ICCJ. Decizia nr. 2202/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2202/200.
Dosar nr. 2514/104/2007
Şedinţa publică din 18 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 9 martie 2007, reclamantul D.I. a chemat în judecată pe pârâta SC E. Slatina solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia să ridice transformatorul electric existent pe terenul intravilan în suprafaţă de 2967 mp de pe raza comunei Priseaca, Judeţul Olt, în tarlaua nr. 33.
În motivarea acţiunii s-a arătat că a cumpărat terenul respectiv de la autorii moştenitori P.G. şi D.D. cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul intravilan de 2967 mp, iar pârâta este o societate privată şi nu are dreptul de folosinţă al terenului pe care reclamantul este proprietar, susţinerea că acest teren ar fi proprietate publică nu îşi are raţiune întrucât potrivit titlului de proprietate, terenul i s-a reconstituit proprietarului de drept, iar reclamantul a cumpărat terenul liber de orice sarcini.
A susţinut de asemenea, că pentru o cauză de utilitate publică proprietarul unui teren este despăgubit de statul român cu o egală şi justă despăgubire, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza de faţă, iar pe terenul respectiv doreşte să construiască un imobil casă de locuit, fapt împiedicat de existenţa respectivului transformator electric.
Prin sentinţa nr. 3414 din 6 iunie 2007 Judecătoria Slatina a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secţia comercială, apreciind că litigiul are natură comercială şi obiect principal obligaţie de a face, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. a) C. proc. civ., competenţa aparţine acestuia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 2514/1 04/2007, iar la propunerea reclamantului a fost admisă proba testimoniară şi au fost audiaţi martorii J.V. şi Z.I.
Prin sentinţa nr. 447 din 26 septembrie 2007, pronunţată în dosarul nr.2514/104/2007, Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins cererea formulată de reclamantul D.I. de ridicare a transformatorului electric situat pe raza comunei Priseaca – Tarlaua 33, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel s-a reţinut că potrivit art. 2 şi art. 5 din Legea nr. 18/1991, construcţiile de transport a energiei electrice aparţin domeniului public întrucât acestea sunt amplasate pe terenuri cu destinaţii speciale, folosite în uz sau interes public şi în consecinţă aceste terenuri sunt conform legii, inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile atâta timp cât aparţin domeniului public al statului.
Pe de altă parte funcţionarea serviciului public de distribuţie a energiei electrice a fost reglementată prin Legea nr. 318/2008 aplicabilă până la 21 februarie 2007 când a intrat în vigoare Legea nr. 13/2007, legea energiei, iar potrivit art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2002, preluat de art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 terenurile pe care se situează reţele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a legii sunt şi rămân în proprietatea publică a statului, iar cheltuielile pentru modificarea instalaţiilor de distribuţie a energiei electrice, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente sunt suportate integral de cel care a generat modificarea.
Aceste texte de lege cu fost considerate ca fiind neconstituţionale şi atacate în acest sens la Curtea Constituţională însă prin deciziile nr. 167 din 1 aprilie 2004, nr. 163 din 27 februarie 2007 ş.a., excepţiile de neconstituţionalitate au fost respinse.
Mai mult, prin art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie se arată că limitele şi conţinutul dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, consacrându-se caracterul inviolabil al proprietăţii private însă „în condiţiile legii organice".
Apelul formulat de către reclamant a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 287 din 27 noiembrie 2007.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen reclamantul D.I. solicitând casarea acesteia şi făcând trimitere la prevederile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
În recursul său, reclamantul invocă următoarele motive:
1. Legea nr. 13/2007 şi Legea nr. 318/2003 au apărut după reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în cauză şi ca atare este nelegală invocarea lor.
2. SC E. este în prezent o societate privată şi el, ca coproprietar, nu este dator să pună la dispoziţia acesteia proprietatea sa, iar orice dispoziţie în acest sens ar constitui o expropriere nelegală.
3. Instanţa nu poate să pună problema revendicării pentru despăgubiri şi nici să conchidă că situaţia juridică a terenului ar fi cea invocată de pârâţi.
4. Terenurile din zonă sunt proprietate publică şi ar putea fi donate sau vândute societăţii de distribuţie pentru desfăşurarea activităţii sale.
5. Faptul că a cunoscut că pe terenul cumpărat de el se află un transformator nu poate să-i fie imputabil şi să-l împiedice să-şi edifice o construcţie pe teren.
6. Este proprietar legal al terenului în cauză şi aceasta îi conferă dreptul legal de a cere ridicarea construcţiilor de pe proprietatea sa, dreptul său de proprietate primând în faţa oricăror alte supoziţii invocate de pârâtă sau de instanţe.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că aceste motive nu se încadrează nici în pct. 8 şi nici în pct. 10 (abrogat) ale art. 304 C. proc. civ., indicate de recurent, şi că unele dintre ele (3 şi 4) nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ.
Unele dintre motive ar putea fi încadrate în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. şi ar putea fi sintetizate drept o critică adusă deciziei atacate cu privire la aplicarea prevederilor Legii nr. 13/2007 şi nr. 318/2003 în condiţiile în care reclamantul recurent a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului.
Examinând recursul sub acest aspect Înalta Curte constată că este nefondat.
Instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor legale menţionate de către recurent, reţinând, temeinicia, că aceste prevederi au fost declarate constituţionale de către Curtea Constituţională, prin deciziile nr. 72/2004 şi 203/2005, ele necontravenind nici art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii private.
De asemenea s-a reţinut în mod corect că, în speţă, faptul că s-a reconstituit dreptul de proprietate privată unui terţ care, la rândul său, a înstrăinat proprietatea printr-un contract de vânzare-cumpărare nu este de natură a schimba situaţia juridică a terenului pe care se află transformatorul electric ci, îl îndreptăţeşte pe acesta să beneficieze de despăgubiri.
Faţă de cele arătate Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D.I. împotriva deciziei nr. 287 din 27 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2147/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2211/2008. Comercial → |
|---|
