ICCJ. Decizia nr. 2475/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2475/2008
Dosar nr. 910/43/2007
Şedinţa publică de la 18 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Comercial Mureş, prin sentinţa comercială nr. 1204 din 22 iunie 2007, a luat act de renunţarea reclamantelor SC R.P.I. SRL cu sediul social în Târgu-Mureş judeţul Mureş şi SC S.P. SRL cu sediul social în Târgu-Mureş judeţul Mureş, la judecarea petitelor 6 şi 7 din acţiunea astfel cum a fost modificată şi precizată, respectiv la cererea de sistare a stării de indiviziune cu privire la imobilul situat în Târgu-Mureş, B-dul 22 Decembrie 1989 judeţul Mureş, prin stabilirea proprietăţilor exclusive a zonelor de folosinţă comună, indiviză şi a zonelor asupra cărora există servitute de trecere, la cererea de stabilire a liniilor de hotar între proprietăţile existente pe platforma industrială situată la adresa mai sus menţionată.
Au fost respinse celelalte petite formulate de reclamantele SC R.P.I. SRL şi SC S.P. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC L. SRL, SC N.P.C. SRL, SC C.E. SRL, SC C.M. SRL, SC M. SRL şi SC S.V. SRL, toate cu sediul social în Târgu-Mureş judeţul Mureş.
De asemenea, au fost obligaţi în solidar reclamanţii SC R.P.I. SRL şi SC S.P. SRL să plătească pârâtei SC N.P.C. SRL cheltuieli de judecată în cuantum de 3000 lei.
Instanţa de fond a reţinut că între părţi au fost încheiate mai multe antecontracte şi contracte de vânzare-cumpărare vizând dreptul de proprietate asupra unor obiective economice aflate pe platforma industrială situată în Târgu-Mureş Str. 22 Decembrie 1989 judeţul Mureş.
Astfel, la data de 10 iunie 2004, SC P. SA a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 594 cu SC S.P. SRL, prin care a declarat că vinde atelierul de tâmplărie, garaj, magazie, uscător cherestea, garaj şi terenul de sub acestea, antecontract în care s-a mai făcut menţiunea că „odată cu acestea se transmite cumpărătorului dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 200 mp ce revine imobilului conform dezmembrării ce urmează a se efectua, dreptul de proprietate asupra cotei indivize din suprafaţa de teren reprezentând căile de acces” şi că „suprafaţa de teren din indiviziune va fi stabilită prin act adiţional în funcţie de suprafaţa ocupată, ce trece în proprietatea cumpărătorului, raportat la suprafaţa de teren ce se afla în folosinţă comună”.
La 2 iulie 2004, între SC P. SA şi SC R.P.I. SRL s-a încheiat antecontractul înregistrat sub nr. 649 prin care vânzătoarea a declarat că vinde atelierul de lăcătuşărie cu birouri în clădire şi atelier de lăcătuşărie şi vestiar în clădire şi terenul de sub acestea, făcându-se şi menţinerea că „odată cu acestea se transmite cumpărătorului dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 210 m.p. ce revine imobilului conform dezmembrării ce urmează a se efectua, dreptul de proprietate asupra cotei indivize din suprafaţa de teren reprezentând căile de acces” şi s-a mai precizat că „suprafaţa de teren din indiviziune va fi stabilită prin act adiţional în funcţie de suprafaţa ocupată ce trece în proprietatea cumpărătorului, raportat la suprafaţa de teren ce se afla în folosinţă comună”.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2861 din 1 octombrie 2004, SC S.P. SRL a cumpărat imobilul înscris sub nr. B1 în CF 92512/N Târgu-Mureş nr. top. 1930/3/8/1, nr. cad. 1569/8/1 teren intravilan în suprafaţă de 589 m.p., având edificate, obiectivele economice de la C 24/2 – atelier de tâmplărie, C 25 – garaj, cu drept de servitute de trecere asupra parcelelor cu nr. top. 1930/3/11/1, nr. cad. 1569/11/1, nr. top. 1930/3/9/2, nr. cad. 1569/9/2 înscrise în CF 92515/N Târgu-Mureş precum şi imobilele înscrise sub B1 în CF nr. 9515/N Târgu-Mureş, nr. ord. A + 2, nr. top. 1930/3/5/2, nr. cad. 1569/5/2, teren 85 mp cu edificatele C 27 – magazie, C 28 – garaj, nr. ord. A+4, nr. top. 1930/3/11/3, nr. cad. 1569/11/3, 38 mp cu obiectivul C 32/2 uscător.
Prin contractul autentificat sub nr. 4414 din 14 septembrie 2004, SC R.P.I. SRL a cumpărat imobilul situat în Târgu-Mureş, Str. 22 Decembrie 1989, înscris în CF nr. 92510/N Târgu-Mureş, nr. top. 1930/3/6 nr. cad. 1569/6/1, (1930/3/11/4), 1569/11/4, (1930/3/11/8), 1569/11/8, (1930/3/11/10), 1569/11/10, (1930/3/7/1), 1569/7/1, compus din 1190 mp teren având edificate obiectivele C 21, atelier de lăcătuşărie (sub A+1), C 22, lăcătuşărie şi vestiar precum şi curte cu construcţii şi curte (sub A+2, respectiv A+3). În contract s-a făcut menţiunea „parcela are drept de servitute de trecere asupra parcelei cu nr. top. 1930/3/11/1, nr. cad. 1569/11/1, nr. top. 1930/3/2/2, nr. cad. 1569/9/2 înscrisă în CF nr. 92515/N Târgu-Mureş.
Instanţa de fond a mai reţinut că după încheierea actelor autentice, societăţile cumpărătoare au intrat în posesia imobilelor, exercitându-şi dreptul de proprietate şi cel de servitute. Totodată, s-a reţinut că la începutul anilor 2005, SC P. SRL a vândut unele obiective de platformă către SC N.P.C. SRL care ulterior a devenit şi asociat majoritar la SC P. SRL, moment din care reclamantele susţin că au apărut probleme în legătură cu îngrădirea dreptului de acces şi limitarea servituţii de trecere pe platforma industrială, în condiţiile în care toate obiectivele sunt destinate unor activităţi productive de prelucrare a lemnului, confecţii metalice, etc., fiind necesară aprovizionarea cu materii prin transport marfă, parcare mijloace de transport ş.a.m.d.
La 2 februarie 2005, sub nr. 90 a fost autentificat actul de dezmembrare a parcelei cu nr. cad. 1569/11/1 din CF nr. 92515/N pe care era notată servitutea de trecere în două parcele cu nr. cad. 1569/11/1/1 şi 1569/11/1/2, încheierea nr. 2191 din 3 februarie 2005 despre care reclamantele susţin că nu au cunoştinţă, iar la 17 mai 2005 au fost autentificate declaraţiile nr. 446 şi 450. În cadrul primei declaraţii societăţile reclamante şi pârâţii, mai puţin SC S.P. SRL, care nu şi-a însuşit actul prin semnătură, au solicitat a se cuprinde în act autentic faptul că sunt de acord cu radierea sarcinii servituţii de trecere asupra parcelelor cu nr. top. 1930/3/11/1/2 (1569/11/12) şi nr. top. 1930/3/11/1/20 (1569/11/12) şi nr. top. 1930/3/9/2 (1569/9/2) înscrise în CF nr. 92515 şi transcrise în CF nr. 93009/N, proprietar fiind SC N.P.C. SRL.
În cea de-a doua, SC S.P. SRL, a declarat că este de acord cu radierea sarcinii, servitute de trecere asupra parcelei cu nr. top. 1930/3/9/2 (1569/9/2) înscrisă în CF nr. 92515, proprietar SC N.P.C. SRL.
Ca rezultat al acestor declaraţii, prin încheierea nr. 1114 din 18 mai 2005 au fost radiate servituţile de trecere constituite în favoarea reclamantelor pe parcela cu nr. cadastral 1569/9/2 înscrisă în CF 93009/N pentru SC S.P. SRL şi parcelele cu numerele cadastrale 1569/11/1/2 şi 1569/9/2 înscrise în CF nr. 93009/N pentru SC R.P.I. SRL.
În final, a fost respinsă cererea de constatare a nulităţii absolute a declaraţiei autentificate sub nr. 446 din 17 mai 2006.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 8/ A din 28 ianuarie 2008, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantele SC R.P.I. SRL şi SC S.P. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 1204 din 22 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş, în dosarul nr. 1678/2006, fiind preluate, în esenţă, toate argumentele expuse de prima instanţă.
Împotriva deciziei nr. 8/ A din 28 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, au promovat recurs reclamantele SC R.P.I. SRL şi SC S.P. SRL, care în temeiul art. 304 pct. 5, 8 şi 9 raportat la art. 312 C. proc. civ., au solicitat în principal admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi pe cale de consecinţă trimiterea dosarului spre rejudecare la instanţa de apel, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea în tot a aceleiaşi hotărâri judecătoreşti, în sensul admiterii apelurilor declarate de reclamante, schimbării în parte a sentinţei comerciale nr. 1204 din 22 iunie 2007 a Tribunalului Comercial Mureş şi pe fond admiterea acţiunii introductive aşa cum a fost precizată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că se impune cu necesitate administrarea de probe noi, respectiv audierea notarului stagiar N.D. pentru a oferi clarificări cu privire la modalitatea de redactare a declaraţiei autentificate sub nr. 446 din 17 mai 2005 la B.N.P. O.V. Această cerere a fost ignorată de instanţa de apel care nu s-a pronunţat în nici un fel asupra necesităţii de administrare a acestei probe. În realitate declaraţia respectivă a fost întocmită în lipsa reprezentanţilor recurentelor iar pentru deplina stabilire a împrejurărilor de fapt se impunea admiterea probei solicitate, care era pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.
De asemenea, în mod eronat s-a apreciat de instanţa de apel că în speţă a operat o novaţie prin schimbarea obligaţiilor promitentei vânzătoare de a transmite dreptul de proprietate în favoarea recurentelor asupra unor imobile, când, aşa cum s-a combătut de reclamante, în lipsa unei menţiuni clare şi evidente care să reflecte voinţa părţilor de a nova, operaţiunea juridică nu este validă.
Intimatele pârâte SC C.M. SRL, SC N.P.C. SRL şi SC L. SRL au depus întâmpinări, motivate în fapt şi în drept, prin care au cerut respingerea recursurilor.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge, ca nefondate, recursurile, pentru următoarele considerente.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel, printr-o completă şi integrală apreciere a probelor, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu reala întindere a drepturilor şi obligaţiilor aşa cum rezultă din documentaţia care atestă transmiterea proprietăţii şi a menţiunilor efectuate corespunzător în Cărţile Funciare.
Au fost respectate în egală măsură drepturile procesuale ale părţilor, în special cel la apărare, iar instanţele au dat dovadă de respectarea cu rigurozitate a principiului rolului activ, consacrat de dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., stăruind, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, pronunţând hotărâri legale şi temeinice.
Astfel, în faza procesuală a fondului au fost administrate proba cu acte, interogatorii, cercetare la faţa locului, s-au depus planşe şi schiţe topografice, a fost realizată corespondenţa cu O.R.C. de pe lângă Tribunalul Mureş pentru comunicarea de relaţii privind societăţile pârâte, au fost solicitate acte şi lămuriri cu privire la modalitatea de redactare a declaraţiei autentificate sub nr. 446 din 17 mai 2005 din partea B.N.P. O.V., a fost pusă în discuţia părţilor declararea înscrisului contestat sub aspectul declarării lui ca fals, s-au comunicat toate actele de procedură precum şi amânată pronunţarea pentru a fi depuse note scrise.
Este adevărat că în cererea de apel motivată reclamantele SC R.P.I. SRL şi SC S.P. SRL au cerut completarea probatoriului cu proba testimonială şi o expertiză tehnică topografică având ca obiectiv delimitarea căilor de acces şi stabilirea destinaţiei acestora, totuşi nu a precizat numele martorilor, calitatea lor şi ce se va dovedi cu ocazia audierii. Mai mult, reclamantele nu au susţinut, prin reprezentantul lor legal, necesitatea şi motivarea probelor suplimentare, deoarece din încheierea de şedinţă din 14 ianuarie 2008 reiese cu certitudine că reprezentantul apelantelor reclamante a solicitat numai amânarea pronunţării cauzei, în vederea depunerii de concluzii scrise, întrucât nu solicită administrarea de probe.
În acest context, când partea nu solicită probe în mod expres, conduce la teza potrivit căreia, rolul activ al judecătorului nu trebuie să tindă la substituirea apărării părţii, aceasta având obligaţia şi interesul de a exercita toate căile de dovedire a pretenţiilor sale.
Numai în faza procesuală a recursului s-a indicat că se impunea audierea cu necesitate a notarului stagiar N.D. pentru a oferi clarificări vizând modalitatea de redactare a declaraţiei autentice nr. 446 din 17 mai 2005 la B.N.P. O.V.
Relevanţă juridică în clarificarea sub toate aspectele a criticilor aduse de recurente cu privire la împrejurările în care a fost redactată declaraţia notarială în cauză, o reprezintă şi rezoluţia din 28 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş, depusă în recurs, cu ocazia întâmpinării formulate de pârâtele SC N.P.C. SRL şi SC L. SRL. Prin această rezoluţie, urmare a sesizării Tribunalului Comercial Mureş care a solicitat conform încheierii din 6 aprilie 2007 verificarea înscrisului autentic descris anterior, s-a dispus neînceperea urmării penale faţă de notarul public respectiv, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen., deoarece fapta nu există.
Din această perspectivă nu se impune audierea ca martor a notarului public şi nici casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa de apel, toate aspectele fiind suficient clarificate pe baza probelor deja administrate.
Nici criticile circumscrise interpretării greşite a actului juridic dedus judecăţii, a schimbării naturii ori înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia sau aspectele de nelegalitate nu au suport de a califica hotărârea atacată ca fiind susceptibilă de modificare.
Întreaga documentaţie şi succesiunea actelor autentice întocmite de părţi, analizate cronologic şi sub aspectul efectelor juridice pe care le produc, dovedesc că a existat voinţa părţilor de a stinge vechile obligaţii asumate prin antecontract şi instituirea de noi obligaţii care sunt asumate prin acte de vânzare-cumpărare, pe baza consimţământului liber exprimat.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele SC R.P.I. SRL şi SC S.P. SRL împotriva deciziei nr. 8/ A din 28 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În baza art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurenţii să plătească intimaţilor SC L. SRL şi SC N.P.C. SRL suma de 6000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantele SC R.P.I. SRL Târgu-Mureş şi SC S.P. SRL Târgu-Mureş împotriva deciziei nr. 8/ A din 28 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Obligă recurenţii să plătească intimaţilor SC L. SRL Târgu-Mureş şi SC S.P. SRL Târgu-Mureş suma de 6000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2319/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2556/2008. Comercial → |
|---|
