ICCJ. Decizia nr. 2314/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2314/2008
Dosar nr. 3336/1285/2006
Şedinţa publică de la 25 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 9 iunie 2006 reclamanta SIF MOLDOVA SA a chemat în judecată pârâta SC S. SA Cluj solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii Adunării Generale Extraordinare din data de 16 mai 2006, suspendarea aplicării acesteia cât şi radierea din evidenţele O.R.C. a menţionării hotărârii precum şi plata cheltuielilor de judecată.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că la data de 16 mai 2006 a avut loc A.G.E.A. pârâtei cu ordinea de zi constând în prezentarea raportului de evaluare întocmit de SC D.R.S. SRL, pentru stabilirea valorii unei acţiuni în vederea retragerii unor acţionari, aprobarea retragerii de la tranzacţionare a acţiunilor SC S. SA Cluj, a preţului la care persoana juridică răscumpăra acţiunile acţionarilor ce formulau cereri de retragere din societate precum şi aprobarea dreptului şi a condiţiilor de retragere a acelor acţionari care nu erau de acord cu retragerea de la tranzacţionare a acţiunilor.
Referitor la motivele de anulare a hotărârii A.G.E.A., reclamanta susţine că aceasta încalcă în mod flagrant dispoziţiile legale în vigoare, referitor la modul în care se pot retrage de la tranzacţionare acţiunile societăţii şi modul în care se va efectua raportul privind stabilirea valorii unei acţiuni, în situaţia în care acţionarii doresc să se retragă din societate, convocarea adunării generale, principiul transparenţei şi dreptului la informare a acţionarilor.
În concret, se invocă încălcarea dispoziţiilor art. 134 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu prevederile art. 206, 207 şi 242 din Legea nr. 297/2004 şi art. 87, 88 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, susţinându-se că acţionarii ce se retrag din societate au dreptul de a obţine de la aceasta contravaloarea acţiunilor pe care le posedă la o valoare medie determinată de un expert autorizat privind folosirea a două metode de evaluare recunoscut de standardele europene.
S-a mai arătat că hotărârea atacată a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor legale şi statutare privind convocarea, întrucât convocatorul nu a fost publicat într-un ziar de largă răspândire, iar la dispoziţia acţionarilor nu a fost pus nici un document informativ privind evaluarea acţiunilor conform art. 136 din Regulamentul C.N.V.M.
În plus reclamanta consideră că adunarea generală a acţionarilor nu putea hotărî retragerea de la tranzacţionare, întrucât normele C.N.V.M. prin care se pretinde retragerea doar în baza hotărârii A.G.A. sunt abuzive şi ilegale aducând completări la Legea nr. 297/2004.
Prin hotărârea de delistare acţionarul majoritar şi-a realizat propriile interese apreciindu-se că acesta şi-a folosit în mod abuziv poziţia de acţionar majoritar, încălcând prevederile art. 209 şi 210 din Legea nr. 297/2004.
Cu privire la modalitatea de evaluare, reclamanta susţine că nu au fost avute în vedere fluxurile pozitive de intrări de numerar în societate şi că metodele utilizate sunt în contradicţie cu prevederile art. 68 alin. (5) din Regulamentul C.N.V.M., care recomandă stabilirea preţului pentru o acţiune prin valoarea medie determinată prin folosirea a cel puţin două metode de evaluare.
Tribunalul comercial Cluj, prin sentinţa nr. 139 din 24 iulie 2007 dată în Camera de Consiliu, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că în primul rând, convocarea regulată a şedinţei A.G.E.A. în conformitate cu prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990 prin publicarea convocării atât în M. Of., în cotidianul naţional Ziua din 17 aprilie 2006 şi în cotidianul local Ziua de Cluj din 15 aprilie 2006.
În privinţa punerii la dispoziţia acţionarilor a documentelor informative privind evaluarea societăţii tribunalul a reţinut că prin convocatorul adunării, acţionarii au fost înştiinţaţi că documentele şi informaţiile privind chestiunile înscrise pe ordinea de zi pot fi consultate la sediul societăţii şi obţinute contra cost. Reclamanta nu a participat la adunarea generală, solicitând comunicarea documentelor abia ulterior şedinţei în care s-a adoptat hotărârea contestată.
Hotărârea de retragere de la tranzacţionare a pârâtei a fost adoptată potrivit reglementărilor cuprinse în art. 87 alin. (5) din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M. fiind inclusă pe ordinea de zi prezentarea raportului întocmit de expert cu privire la preţul acţiunilor pentru acţionarii ce doreau să se retragă.
Referitor la evaluatorul care a întocmit raportul, instanţa de fond a reţinut că acesta are calitatea de evaluator independent înregistrat la C.N.V.M., acuzaţiile reclamantei privind lipsa de independenţă a acestuia nefiind fondate.
Raportul de evaluare întocmit de acesta a avut la b metode de evaluare, abordarea pe bază de active (metoda activului net corectat), abordarea pe bază de fluxuri (metoda fluxurilor financiare actualizate) şi abordarea prin comparaţii de piaţă (preţul mediu ponderat de tranzacţionare pe ultimele 12 luni) respectând în consecinţă prevederile art. 88 alin. (5) din Regulamentul nr. 1/2006 a C.N.V.M., prin utilizarea a cel puţin două metode de evaluare recunoscute de standardele europene de evaluare EVS.
Aceiaşi motivare priveşte şi pe intervenienta SIF O. SA, care la data de 15 noiembrie 2006 a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta şi intervenienta care au criticat sentinţa pronunţată arătând că simpla menţionare în convocator a posibilităţii de consultare a documentelor nu este suficientă, pârâta trebuind să comunice efectiv informaţiile.
De asemenea, apelantele susţin că nu are relevanţă faptul că acţionarii care nu au solicitat retragerea nu au interes, respectarea legii fiind o obligaţie generală şi obiectivă.
S-a criticat atât respectarea condiţiei de independenţă a evaluatorului, cât şi faptul că delistarea pârâtei reprezintă un abuz de majoritate din partea acţionarului majoritar, acţionarii minoritari având două opţiuni: fie să-şi vândă acţiunile la un preţ mai mic decât valoare reală, fie să rămână captivi în societate fără a mai avea un cuvânt de spus.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 264 din 29 noiembrie 2007, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar, a reţinut că punerea la dispoziţie a documentelor, nu presupune în mod necesar comunicarea, transmiterea ex officio a acestor acte tuturor acţionarilor, ci se poate rezuma la a asigura, la dorinţa exprimată a acţionarilor dornici să le consulte şi/sau să participe la A.G.E.A., accesul la aceste documente, ceea ce a şi făcut pârâta în speţă.
Încălcarea acestei obligaţii sar fi produs dacă pârâta ar fi refuzat să pună la dispoziţie documentaţia solicitată.
În privinţa validităţii votului exprimat de acţionarul majoritar prin reprezentant instanţa de apel a reţinut că procura acţionarului majoritar a fost înregistrată în data de 9 mai 2006 fiind îndeplinită cerinţa depunerii ei cu cel puţin 5 zile înainte de adunare, cerinţă impusă de prevederile statutare, deşi apelantele nu au formulat o critică efectivă.
S-a considerat că reclamanta - apelantă este în eroare în ce priveşte textul privind interpretarea independenţei evaluatorului art. 4 din Regulament referindu-se la orice alte activităţi comerciale, în afara celor de evaluare.
De asemenea, s-a avut în vedere că normele C.N.V.M. nu instituie obligaţia folosirii anumitor două metode de evaluare ci doar cerinţa de a se folosi cel puţin două metode dintre cele recunoscute de standardele europene, urmând ca valoarea medie determinată prin metodele alese să constituie preţul de acţiune.
S-a avut în vedere că apelanta a susţinut doar că delistarea pârâtei constituie un abuz de majoritate al acţionarului majoritar, fără însă a indica şi care sunt premisele care au îndreptăţit-o spre această concluzie.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs atât reclamanta cât şi intervenienta criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 2304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, reclamanta susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 125 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 în sensul că procura privind votul acţionarului majoritar nu a fost depusă cu 48 ore înainte de adunare, şi nici cu 5 zile înainte în original.
Raportul de evaluare nu îndeplineşte condiţia esenţială de a fi întocmit de un expert independent aşa cum prevede imperativ art. 69 alin. (3) şi (4) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 întrucât acesta a fost angajat de acţionarul majoritar să efectueze nenumărate servicii societăţilor deţinute de acesta.
Se mai susţine că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la îndeplinirea formalităţilor prevăzute de art. 69 alin. (5) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 în sensul că nu cuprinde declaraţia notarială a evaluatorului privind independenţa sa.
S-a mai considerat hotărârea instanţei de apel nelegală şi cu privire la modul de interpretare a concluziilor raportului de evaluare mai exact preţul acţiunii la care urma să se facă răscumpărarea şi totodată abuzul de majoritate săvârşit de acţionarul majoritar, în sensul că nu s-a ţinut cont de opiniile expertului desemnat de instanţă cât şi a expertului parte desemnat de recurentă.
Delistarea SC S. SA reprezintă în opinia recurentei un abuz de majoritate din partea acţionarului majoritar care şi-a realizat propriile interese, folosind în mod abuziv poziţia sa, pentru transformarea societăţii în societate de tip închis încălcându-se dispoziţiile art. 209 şi 210 din Legea nr. 297/2004 şi respectiv art. 126 şi 127 din Legea nr. 31/1990.
Se mai susţine că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de apel respectiv a lipsei de interes a reclamanţilor în promovarea acţiunii atâta timp cât aceştia nu au formulat cerere de retragere din societate.
În esenţă aceleaşi critici sunt formulate şi de intervenineta SIF O. SA punând accent pe faptul că excepţia lipsei de interes nu a fost pusă în discuţia părţilor, fiind astfel încălcat dreptul la apărare şi principiul dreptului la apărare.
Recursurile sunt nefondate.
Acţiunea reclamantei şi cererea de intervenţie formulată în interesul reclamantei au fost respinse de către instanţa de fond ca nefondate, şi nicidecum pe calea excepţiei lipsei de interes.
Despre lipsa de interes prima instanţă vorbeşte numai în subsidiar după ce în prealabil a analizat, fondul cererilor.
În această situaţie nu se poate pune în discuţie încălcarea dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ.
În apel criticile privind formalităţile de convocare se referă numai la problema reprezentării acţionarului majoritar, respectiv formalitatea transmiterii procurii la sediul societăţii.
Astfel este nedovedită şi, dimpotrivă infirmată de probatoriu susţinerea potrivit căreia procura specială nu a fost depusă la societate cu 5 zile înainte. S-a probat cu registrul de intrare data la care procura a fost înregistrată la societate, în speţă fiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 297/2004 şi Regulamentului nr. 1/2006.
Aceste reglementări speciale relevă că în cazul societăţilor deţinute public data până la care se transmit la emitent procurile se indică prin convocator, în funcţie şi la data de referinţă, dată la care sunt disponibile documentele şi materialele informative.
Reglementările speciale înlătură dispoziţiile legii generale cât şi prevederile statutare.
Or, în speţă, prin convocator au fost informaţi acţionarii că procurile speciale trebuia depuse până la data de 10 mai 2006 ora 15.
O condiţie de legalitate a acestei hotărâri o reprezenta, potrivit normelor specifice la care am făcut deja referire, Societatea să recunoască acţionarilor care nu erau de acord cu adoptarea hotărârii dreptul de a se retrage din societate şi de a primi contravaloarea acţiunilor. Societatea s-a conformat normelor legale şi, prin chiar hotărârea de aprobare a retragerii de la tranzacţionare, a recunoscut dreptul de retragere în favoarea acţionarilor care nu au fost de acord cu adoptarea hotărârii.
Principalul motiv al recurentelor este pretinsa subevaluare a preţului la care Societatea a răscumpărat acţiunile celor care nu au fost de acord cu retragerea de la tranzacţionare, deci o critică a Raportului de evaluare întocmit de către D.R.S.
Reclamanta nu a adus nici o critică pertinentă de nelegalitate cu privire la actul juridic reprezentat de hotărârea adunării generale extraordinare ca manifestare de voinţă a societăţii comerciale şi se referă insistent la pretinsa subevaluare a preţului de răscumpărare.
Apreciem că instanţa judecătorească nu poate „arbitra” disputa profesională a celor doi evaluatori, expertul asistent desemnat de reclamantă nu a avut puncte de vedere distincte, singurele aspecte ce pot face obiect al controlului judecătoresc fiind cele de ordin legal, iar în speţă nu s-a probat încălcarea de către evaluator a legii, în sensul larg al termenului.
Legalitatea Raportului de evaluare întocmit de către D.R.S. este confirmată de: a) acreditarea evaluatorului, b) respectarea de către acesta a procedurii şi metodelor de lucru, c) prelucrarea corectă a informaţiilor culese. Sub toate aceste aspecte Raportul este conform legii.
Mai întâi, declaraţia autentică a fost depusă la dosar. Legea nu impune că această declaraţie trebuie depusă înainte ori după depunerea Raportului ori a adoptării hotărârii A.G.E.A., iar finalitatea exigenţei este atinsă în ambele ipoteze.
Mai apoi, independenţa evaluatorului este neştirbită întrucât, după cum s-a relevat prin probele testimoniale şi scriptice, toate raporturile anterioare ale evaluatorului cu SC S. SA au avut ca obiect lucrări de evaluare. C.N.M.V., singura autoritate abilitată să interpreteze art. 69 alin. (4) lit. f) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, a precizat prin Avizul nr. 24 din 26 aprilie 2006 că prin „alte activităţi comerciale” textul normei nu are în vedere (nu include) şi „alte contracte cu privire la activitatea de evaluare”.
Recurentele îşi sprijină demersul pe concluziile diferite ale evaluatorului desemnat de instanţă. Critica este nesusţinută întrucât evaluatorul desemnat de instanţă nu a argumentat încălcarea de către evaluatorul D.R.S. a normelor C.N.V.M. şi/sau a Standardelor de evaluare.
Concluziile diferite sunt rezultatul unor abordări diferite, deopotrivă legale, acceptabile din punct de vedere legal întrucât sunt deopotrivă estimări, opinii de specialitate ce incubă o apreciere subiectivă.
Atât abordarea evaluatorului D.R.S. cât şi cea a evaluatorului desemnat de instanţă sunt deopotrivă legale, conforme normelor şi standardelor, iar alegerea uneia sau alteia dintre metode este lăsată de norme la aprecierea autorului evaluării, acestea reprezentând de altfel şi aspecte de netemeinicie.
De altfel, s-a acceptat că oricâte evaluări s-ar realiza, rezultatele ar fi diferite şi s-ar justifica prin abordările diferite şi subiectivitatea evaluatorului care are o anumită marjă de apreciere.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SIF M. SA Bacău şi intervenienta SIF O. SA Craiova împotriva deciziei nr. 264 din 29 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2133/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2319/2008. Comercial → |
|---|
