerţ Internaţional Paris - Publicaţia nr. 458/1995.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanta şi pârâta B.C.R., prima invocând ca temei legal, dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând în fapt următoarele critici:
- Deşi instanţa de apel consideră că scrisorilor de garanţie bancară, le sunt incidente prevederile Circularei C.B.S. nr. 164/1988, nu face şi aplicarea acestor dispoziţii, conform cărora obligaţia băncii contragarantă, faţă de banca garantă, la plata de speze şi comisioane se referă strict la perioada de valabilitate a garanţiilor.
Astfel din art. 1.8 din C.A.R. rezultă că diminuarea angajamentului de plată asumat de bancă din scrisorile de garanţie bancară şi contragaranţie, va avea loc integral la expirarea valabilităţii.
În atare situaţie, încasarea comisioanelor şi a spezelor de către intimata B.C.R., pentru perioade ulterioară datei de expirare a valabilităţii garanţiei în cauză, nu are suport contractual deoarece obligaţia Ordonatorului de plată a comisioanelor către banca contragarantă este asumată pentru perioada de valabilitate a garanţiei bancare şi nicidecum pentru o perioadă nedeterminată.
Se mai invocă interpretarea greşită a art. 1.13 din C.A.R., referitoare la încetarea obligaţiilor beneficiarului în cazul solicitării executării de garanţie în termenul de valabilitate, fapt ce a condus la concluzia eronată că această ipoteză în care cele două condiţii de încetare a obligaţiilor nu au relevanţă, încetarea obligaţiei de plată operează numai dacă are loc şi executarea în sine a garanţiei/contragaranţiei, ceea ce în speţă nu s-a realizat şi prin urmare obligaţia privind plata spezelor şi comisioanelor nu a încetat.
Or, este dovedit faptul că beneficiarul a solicitat executarea scrisorii de garanţie la data de 23 decembrie 2001, dată la care conform art. 1.13, au încetat obligaţiile recurentei faţă de intimata-pârâtă B.C.R., decurgând din scrisoarea de garanţie.
Prin recursul declarat de pârâta B.C.R. şi întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a criticat decizia atacată sub aspectul respingerii greşite a excepţiei lipsei calităţii pasive, pe care a invocat-o în baza art. 15 din O.U.G. nr. 18/2004, potrivit căruia „A.V.A.S. se subrogă în drepturile şi obligaţiile B.C.R.
Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin critica recurentei-reclamante întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., s-a invocat interpretarea greşită, a actului dedus judecăţii, respectiv a obligaţiei sale ce decurge din Convenţia Angajament Revolving (C.A.R.) nr. 203376/1999.
Din considerentele deciziei, rezultă însă că instanţa analizând devolutiv cauza a făcut o interpretare corectă a clauzei 1.13 din C.A.R., în conformitate cu voinţa părţilor.
Înalta Curte urmează a reţine că recurenta-reclamantă şi-a însuşit clauza conform căreia obligaţiile sale faţă de intimata recurentă decurgând din scrisorile de garanţie şi contragaranţie emise, încetează numai în cazul restituirii originalelor de către beneficiari sau la primirea acordului expres al beneficiarilor cu privire la încetarea obligaţiilor băncii faţă de aceştia, dacă ei nu au solicitat executarea scrisorilor de garanţie şi contragaranţie în termenul de valabilitate.
Aşa fiind, este justă concluzia, în raport de care recurenta intimată B.C.R., se va considera eliberată de orice obligaţie în baza angajamentului asumat prin emiterea contragaranţiei de către fosta B., numai după primirea de la banca siriană C.B.S. a descărcării la extern, prin restituirea originalului scrisorii de garanţie pentru a fi anulată, deoarece numai atunci se consideră că operaţiunea comercială s-a încheiat pentru toate părţile.
În aceste condiţii în mod corect instanţa de apel a apreciat şi a reţinut că în cauză nu există acordul expus al beneficiarului contractului extern, cu privire la încetarea obligaţiilor băncii pârâte.
Instanţa a interpretat corect dispoziţiile art. 1.13 din C.A.R., deoarece recurenta reclamantă nu se află în ipoteza respectivă întrucât din înscrisurile depuse, nu rezultă că garanţia bancară a rămas fără obiect, câtă vreme partenerul sirian nu a confirmat în scris că garanţia şi-a încetat valabilitatea pe de o parte iar pe de altă parte recurenta intimată, potrivit convenţiei nu avea obligaţia să obţină documentaţia necesară anulării garanţiei.
Aşa fiind, în cauză nu se poate reţine că decizia atacată este afectată de nelegalitatea invocată de recurenta reclamantă.
În ceea ce priveşte recursul pârâtei reclamante, urmează a se reţine că în mod justificat s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, de îndată ce pretenţiile recurentei reclamante, vizează speze şi comisioanele invocate de B.C.R. după radierea B. din registrul Comerţului.
Deci pretenţiile nu vizează sume încasate de B. ci de recurenta reclamantă pentru perioada 2002-2005, pentru care raporturile juridice sau legal direct între reclamantă şi această intimată.
Aşa fiind, reţinând că în cauză nu s-au pus în discuţie, motive de nelegalitate de ordine publică, pentru considerentele expuse, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta SC I. SA Bucureşti şi de pârâta B.C.R. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 661 din 11 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 13 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2030/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2314/2008. Comercial → |
|---|
