ICCJ. Decizia nr. 2221/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2221/2008
Dosar nr. 4801/86/2006
Şedinţa publică din 19 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 7 martie 2006 reclamanta SC G.C. SRL a chemat în judecată pârâta SC K. SRL Dorneşti solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 80.500 lei contravaloare lucrări executate, 19.732,9 lei dobânzi precum şi cheltuieli de judecată.
În susţinerea pretenţiilor reclamanta a arătat că în conformitate cu contractul de execuţie lucrări nr. 135 din 18 noiembrie 2003 s-a angajat să execute pentru pârâtă lucrarea „Grajd pentru adăpost animale", fiind achitat onorariul de 34.500 lei în baza facturii nr. 1677981 din 2 aprilie 2004.
Reclamanta mai arată că după efectuarea lucrărilor la data de 10 mai 2004, deşi a semnat procesul verbal de recepţie a acesteia a refuzat achitarea restului de preţ în sumă de 80.500 lei pentru care s-a emis factura nr. 4600355 din 14 iulie 2004.
Pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea acţiunii motivat de faptul că procesul verbal de recepţie a lucrării nu a fost semnat de nici un reprezentant al societăţii, că lucrările executate prezintă lipsuri calitative.
Totodată pârâta a formulat şi cerere de chemare în garanţie a Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Suceava şi SC D.L.D.C.
Prin apărările formulate chemata în garanţie SC D.L.D.C. SA a arătat că în baza contractului de parteneriat nr. 52 din 2 noiembrie 2003 s-a obligat să pună la dispoziţia pârâtei o parte din mijloacele financiare necesare construirii obiectivului în discuţie, prin acest contract neobligându-se în nici un mod faţă de constructor.
De asemenea chemata în garanţie D.A.D.R. Suceava a precizat că i s-a acordat pârâtei o subvenţie conform dispoziţiilor HG nr. 865/2003 pentru construirea adăpostului de animale şi cum nu a respectat dispoziţiile legale ale acestei reglementări i s-a solicitat restituirea sumelor avansate.
Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 574 din 12 aprilie 2007 a admis acţiunea reclamantei, a respins cererea pârâtei de chemare în garanţie şi a obligat pârâta la plata sumei de 80.500 lei contravaloare lucrări executate, 22.913.298 lei dobânzi legale calculate până la data pronunţării, suma urmând a fi actualizată la data plăţii efective.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor asumate prin contractul de execuţie lucrări încheiat cu pârâta, iar aceasta în lipsa necontestării calităţii lucrărilor executate şi în condiţiile semnării procesului verbal de recepţie a refuzat nejustificat plata facturii nr. 4606355 din 17 aprilie 2004.
Cererile de chemare în garanţie au fost respinse pe considerentul că SC D.L.D.C. SA nu şi-a asumat obligaţii faţă de constructor în baza contractului de parteneriat nr. 52/2003, iar pe de altă parte s-a reţinut că prin sentinţa nr. 2046/2006 a Judecătoriei Suceava a fost admisă acţiunea D.A.D.R., pârâta fiind obligată la restituirea sumei de 575.000.000 lei reprezentând sprijin financiar acordat conform HG nr. 865/2003 cu dobânda legală.
Împotriva sentinţei pronunţată de tribunal a promovat apel pârâta reclamând greşita interpretare a contractului de execuţie lucrări, lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei, nereţinerea situaţiei vizând lipsa calităţii corespunzătoare a lucrărilor efectuate, nesemnarea de ea a procesului verbal de recepţie, cât şi interpretarea eronată a contractului de parteneriat şi a relaţiilor sale cu D.A.D.R. Suceava.
S-a mai reţinut că sentinţa a fost pronunţată de un judecător incompatibil şi fără a se aştepta soluţionarea cererii de strămutare aflată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 107 din 22 octombrie 2007 a respins apelul ca nefondat.
În motivarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că refuzul pârâtei la plata contravalorii lucrărilor executate este nejustificat atâta timp cât procesul verbal de recepţie a lucrării a fost semnat de unul din cei doi administratori ai pârâtei, respectiv G.D., la recepţia ca atare a lucrării, ambii administratori fiind prezenţi.
În acest context, a susţinut instanţa de apel, valoarea facturii emise însoţită de situaţia de lucrări aferentă este cea reală fiind aplicate corect prevederile legale şi convenţia părţilor.
S-a avut în vedere lipsa relaţiilor contractuale între pârâtă şi chematele în garanţie, iar în privinţa criticii vizând pronunţarea hotărârii de un judecător incompatibil s-a reţinut că cererea de abţinere a acestuia a fost respinsă şi nu s-a formulat cerere de recuzare.
S-a înlăturat şi motivul de apel privind soluţionarea cauzei fără aşteptarea soluţionării cererii de strămutare odată ce pârâta nu a făcut dovada suspendării judecării cauzei în condiţiile art. 40 alin. (2) C. proc. civ.
Cu petiţia înregistrată la data de 20 noiembrie 2007 pârâta SC K. SRL Dorneşti a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, împotriva soluţiei instanţei de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil şi nu s-a pronunţat pe toate motivele de apel cu privire la data încheierii facturii fiscale nr. 4606355 din 14 iulie 2004, nu s-au luat în considerare obiecţiunile formulate la raportul de expertiză şi nejustificat s-au respins probele solicitate.
De asemenea se susţine că a fost încălcat principiul imparţialităţii, întrucât prin formularea cererii de abţinere judecătorul care a soluţionat cauza a arătat expres că nu poate fi imparţial.
S-a reţinut greşit situaţia de fapt cu privire la semnarea procesului verbal de recepţie întrucât nu s-a ţinut cont de relaţiile de la Oficiul Registrului Comerţului privind persoanele ce pot angaja societatea.
Relaţiile cu chematele în garanţie au fost soluţionate greşit având în vedere că nevirarea tuturor sumelor cu are s-au obligat să finanţeze se datorează culpei constructorului.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
În aceste condiţii urmează a fi examinate numai criticile privind aspectele de nelegalitate, respectiv încălcarea dreptului la un proces echitabil, al imparţialităţii cât şi dacă hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau modul de interpretate a actului dedus judecăţii.
Astfel printr-o motivare globală instanţa de apel a făcut referire la toate criticile formulate în această cale de atac, făcând referire la probele administrate, reţinând sau înlăturând susţinerile părţilor neputând reţine critica potrivit căreia s-au analizat doar parţial motivele de apel.
Nu se poate reţine nici critica potrivit căreia s-a încălcat principiul imparţialităţii. Astfel chiar dacă încheierea privind soluţionarea cererii de abţinere a judecătorului nu poate fi supusă unei căi de atac, recurenta avea şi alte mijloace procedurale respectiv recuzarea, mijloc pe care nu l-a folosit.
De altfel nu s-a făcut dovada nici admiterii cererii de strămutare, legalitatea şi temeinicia hotărârii fiind apreciată în calea de atac a apelului.
Modul cum s-a reţinut situaţia de fapt nu constituie o critică ce se poate încadra în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. putându-se face o evaluare a legalităţii procesului verbal de recepţie finală.
Astfel potrivit art. 13 din HG nr. 273/1994 privind Regulamentul de recepţie a construcţiilor şi instalaţiilor aferente acestora „comisia de recepţie poate funcţiona numai în prezenţa a cel puţin ⅔ din membrii numiţi ai acesteia. Hotărârile comisiei se iau cu majoritate simplă".
În aceste condiţii, recepţia lucrării a fost efectuată cu respectarea legislaţiei în vigoare.
Pârâta recurentă nu poate invoca propria culpă de a nu fi semnat procesul verbal de recepţie nici din punct de vedere faptic deoarece toţi membrii comisiei (cu excepţia pârâtei) au recunoscut că P.D. a fost prezentă la recepţie dar a refuzat să semneze.
În speţă fiind în discuţie lucrări finanţate şi din bani publici s-a justificat prezenţa unui inspector de la Inspectoratul de Stat pentru Calitatea în Construcţii Suceava care a făcut aceeaşi propunere privind acceptarea recepţiei fără obiecţiuni.
Aşa cum au arătat şi primele instanţe, deşi recurenta contestă procesul-verbal de recepţie a lucrării executate, l-a folosit pentru obţinerea subvenţiei acordate de Guvernul României prin depunerea acestuia ca dovadă a executării construcţiei.
Executarea întocmai a contractului este confirmată şi de procesul verbal de control al D.A.D.R. Suceava nr. 53 din 9 februarie 2006.
Nu poate fi reţinută nici critica privind modul de interpretare a relaţiilor cu SC D.L. şi D.A.D.R. Suceava.
Astfel între SC D.L. SA şi recurentă s-a încheiat un contract de parteneriat prin care se punea la dispoziţia acesteia suma de 14.813 Euro în echivalent pentru edificarea construcţiei în litigiu.
Referitor la participarea D.A.D.R. Suceava aceasta a subvenţionat construcţia imobilului ce face obiectul contractului de execuţie în litigiu.
Nici faţă de aceşti parteneri recurenta nu şi-a respectat obligaţiile asumate, criticile formulate nefiind susţinute cu probe.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC K. SRL Dorneşti împotriva deciziei nr. 107 din 22 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2211/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2236/2008. Comercial → |
|---|
