ICCJ. Decizia nr. 2144/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2144/2008
Dosar nr. 22428/3/2006
Şedinţa publică din 13 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 4280/2004, reclamanta A.V.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.S.A.P.P., să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 27 din 13 ianuarie 1997, cu reţinerea sumelor achitate de cumpărător cu orice titlu în contul contractului, obligarea la plata de daune-interese, reprezentând dobânzi şi penalităţi aferente ratelor scadente şi neachitate calculate până la data de 18 martie 2004 (218.507.840 lei), dividende încasate de cumpărător pentru anii 1997-2003, precum şi valorificarea altor prejudicii aduse de A.V.A.S., a căror valoare se va stabili prin expertiză.
În susţinerea acţiunii a arătat că la data de 13 ianuarie 1997 a încheiat cu pârâta contractul de vânzare-cumpărare acţiuni reprezentând 40% din capitalul social al SC A. SA.
Ca modalitate de plată s-a prevăzut achitarea sumei de 58.846.000 lei reprezentând 20% din preţul contractului, sub condiţie rezolutorie, până la data de 13 martie 1997, iar restul, în nouă rate eşalonate în perioada 1 februarie 1998-1 februarie 2006, modificată prin două acte adiţionale.
Pârâta a achitat avansul, primele două rate, dobânzile şi penalităţile aferente, însă ratele 3 şi 4 nu au fost achitate, fiind obligată la aceasta prin sentinţele civile nr.122/2000 a Curţii de Apel Iaşi, respectiv nr. 363 din 27 august 2001 a Tribunalului Vaslui.
De asemenea, la data formulării cererii, pârâta figura cu ratele 5, 6 şi 7 scadente şi neachitate, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de plată a preţului, devenind incidente dispoziţiile art. 1020-1021 C. civ. şi ale art. 15/1 alin. (4) din Legea nr. 99/1999 privind posibilitatea rezoluţiunii contractului pentru neplata la scadenţă a două rate.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 720/3, art. 10 pct. 1 C. proc. civ., art. 969-970, art. 1021 C. civ., art. 15/1 din Legea nr. 99/1999, art. 21 din OG nr. 25/2002 modificată şi completată prin Legea nr. 506/2002.
La termenul de judecată din 13 septembrie 2005 s-a admis excepţia prematurităţii capetelor de cerere cu obiect evaluabil în bani, respectiv a celor care privesc obligarea la plata de daune-interese inclusiv a eventualelor prejudicii aduse A.V.A.S. şi dividende aferente perioadei 1997-2003, cu argumentarea acolo arătată.
Prin sentinţa comercială nr. 4148 din 11 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 4280/2004 a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A.P.A.S. Bucureşti în contradictoriu cu pârâta A.S.A.P.P. şi s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 27 din 13 ianuarie 1997, de asemenea s-a respins ca prematur formulate capetele de cerere având ca obiect obligarea la plata de daune interese şi dividende aferente perioadei 1997-2003.
Împotriva sentinţei precizate a formulat apel reclamanta A.V.A.S.
Prin Decizia nr. 180/404/2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admis apelul formulat de A.V.A.S., a fost desfiinţată hotărârea apelată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut că la data soluţionării cauzei, 11 octombrie 2005, citaţia pentru pârâtă s-a întors cu menţiunea „s-a afişat actul pe uşa principală a fostului sediu A., unitate desfiinţată" şi cauza s-a soluţionat cu lipsă de procedură faţă de pârâtă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 22428/3/2006.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 8181 din 15 iunie 2007 a admis în parte acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta A.S.A.P.P.
A dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 27 din 13 ianuarie 1997.
A respins capătul de cerere referitor la reţinerea de către A.V.A.S. a sumelor achitate de cumpărător cu orice titlu în contul contractului.
A obligat pârâta la plata daunelor interese în favoarea reclamantei, reprezentate de: 872,16 Ron dobânzi, 60,543, 13 Ron penalităţi de întârziere cât şi la plata daunelor interese, reprezentate de dobânzi şi penalităţi în continuare până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a daunelor interese în cuantum de 502.000 lei (Rol) (50,2 Ron) reprezentând dividende aferente anului 1997.
A respins celelalte pretenţii ca neîntemeiate.
A obligat pârâta la plata sumei de 400 Ron, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut în esenţă că.
La data de 13 ianuarie 1997 între FPS ( în prezent A.V.A.S.) în calitate de vânzător şi pârâta A.S.A.P.P., în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 27 din 13 ianuarie 1997 având ca obiect transmiterea proprietăţii asupra unui număr de 11769 acţiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, în sumă totală de 294.230.000 lei ( ROL ), reprezentând 40% din capitalul social al SC A.P.
Prin dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. b) din acest contract părţile au solicitat ca suma de 235.384.000 lei reprezentând restul de 80% din preţul contractului, cumpărătorul se obligă să o plătească în 9 rate eşalonate.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 dobânda pentru plata sumei de 235.384.000 este de 2% pe an şi se plăteşte numai la data scadenţei de plată a fiecărei rate, inclusiv în cazul unor plăţi anticipate în contul ratelor efectuate conform pct. 4 lit. b), alineat ultim, dobânzile se calculează de la data semnării contractului.
În caz de neplată a unei rate la scadenţă, cumpărătorul va plăti vânzătorului pe perioada dintre data scadenţei şi data plăţii efective, o penalitate de 0,2 % din valoarea ratei neachitate pentru fiecare zi de întârziere.
Pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a ratelor 5-9 (stabilite prin contract) astfel încât în temeiul art. 1020-1021 C. civ. şi art. 15 alin. (4) din Legea nr. 99/1999 devine incidentă sancţiunea rezoluţiunii contractului, culpa pârâtei fiind prezumată, în situaţiile în care aceasta nu a făcut dovada unei cauze exonerate de răspundere.
Pentru aceste considerente, instanţa a dispus rezoluţiunea pentru contractul de vânzare-cumpărare nr. 27 din 13 ianuarie 1997 încheiat între părţi.
Totodată, în temeiul art. 21 alin. (1) din OG nr. 25/2005 tribunalul a reţinut că pârâta este obligată la plata către reclamantă a daunelor-interese constituite din sumele reprezentând dividende şi penalităţile pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului, precum şi sumele reprezentând dividende încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului. în conformitate cu prevederile art. 12 din HG nr. 489/2003 „data desfiinţării contractului, prevăzut la art. 21 alin. (1) din ordonanţă, va fi considerată data pronunţării hotărârii definitive şi executorii, data înregistrării la Autoritate a convenţiei de desfiinţare, semnată de ambele părţi, sau data acţionării pactului comisoriu, după caz".
Faţă de aceste prevederi legale, având în vedere şi calculul penalităţilor şi dobânzilor aferente ratelor 5-9 efectuat de expertul contabil, în cuprinsul raportului, a obligat pârâta la plata daunelor-interese în favoarea reclamanţilor reprezentate de 872,16 RON dobânzi, 60.543,13 RON penalităţi de întârziere, precum şi la plata daunelor interese rezultate din dobânzi şi penalităţi în continuare până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În ceea ce priveşte, perioada 1998-2003, expertul a stabilit că nu au fost repartizate dividendele, astfel încât pretenţiile reclamantei referitoare la această perioadă nu sunt întemeiate.
Prin precizările depuse la ultimul termen de judecată, reclamanta A.V.A.S. a menţionat că potrivit raportului de expertiză contabilă, societatea privatizată înregistrează datorii în sumă de 300.314,90 Ron, această sumă fiind solicitată la plată de către reclamantă cu titlul de daune ca urmare prejudiciului suferit de A.V.A.S.
Tribunalul a considerat însă că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor răspunderii civile contractuale. Astfel, instanţa observă că în cauză nu s-a făcut dovada culpei pârâtei în acumularea acestor datorii de către societatea privatizată, atât timp cât pârâta în calitate de acţionar deţine 40% din capitalul social, nedovedindu-se în speţă că reprezenta principalul factor de decizie. Totodată intrarea în stare de faliment a societăţii nu s-a probat ca fiind o împrejurare care să includă culpa pârâtei.
De asemenea, tribunalul a reţinut că în speţă nu s-a făcut dovada unei legături de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtei (nerespectarea obligaţiei stabilite în sarcina sa prin contractul de vânzare-cumpărare acţiuni) şi acumularea de datorii de către societatea privatizată.
Pentru aceste motive, acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat.
Referitor la capătul de cerere privind reţinerea de către A.V.A.S. a sumelor achitate de cumpărător cu orice titlu în contul contractului, tribunalul reţine pe de o parte că reclamanta nu a precizat cuantumul acestor sume, iar pe de altă parte, acesta este un efect care operează în puterea legii în cazul desfiinţării contractului, conform art. 1 alin. (1) din OG nr. 25/2002 nefiind necesară o hotărâre în acest sens.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, astfel cum a fost precizată.
Cu privire la situaţia juridică a pârâtei, tribunalul a reţinut că din înscrisurile depuse la dosar (sentinţa civilă nr. 925 din 13 octombrie 2006 emisă de Judecătoria Vaslui) nu rezultă că s-ar fi dispus radierea acesteia sau încetarea ca persoană juridică în vreun mod stabilit de lege.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., a obligat pârâta la plata sumei de 400 Ron, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei, proporţional cu pretenţiile admise (onorariu expert).
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei în sensul obligării pârâtei şi la plata sumei de 300.314,90 lei reprezentând daune interese conform art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002 şi menţinerea celorlalte dispoziţii din hotărârea atacată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 494 din 26 octombrie 2007 a respins apelul declarat de reclamanta A.V.A.S., Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 8181 din 15 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în contradictoriu cu pârâta A.S.A.P.P. ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că:
Suma de 300.314,90 lei solicitată de către apelantă reprezintă datoriile înregistrate de către intimată, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, aceste datorii constituind prejudiciul suferit de A.V.A.S. urmare a rezoluţiunii contractului de privatizare.
Conform art. 21 din OG nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 506/2002, în cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară, pentru prejudicii cauzate Autorităţii, cumpărătorul este obligat la plata daunelor interese constituite din sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului, precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale şi sumele reprezentând dividende încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal motivat şi timbrat reclamanta A.V.A.S. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie reiterând motivele invocate în apel susţinând că instanţa de apel a reţinut în mod corect fundamentul juridic al acţiunii mai puţin însă alin. (3) al art. 21 din OG nr. 25/2002 (care îndrituieşte A.V.A.S. să solicite şi repararea altor prejudicii provocate de cumpărător).
A.V.A.S. a solicitat efectuarea unei expertize financiar contabile care să determine prejudiciul cert creat acesteia, urmare a desfiinţării contractului de privatizare, în sensul stabilirii de către expertul contabil desemnat a prejudiciului şi dacă există o întindere a acestuia având în vedere atât prevederile art. 112 alin. (3) C. proc. civ. cât şi principiul reparării în întregime a prejudiciului.
Raţiunea acordării prejudiciului prin diminuarea activului net contabil rezidă în faptul că în urma desfiinţării contractului de privatizare, deşi părţile vor fi repuse în situaţia anterioară încheierii contractului, în patrimoniul A.V.A.S. vor intra acţiuni având o valoare mult diminuată faţă de momentul încheierii contractului şi care nu mai pot fi valorificate prin intermediul altei privatizări.
În virtutea principiului „repunerii părţilor în situaţia anterioară" Autorităţii ar trebui să i se restituie acţiuni la SC A. SA PUNGEŞTI cu o valoare identică cu valoarea acestor acţiuni la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 27 din 13 ianuarie 1997.
A mai arătat că pierderile suferite de societate pe perioada derulării contractului de privatizare sunt imputabile cumpărătorului A.S.A.P. SA, care nu a reuşit să îndeplinească însuşi scopul pentru care a fost încheiat contractul de privatizare, acela de a rentabiliza şi dezvolta societatea privatizată.
În consecinţă reclamanta A.V.A.S. în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului şi pe fond admiterea în tot a capătului de cerere privind daune interese în baza art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/1992, modificată şi completată.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel în mod corect a apreciat actul dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză şi Decizia atacată nu poate fi desfiinţată.
Conform art. 21 din OG nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 506/2002 în cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară pentru prejudicii cauzate Autorităţii, cumpărătorul este obligat la plata daunelor interese constituite din sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului, precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale şi sumelor reprezentând dividende încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.
Potrivit art. 21 alin. (2) din OG nr. 25/2002 pentru prejudiciile cauzate societăţii de către cumpărător, Autoritatea poate cere instanţei judecătoreşti daune-interese.
Instanţa de apel a stabilit în mod corect că datoriile societăţii intimate sunt incluse în ultima categorie a prejudiciilor (daune-interese), datorii constatate de către expertul numit în cauză prin raportul de expertiză efectuat în cauză din care nu rezultă în ce constau aceste datorii, dacă sunt datorii către stat sau către alte societăţi comerciale iar această precizare era necesară întrucât nu orice fel de datorii reprezintă un prejudiciu produs A.V.A.S. -ului.
Desfiinţarea, urmare a rezoluţiunii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, nu reprezintă şi dispariţia ca persoană juridică, ca titular de drepturi şi obligaţii a cumpărătorului care va rămâne în continuare obligat să achite respectivele datorii.
Prin desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nu înseamnă că A.V.A.S. va prelua şi toate debitele cumpărătorului de orice natură, contractuale ori legale.
Prejudiciile la care se referă art. 21 din OG nr. 25/2002 nu includ şi acele datorii ale societăţilor comerciale dobândite faţă de alţi creditori în afară de A.V.A.S.
Instanţa de apel în mod corect nu a mai dispus efectuarea unei expertize noi solicitate de A.V.A.S. deoarece a considerat că aceasta nu mai era necesară.
În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractante deoarece recurenta A.V.A.S. nu a făcut dovada culpei pârâtei şi a legăturii de cauzabilitate între fapta ilicită a pârâtei şi acumularea de datorii de către societatea privatizată.
Faţă de cele ce preced rezultă că Decizia atacată este legală şi în consecinţă, Înalta Curte va respinge recursul în considerarea art. 312 pct. 1 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 494 din 26 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2140/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2147/2008. Comercial → |
|---|
