ICCJ. Decizia nr. 2236/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2236/2008
Dosar nr. 8323/2/2007
Şedinţa publică din 19 iunie 200.
Asupra recursului de faţă:
Prin cererea înregistrată la data de 19 septembrie 2006 reclamantul P.D. a formulat contestaţie la executarea silită începută de pârâta-intimată A.D.S. în baza contractului de arendă încheiat cu reclamantul şi suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei.
În susţinerea cererii, contestatorul a arătat că în contractul de arendă încheiat s-a stabilit iniţial exploatarea unei suprafeţe de 20 ha teren, iar la data de 29 mai 2002 intimata a modificat unilateral contractul reducând suprafaţa arendată cu 18 ha.
Ca atare nu a mai avut interesul să continue arendarea, mai ales că anul agricol 2002-2003 a fost un an afectat de calamităţi naturale.
Contestatorul a mai arătat că prin procesul-verbal din 3 iulie 2003 a făcut cunoscut reprezentanţilor pârâtei că intenţionează să rezilieze contractul de arendă.
Întrucât de la această dată nu a mai purtat nici o corespondenţă cu pârâta şi nici nu a mai cultivat terenul, a considerat că începând cu data de 3 iulie 2003 contractul de arendă a fost reziliat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr.11 din 25 ianuarie 2008 a respins contestaţia ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a înlăturat motivele invocate cu privire la rezilierea contractului de arendă prin înştiinţarea din 3 iulie 2003 adresată intimatei, întrucât rezilierea contractului este convenţională, în ipoteza în care părţile au prevăzut un pact comisoriu în cuprinsul acestuia, iar în lipsa acordului expres al intimatei nu poate opera rezilierea.
Cât priveşte invocarea faptului că anul agricol 2002-2003 a fost afectat în proporţie de 100% în judeţul Mehedinţi de calamităţi naturale instanţa a reţinut că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor, în sensul că încadrarea şi caracterizarea în categoria de calamitate naturală se realizează de Ministerul Agriculturii şi se aprobă de Guvern.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs contestatorul criticile vizând modul eronat de interpretare a dovezilor depuse în susţinerea contestaţiei cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie.
Se susţine că potrivit art. 7.1 din contractul de arendă încheiat acesta a încetat prin acordul părţilor urmare adresei trimise intimatei la data de 3 iulie 2003.
De asemenea se critică soluţia instanţei de fond şi asupra faptului că s-a dovedit cultivarea suprafeţei de 20 ha cu grâu de toamnă, iar potrivit HG nr. 440 din 10 aprilie 2003 anul agricol 2002-2003 pentru această cultură pe raza municipiului Mehedinţi a fost declarat calamitat 100%.
Recursul este nefondat.
Potrivit legii, contractele de arendă constituie titluri executorii în ceea ce priveşte plata arendei la termenele şi modalităţile stabilite în contract.
Prin urmare, poate fi executată silit obligaţia de plată rezultând din contractul de arendă, obligaţie de plată care subzistă ulterior modificărilor legii arendei şi care a dobândit astfel caracter executoriu A.D.S. putând dobândi îndeplinirea acesteia pe calea executării silite.
În ce priveşte rezilierea contractului de arendă, justificat instanţa de fond a înlăturat susţinerile contestatorului având în vedere clauzele contractului privind încetarea acestuia care stabileşte că aceasta poate avea loc prin hotărârea definitivă şi irevocabilă a unei instanţe judecătoreşti în condiţiile art. 1020 C. civ.
Din cuprinsul capitolului privind încetarea contractului nu rezultă că acesta poate avea loc la iniţiativa arendaşului, iar în speţă nu se poate pune în discuţie hotărârea comună a arendatorului şi arendaşului.
Cu privire la forţa majoră, este adevărat că potrivit HG nr. 440 din 10 aprilie 2003 s-a stabilit că pentru grâu de toamnă judeţul Mehedinţi a fost declarat calamitat 100% numai că potrivit art. 9.2 din contractul încheiat „în cazul calamităţilor naturale declarate prin act normativ pentru suprafeţele arendate, cuantumul arendei va fi renegociat în raport cu cota stabilită în actul normativ".
Or recurentul nu a produs dovezi în sensul obligaţiilor stabilite prin contract, în cazul calamităţilor declarate prin act normativ astfel că nu se justifică criticile formulate.
În aceste condiţii văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorul P.D. împotriva sentinţei comerciale nr. 11 din 25 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2008 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 2221/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2332/2008. Comercial → |
|---|
