ICCJ. Decizia nr. 2319/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2319/2008
Dosar nr. 2500/3/2007
Şedinţa publică de la 25 iunie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 25200/3/2007 din 10 iulie 2007 la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanţii SC T.C. SRL Bucureşti şi M.D. au chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. Bucureşti pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
1. – anularea hotărârii Colegiului Director nr. 24 din 19 iunie 2007 şi a hotărârii Preşedintelui A.V.A.S. prin care s-a luat act de decizia Colegiului Director;
2. – anularea procesului verbal nr. 13 din 21 iunie 2007;
3. – pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare a unui număr de 344.873 de acţiuni reprezentând 66,6880 % din capitalul social al SC M. SA Bucureşti
4. – iar în subsidiar, în cazul respingerii capătului 3 de cerere, a solicitat obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a unui număr de 344.873 de acţiuni reprezentând 66,6880 % din capitalul social al SC M. SA BUCUREŞTI, sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii în cuantum de minim 10.000 RON pentru fiecare zi de întârziere;
5. – anularea tuturor actelor subsecvente.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că la data de 16 ianuarie 2007, A.V.A.S. a publicat un anunţ de vânzare, prin negociere cu selecţie pe bază de oferte tehnice a unui număr de 344.873 de acţiuni, reprezentând 66,6880 % din capitalul social al SC M. SA Bucureşti.
S-a arătat că la şedinţa de deschidere a documentelor de precalificare, Comisia de negociere a constatat că până la data limită, 20 februarie, au fost depuse oferte de către şase persoane, iar prin procesul-verbal nr. 4 din 22 martie 2007 s-a constatat că reclamanţii îndeplinesc condiţiile de preselecţie. Totodată la 18 aprilie 2007, a fost anulat punctajul obţinut de fiecare dintre ofertanţi pentru oferta tehnică şi la 23 aprilie 2007, a fost anunţat punctajul obţinut de fiecare dintre ofertanţi privind oferta financiară.
După analizarea şi punctarea ofertei prin aplicarea criteriilor de selecţie elaborate de pârâta A.V.A.S., prin procesul-verbal nr. 9 din 23 aprilie 2007, consorţiul format din SC T.C.I. SRL şi M.D. a fost declarat selectat, obţinând cel mai mare punctaj dintre ofertanţi.
Ulterior, au fost încheiate încă trei procese-verbale respectiv nr. 10 din 23 mai 2007, nr. 11 din 31 mai 2007 şi nr. 12 din 11 iunie 2007 prin care părţile au negociat clauzele contractuale având în vedere modelul propus de pârâta A.V.A.S., în dosarul de prezentare.
Au mai arătat reclamanţii că la data de 4 iunie 2007 au încheiat un acord cu sindicatul M. SA un acord intitulat Protocol, acord social prin care aceştia şi-au asumat o serie de obligaţii privind respectarea obiectului de activitate al societăţii comerciale a drepturilor salariale în concordanţă negocierea contractului colectiv de muncă, iar în care la data de 11 iunie 2007 părţile au fost de acord cu toate clauzele ce trebuiau inserate în contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, situaţie ce a rezultat din „Nota privind finalizarea negocierilor privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acţiuni deţinut de A.V.A.S. la SC M. SA BUCUREŞTI reprezentând 66,6888 % din capitalul social”.
Însă, la următoarea convocare, în loc de semnarea contractului, A.V.A.S. l-a înştiinţat pe reprezentantul consorţiului selectat de faptul că în Colegiul Director nr. 24 din 19 octombrie 2007, Nota privind finalizarea negocierilor a fost respinsă, aşa încât contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nu se mai poate încheia.
Au mai susţinut reclamanţii în ceea ce priveşte primele două capete de cerere privind anularea hotărârii Colegiului Director şi hotărârii Preşedintelui A.V.A.S. nu există un text de lege potrivit căruia să poată reveni şi să refuze semnarea contractului, şi, de altfel.
Acceptarea ofertei reclamanţilor de cumpărare a pachetului de acţiuni deţinute de A.V.A.S. Bucureşti a fost apreciată cu cel mai mare punctaj, aspect materializat iar Nota privind finalizarea negocierilor privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinut de A.V.A.S. la SC M. SA, reprezintă o simplă formalitate ca urmare a încheierii negocierilor.
Referitor la al treilea capăt de cerere formulat de reclamanţi, au arătat că instanţa de judecată poate suplini consimţământul pârâtelor prin pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare conform art. 1073 şi 1077 C. civ.
Cu privire la al patrulea capăt de cerere reclamanţii au susţinut că debitorul care refuză să-şi îndeplinească obligaţia poate să fie obligat să o execute întrucât numai aşa creditorul primeşte exact prestaţia pentru realizarea dreptului său de creanţă.
Şi, în ceea ce priveşte cel de-al cincilea capăt de cerere, reclamanţii au susţinut că atâta timp cât oferta lor a fost acceptată, orice act prin care pârâta a înstrăinat pachetul de acţiuni unor terţe persoane este lovit de nulitate absolută.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 9163 din 29 august 2007, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamanţilor, pe care i-a obligat la plata sumei de 18.637,19 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
La termenul din 23 august 2007, reclamanţii şi-au precizat capătul cinci din cerere în sensul că actul subsecvent a cărui nulitate au cerut-o este actul juridic prin care A.V.A.S. a hotărât vânzarea acţiunilor pe care le deţine ca SC M. SA, concretizat în anunţul de vânzare acţiuni.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut următoarele:
La data de 16 ianuarie 2007 pârâta A.V.A.S. a lansat oferta de vânzare prin metoda negocierii cu selecţie pe bază de oferte tehnice, a unui număr de 349.873 acţiuni deţinute de SC M. SA, reprezentând 66,6888 % din capitalul social al acestei societăţi, în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, Legea nr. 442/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale, H.G. nr. 2193/2004 pentru privatizarea societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat care au ca obiect principal de activitate cercetarea-dezvoltarea.
La data de 20 februarie 2007 a avut loc şedinţa de deschidere a documentelor de precalificare, comisia de negociere desemnată de pârâta A.V.A.S., în temeiul art. 31 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 şi a Legii nr. 137/2002, constatând că şase ofertanţi au depus documentele de precalificare, împrejurare ce rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 20 februarie 2007.
La data de 22 martie 2007 comisia de negociere a constatat că reclamanţii şi alţi patru ofertanţi au îndeplinit criteriile de precalificare astfel cum atestă procesul-verbal nr. 4 încheiat la data de 22 martie 2007.
La data de 18 aprilie 2007, comisia de negociere a informat ofertanţi că toţi sunt calificaţi pentru următoarea etapă a procedurii de negociere, ca urmare a îndeplinirii de către fiecare a unui punctaj mai mare decât punctajul minim impus prin H.G. nr. 2193/2004.
La următoarea şedinţă de negociere care a avut loc, la data de 23 aprilie 2007, comisia de negociere a anunţat ofertanţii că în urma analizării şi punctării ofertelor depuse de aceştia consorţiul format de cei doi reclamanţi este declarat selectat, aceştia întrunind cel mai mare număr de puncte.
În urma acestei selecţii între consorţiul reclamanţilor şi pârâta A.V.A.S. s-au purtat negocieri cu privire la clauzele contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de pârâta SC M. SA, împrejurare ce reiese din procesele-verbale nr. 10 din 23 mai 2007, nr. 11 din 31 mai 2007 şi nr. 12 din 11 iunie 2007 aflate doar.
În procesul-verbal nr. 12 din 11 iunie 2007 se face menţiunea că părţile „urmează a discuta clauzele contractului de cont E.” pe care acestea s-au înţeles a-l încheia în vederea garantării investiţiilor pentru dezvoltare şi de mediu. Totodată, reclamanţilor li s-a adus la cunoştinţă că „atât elementele prezentate în oferta finală îmbunătăţită şi irevocabilă, cât şi clauzele contractuale negociate vor fi supuse aprobării Colegiului Director A.V.A.S. în vederea obţinerii mandatului pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni pentru SC M. SA următoarea şedinţă de negociere urmând a i stabilită de comun acord telefonic”.
De asemenea, la data de 4 iunie 2007, părţile au încheiat un protocol prin care au convenit: - păstrarea obiectului de activitate şi respectarea prevederilor H.G. nr. 2193/2004, pentru aprobarea Normelor privind privatizarea societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat care au ca obiect principal de activitate cercetarea-dezvoltarea; - respectarea prevederilor C.C.M. la nivel de unitate şi a prevederilor C.C.M. la nivel de ramură ca drepturi minimale pentru negocierea C.C.M. – unitate conform art. II.2 din C.C.M. M. şi art. 236 alin. (4) şi art. 238 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii şi a Legii nr. 130/1996 art. 8; - negocierea C.C.M./2007 la nivel de unitate şi a C.I.M.
La data de 19 iunie 2007 Colegiul Director al A.V.A.S. împreună cu preşedintele A.V.A.S. a adoptat hotărârea nr. 24 prin care au respins Nota privind finalizarea negocierilor privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acţiuni deţinut de A.V.A.S. la SC M. SA.
Prin această Notă, Direcţia generală valorificare participanţi, Direcţia generală juridică, Direcţia valorificare pachete majoritare, Direcţia juridică şi contencios, Valorificare din cadrul A.V.A.S. precum şi patru membri din cei cinci membri ai comisiei de negociere au supus spre analiză şi aprobare finalizarea negocierilor şi încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni ale SC M. SA.
La data de 21 iunie 2007 comisia de negociere a adus la cunoştinţa reclamanţilor că în Colegiul Director nr. 24 din data de 19 iunie 2007 „nota privind finalizarea negocierilor privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de A.V.A.S. la SC M. SA” a fost respinsă, în consecinţă, comisia de negociere nu fost mandatată să încheie contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni la SC M. SA.
Tribunalul a apreciat că metoda aleasă de pârâtă pentru înstrăinarea pachetului de acţiuni deţinut la SC M. SA BUCUREŞTI a constat în vânzarea prin negociere.
S-a reţinut, în esenţă, că parcurgerea de către ofertanţii selectaţi a tuturor etapelor stabilite de dispoziţiile speciale în materie de încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, instituţia publică implicată este singura în măsură să aprecieze oportunitatea încheierii contractului.
Astfel, în cauză, reclamanţii au încheiat negocierile cu comisia de negociere aşa cum a rezultat din „Nota privind finalizarea negocierilor” semnate de persoanele legal desemnate în acest sens, aducându-li-se la cunoştinţa reclamanţilor că elementele prezentate în oferta finală şi irevocabilă precum şi clauzele contractuale negociate vor fi supuse aprobării Colegiului Director al A.V.A.S. în vederea obţinerii mandatului pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, însă la 19 iunie 2007, Colegiul Director al A.V.A.S.-ului şi organele de conducere ale acesteia au adoptat hotărârea nr. 24 prin care au refuzat să-şi dea acordul la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, refuz ce nu poate fi cenzurat de instanţa de judecată.
Această hotărâre, precum şi procesul-verbal nr. 13 din 21 iunie 2007 au fost luate în concordanţă cu art. 43 din H.G.R. nr. 577/2002 şi de art. 5 din Legea nr. 137/2002 care dau A.V.A.S.-ului un drept de apreciere privind încheierea actului de vânzare, iar negocierile purtate de părţi nu dau dreptul reclamanţilor să oblige pârâta să încheie contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni ce a făcut obiectul negocierilor.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii au declarat apel, care a fost respins, ca nefondat prin decizia nr. 625 din 17 decembrie 2005.
În considerentele deciziei s-a confirmat soluţia dată de tribunal reţinându-se în considerente, în esenţă, că textele de lege prevăzute de H.G.R. nr. 577/2002 şi Legea nr. 137/2002 au fost corect aplicate, respectiv manifestarea de voinţă a comisiei de negociere a A.V.A.S. prin decizia Colegiului Director nr. 24 din 19 iunie 2007 a prezentat neacceptarea ofertei finale de cumpărare a acţiunilor, ofertă negociată cu potenţialul cumpărător, iar această decizie nu poate fi cenzurată de instanţele judecătoreşti, acestea fiind competente numai cu privire la verificarea legalităţii încheierilor contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, respectiv a derulării procedurii de privatizare; referitor la acest din urmă aspect, curtea de apel a apreciat că acţiunea este inadmisibilă, întrucât cenzurarea deciziei privind oportunitatea încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti.
În contra celei din urmă hotărâri, reclamanţii au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Într-o primă critică, recurenţii arată că art. 42 din H.G.R. nr. 577/2002 a fost aplicat în mod greşit, astfel că oferta unui potenţial cumpărător nu poate fi asimilată cu procesul verbal al derulării negocierilor, în opinia recurenţilor, oferta lor s-a făcut la 20 februarie 2007, dată când au depus oferta de cumpărare a acţiunilor, ofertă care a îndeplinit toate elementele cerute la încheierea contractului, aşa încât selectarea ofertanţilor care au cea mai bună ofertă tehnică şi financiară au dreptul după stabilirea clauzelor contractuale, să încheie contractul de vânzare-cumpărare.
A doua critică formulată de recurenţi vizează greşita interpretare a dispoziţiilor art. 43 din H.G.R. nr. 577/2002, în susţinerea căruia arată că acest text de lege se referă numai la termenul în care părţile sunt chemate să-şi concretizeze acordul de voinţă privind cumpărarea pachetului de acţiuni prin semnarea unui contract de vânzare-cumpărare; or, din punctul de vedere al recurenţilor un eventual drept al instituţiei publice implicate de a refuza încheierea contractului de vânzare-cumpărare după acceptarea unei oferte şi după finalizarea negocierilor trebuia prevăzut expres.
În ceea ce priveşte a treia critică formulată de recurenţi, se referă la aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, în sensul că acest text de lege a fost interpretat greşit, hotărârea recurată fiind lipsită de temei legal.
În susţinerea acestei critici, recurenţii au arătat că, din punctul lor de vedere, art. 5 alin. (1) din H.G.R. nr. 577/2002, chestiunea oportunităţii, se referă la termenul maxim până la care A.V.A.S. poate să refuze încheierea contractului pe motiv de oportunitate cât şi motivele, prevăzute limitativ, care pot determina o astfel de măsură; în speţă operează până la data când comisia de negociere deschide ofertele tehnice şi financiare. Prin urmare, recurenţii arată că. în esenţă. acest text de lege stabileşte în mod limitativ elementele în funcţie de care autoritatea publică implicată poate considera ca neoportună încheierea unui contract.
Faţă de cele expuse, recurenţii susţin în esenţă, că oportunitatea nu poate interveni, iar Colegiul Director al A.V.A.S.-ului nu avea rolul hotărâtor să se pronunţe asupra oportunităţilor încheierii contractului. În acelaşi context, mai arată că instanţele nu au ţinut cont de punctul de vedere al Direcţiei Juridice din cadrul A.V.A.S., potrivit căruia se menţionau două modalităţi prin care pârâta nu putea încheia contractul, ceea ce nu era cazul în speţă.
De asemenea, recurenţii critică poziţia membrilor Consiliului Director, potrivit căreia oportunitatea poate fi apreciată în funcţie de numărul de angajaţi, cifre de afaceri şi capitalul social al celui selectat, în loc să aibă în vedere preţul şi oferta tehnică a celor selectaţi conform textului de lege evocat.
O altă critică vizează anularea hotărârii Colegiului Director nr. 24 din 19 iunie 2007 şi anularea procesului-verbal nr. 13 din 21 iunie 2007, întrucât au fost date cu încălcarea legii în materie, respectiv atâta timp cât s-au finalizat negocierile privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acţiuni deţinut de A.V.A.S. la SC M. SA BUCUREŞTI, nu se poate reveni şi refuza semnarea contractului, astfel că cele două acte sunt abuzive şi încalcă în mod flagrant dispoziţiile legale incidente.
Referitor la pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, recurenţii arată că instanţa de judecată poate suplini manifestarea de voinţă a părţii care nu-şi dă consimţământul la încheierea contractului după ce pârâta îşi asumase o astfel de obligaţie, întrucât această ipoteză este o modalitate de reparare în natură a prejudiciului suferit de cealaltă parte, invocând ca temei de drept art. 1073 şi 1077 C. civ. şi dispoziţiile cuprinse în titlul X, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 247/2005.
Şi în sfârşit ultima critică, susţine că în cauză, operează obligaţia de a face în sarcina pârâtei, când debitorul obligaţiei de a face nu execută de bunăvoie obligaţia sa, creditorul pentru valorificarea dreptului său subiectiv patrimonial pe care îl are împotriva debitorului, poate recurge la mijloacele pe care legea i le pune la dispoziţie pentru a-l sili la executori, respectiv, în cauză apreciază că sunt îndeplinite condiţiile pentru ca instanţa să dispună obligarea pârâtei la îndeplinirea în natură a obligaţiei de a face, respectiv obligarea la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acţiuni de A.V.A.S. la SC M. SA BUCUREŞTI, reprezentând 66,688 % din capitalul social.
În ipoteza, nerespectării hotărârii judecătoreşti în sensul celor arătate mai sus, recurenţii solicită obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii şi cu obligaţia pârâtei la încheierea contractului sub sancţiunea unor daune cominatorii de 10.000 RON pentru fiecare zi de întârziere.
Examinând în ansamblu criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat conform considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurenţii, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, ceea ce presupune încălcarea legii; iar încălcarea legii vizează atât legile de procedură cât şi cele de fond. Acest motiv de recurs, în reglementarea actuală are trei ipoteze: lipsa de temei legal, încălcarea legii şi aplicarea greşită a legii. Însă, criticile formulate de recurenţi nu pot fi încadrate în textul de lege evocat, deoarece ambele instanţe au aplicat corect dispoziţiile legale incidente în cauză.
Nota privind finalizarea negocierilor reprezintă o propunere ce a fost supusă spre aprobare colegiului Director al A.V.A.S., organ decizional, care nu putea avea ca efect acceptarea ofertei reclamanţilor, ca parte a consimţământului pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi nici naşterea vreunei alte obligaţii în sarcina A.V.A.S.-ului.
Prin urmare, această notă nu putea fi asimilată ca o promisiune de vânzare din partea pârâtei, care în caz de refuz al pârâtei, să învestească instanţa de judecată să oblige pârâta la încheierea unui act de vânzare-cumpărare.
Prin procesul verbal din 12 iunie 2007, ofertantul selectat, în speţă reclamanţii, au fot înştiinţaţi de către Comisia de negociere că rezultatele etapelor negocierii vor fi supuse aprobării Colegiului Director, menţiune care menţiona: „Ofertantului îi este adus la cunoştinţă că atât elementele prezentate în oferta finală îmbunătăţită şi irevocabilă, cât şi clauzele contractuale negociate vor fi supuse aprobării Colegiului Director al A.V.A.S. în vederea obţinerii mandatului pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni pentru SC M. SA BUCUREŞTI.
Prevederile H.G.R. nr. 577/2002 nu instituie o obligaţie a autorităţii implicate în privatizare de a încheia contractul cu ofertantul selectat.
Potrivit art. 42 din H.G.R. nr. 577/2002 „După încheierea negocierilor cu ofertantul selectat comisia de negociere va întocmi un proces-verbal privind derularea negocierilor pe scurt, a clauzelor care vor fi cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare”.
Din examinarea textului de lege anterior citat, rezultă fără dubiu, că ofertantului i se recunoaşte dreptul de a începe negocierile asupra clauzelor contractului de vânzare-cumpărare şi nu poate fi interpretat sau asimilat ca un consimţământ al pârâtei de a încheia un contract de vânzare-cumpărare acţiuni; deci, această prevedere este doar o etapă premergătoare, care nu conferă instituţiei implicate în privatizare obligaţia de a încheia un contract de vânzare-cumpărare şi nici nu poate fi asimilat ca un consimţământ sau promisiune de vânzare.
Faţă de considerentele expuse mai sus, se desprinde concluzia că instanţa de judecată nu poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, nefiind un text de lege care să le confere această obligaţie, astfel că instanţele au interpretat corect textele de lege în materie.
De asemenea, de menţionat este şi art. 5 din Legea nr. 137/2002 („instituţia publică implicată este singura autoritate competentă să decidă asupra oportunităţii încheierii contractului de vânzare-cumpărare”), potrivit căruia definitivarea încheierii contractului de vânzare-cumpărare acţiuni este condiţionată de acordul Colegiului Director al A.V.A.S. singurul organ competent să se pronunţe asupra oportunităţii finalizării procesului de privatizare al SC M. SA BUCUREŞTI prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni.
Având în vedere dispoziţiile legale anterior precizate în raport de dispoziţiile art. 5 alin. (1) teza a III-a din Legea nr. 137/2002, Înalta Curte constată că în mod corect s-au pronunţat cele două instanţe în sensul că legiuitorul a exclus posibilitatea învestirii instanţelor cu o cerere prin care acestea să se substituie autorităţii implicate în privatizare, să pronunţe hotărâri care să ţină loc de contracte de vânzare-cumpărare de acţiuni.
Ipoteza invocată de recurenţi înscrisă în art. 1010 C. civ., Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, întrucât acest text de lege se referă la o obligaţie contractuală or, acest articol nu este incident în cauză.
Din cele expuse anterior, rezultă că textul de lege evocat de reclamanţi nu poate fi aplicat, acesta vizând obligaţii ce iau naştere în cadrul unei convenţii sau contract şi nu poate fi extins în cauza de faţă, care se referă doar la etapele premergătoare încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni.
Deşi recurenţii susţin că au solicitat instanţei de judecată să se pronunţe asupra nelegalităţii măsurii oportunităţii încheierii contractului de vânzare-cumpărare, totuşi aceştia prin criticile formulate vizează refuzul pârâtei, prin neaprobarea notei de finalizare a negocierilor, de a încheia contractul de vânzare-cumpărare.
Însă, atâta timp cât textul de lege este clar şi concis, fără subînţelesuri, cu menţiuni exprese, potrivit cărora se arată modul în care se încheie contractul de vânzare-cumpărare respectiv numai după aprobarea Colegiului Director al pârâtei, iar art. 9 pct. (1) lit. i) prevede că: „preşedintele A.V.A.S. are ca atribuţie aprobarea conţinutului mandatelor speciale ale reprezentanţilor A.V.A.S. în adunările generale ale societăţilor comerciale, deţinute şi preluate conform legii în portofoliul A.V.A.S., întrunite pentru a lua hotărâri cu privire la vânzarea de active”.
Astfel, hotărârea Colegiului Director nr. 24 din 19 iunie 2007 a fost dată cu respectarea atribuţiilor legale, precum şi procesul-verbal nr. 13 din 21 iunie 2007 a fost întocmit conform prevederilor legale în materie.
Totodată, trebuie precizat încă o dată că nota de finalizare a negocierilor trebuia supusă aprobării Colegiului Director, mandatat de preşedintele A.V.A.S., pentru vânzarea activelor, lăsându-se la latitudinea acesteia acceptării sau neacceptării ei.
În consecinţă, prevederile art. 43 din H.G.R. nr. 577/2002 prevăd numai o posibilitate şi nu o obligaţie ca în termen de 10 zile de la încheierea procesului-verbal prevăzut de art. 42 din acelaşi act normativ, comisia de negociere şi ofertantul declarat câştigător vor putea definitiva şi încheia contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, în ipoteza confirmării oportunităţii.
Cum instanţele de judecată nu se pot substitui instituţiilor abilitate pentru privatizare şi având în vedere dispoziţiile legale, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, iar conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să se respingă, ca nefondat, recursul reclamanţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii SC T.C.I. SRL BUCUREŞTI şi M.D. împotriva deciziei nr. 625 din 17 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Obligă recurenta să plătească intimatei-pârâte A.V.A.S. Bucureşti suma de 2156,61 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2314/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2475/2008. Comercial → |
|---|
