ICCJ. Decizia nr. 2169/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2169/2008
Dosar nr. 10484/1/2007
Şedinţa publică de la 17 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanţii primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara au chemat în judecată pe pârâta SC C. SRL Timişoara solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 229.084,4 lei reprezentând debit aferent concesiunii, majorări şi penalităţi calculate până la data de 15 decembrie 2004, rezilierea contractului de concesiune din 25 iunie 2003.
Prin sentinţa nr. 130 din 18 ianuarie 2007 Tribunalul Timiş a admis în parte acţiunea, obligând pârâta la plata sumei de 716.434 lei reprezentând redevenţă neachitată.
În cauză s-a efectuat o expertiză, în care s-a stabilit, în baza art. 9 şi 10 din contractul de concesiune, valoarea redevenţei, actualizată cu rata inflaţiei. Cu privire la tarifele pentru serviciile funerare, care s-au majorat în anul 2004 prin Hotărârea Consiliului Local Municipal Timişoara din 24 februarie 2004 cu 7,7%, fiind nerespectate prevederile contractului de concesiune, procentul fiind mai mic decât rata inflaţiei, instanţa a reţinut că pârâta nu este în culpă în executarea greşită a obligaţiei sale.
Reclamanţii şi pârâta au declarat apel împotriva sentinţei nr. 130 din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Timiş.
În motivarea apelului, reclamanţii au susţinut că prima instanţă în mod eronat a stabilit că reclamanţii nu şi-au respectat obligaţiile din contractul de concesiune în sensul că nu i-au permis pârâtei tarife majorate la serviciile prestate arătând că atât tarifele pentru servicii funerare cât şi redevenţa au fost actualizate prin Hotărârea Consiliului Local nr. 36/2004 şi că nu s-au restituit cheltuielile efectuate cu taxa de timbru.
Pârâta apelantă susţine că instanţa de fond eronat a reţinut că redevenţa s-a majorat cu 15,7% - rata inflaţiei şi a obligat-o la plata sumei de 716.434 lei în loc de 437.961 lei.
Prin Decizia nr. 190 din 20 septembrie 2007 Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins apelurile declarate de reclamanţi şi pârâtă precum şi cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de pârâtă.
Instanţa de fond a ţinut seama de prevederile art. 9 şi 10 din contractul de concesiune cât şi de Hotărârea Consiliului Local Municipal nr. 36/2004 prin care pârâta a fost pusă în situaţia de a executa servicii la tarife scăzute iar în ceea ce priveşte rezoluţiunea contractului de concesiune, se constată şi culpa reclamanţilor care au modificat unilateral contractul de concesiune, în sensul că au majorat prin hotărâre redevenţa fără a ţine seama de procentul real de creştere a preţurilor asupra serviciilor funerare prestate de pârâta concesionară.
De asemenea s-a înlăturat de către instanţa de apel şi critica privind neacordarea penalităţilor deoarece reclamanţii nu au comunicat toată documentaţia pârâtei, conform art. 12 din contract, din care să rezulte cărui fapt i se datorează majorările de redevenţă şi care este temeiul lor juridic.
În ceea ce priveşte apelul pârâtei, instanţa de apel a reţinut că în cauză s-a efectuat o expertiză în care s-a stabilit suma datorată pentru anii 2004 şi 2005, la calcularea redevenţei ţinându-se seama de art. 9 alin. (1) şi art. 16 lit. l) din contractul de concesiune, precum şi de Hotărârea Consiliului Local Municipal nr. 36/2004.
Împotriva Deciziei nr. 190 din 20 septembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, au declarat recurs reclamanţii şi pârâta.
Recurenţii reclamanţi susţin în motivarea recursului în temeiul art. 304 punct 8 şi 9 C. proc. civ. că în mod eronat instanţele au reţinut că redevenţa a fost modificată unilateral, că nu s-a comunicat pârâtei valoarea redevenţei şi nu au asigurat cunoaşterea şi aplicarea hotărârilor Primăriei Municipiului Timişoara şi că nu sunt de acord cu expertiza şi răspunsul la obiecţiuni şi îşi menţin punctul de vedere din acţiune, precizări şi obiecţiunile la expertiză, în ceea ce priveşte cuantumul penalităţilor.
De asemenea, reclamanţii solicită şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru, achitată la fond, deoarece acţiunea a fost pornită şi datorită culpei pârâtei.
Pârâta, a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea deciziei, admiterea apelului, susţinând că a fost obligată la plata unei redevenţe prea mari, 716.434 lei; calculată prin aplicarea unui procent de 15,7% faţă de 7,5% cu cât au fost majorate tarifele pentru serviciile concesionate şi că suma datorată cu titlu de redevenţă este de 437.961 lei.
Recursurile sunt nefondate.
În ceea ce priveşte recursul reclamanţilor se constată că susţinerile acestora sunt nefondate, instanţele au ţinut seama de prevederile art. 9 şi 10 din contractul de concesiune şi de Hotărârea Consiliului Local Municipal nr. 36/2004, care statuează actualizarea anuală a redevenţei în funcţie de rata inflaţiei, dar modificarea s-a făcut unilateral, iar penalităţile nu sunt datorate de către pârâtă, deoarece dificultăţile în ceea ce priveşte plata redevenţei se datorează şi reclamanţilor.
Cu privire la cheltuielile de judecată, se constată că a fost admisă cererea de reexaminare a taxei de timbru în sensul că s-a constatat că reclamanţii nu datorează taxa de timbru, care trebuie să fie restituită.
De asemenea, criticile formulate de pârâtă nu pot fi reţinute, cuantumul redevenţei fiind cel stabilit în raportul de expertiză ce a fost însuşit de instanţă, expertul luând în calcul rata anuală a inflaţiei, astfel cum s-a stabilit în art. 10 din contractul de concesiune.
În consecinţă, recursurile declarate în cauză sunt nefondate şi urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanţii primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva Deciziei nr. 190 din 20 septembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi pârâta SC C. SRL Timişoara împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2167/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 2171/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
