ICCJ. Decizia nr. 2347/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2347/2008
Dosar nr. 37751/2/2005
Şedinţa publică din 26 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 15323 din 29 noiembrie 2003 pronunţată în dosar nr. 3605/2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta SC P.N. SA Bucureşti împotriva pârâtei SN T.R. SA Bucureşti cu consecinţa obligării acesteia la plata sumei de 18.032.103.781 lei echivalentul a 536.414,32 dolari SUA reprezentând daune-interese contractuale precum şi la 753.466.038 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că prin contractul nr. 7202 din 18 decembrie 2000 încheiat între reclamantă în calitate de executant şi pârâtă în calitate de beneficiar s-a convenit tipărirea unor materiale pentru ambalarea ţigaretelor conform specificaţiilor tehnice menţionate în Anexa 1 la contract. Totodată părţile au convenit asupra posibilităţii denunţării unilaterale, ipoteză în care partea în culpă va datora daune-interese pentru prejudiciul cauzat, dar nu mai puţin decât valoarea contractului pentru perioada cuprinsă între data denunţării şi aceea a expirării stabilită ca fiind de doi ani calculată începând cu data de 1 februarie 2001.
Raportat la clauzele menţionate, la notificarea din data de 10 septembrie 2001 prin care pârâta a arătat că înţelege să rezilieze contractul începând cu această dată precum şi să anuleze toate comenzile deja emise şi pe baza expertizei efectuate în cauză, tribunalul a apreciat acţiunea reclamantei ca fiind întemeiată, admiţând-o ca atare.
Apelul declarat de pârâtă a fost admis prin Decizia comercială nr. 93 din 2 februarie 2005 pronunţată în dosar nr. 64/2005 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, iar hotărârea primei instanţe schimbată în tot în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 418.990 dolari SUA în echivalentul în lei din data plăţii, cu 42.353.310 lei cheltuieli de judecată, cu motivarea că potrivit expertizei noi efectuate în cauză, cuantumul prejudiciului se cifrează la suma anterior menţionată, care de altfel, nu a fost contestată de pârâtă.
Prin Decizia nr. 462 din 12 octombrie 2005 pronunţată în dosarul nr. 1557/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, s-a admis recursul declarat de reclamanta SC P.N. SA Bucureşti, Decizia fiind casată şi cauza trimisă spre rejudecare instanţei de apel, în considerarea faptului că soluţia instanţei de apel a fost argumentată în exclusivitate pe concluziile raportului de expertiză, fără o clarificare a situaţiei prejudiciului raportat la clauzele contractului, a recunoaşterilor pârâtei, impunându-se totodată efectuarea unei contraexpertize date fiind concluziile diferite la care au ajuns experţii desemnaţi în cele două faze procesuale.
În urma rejudecării, prin Decizia comercială nr. 583 din 22 noiembrie 2007 pronunţată în dosar nr. 37751/2/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-a admis apelul formulat de pârâta SC G.T. SA (fostă SN T.R. SA Bucureşti) împotriva deciziei comerciale nr. 93 din 2 februarie 2005 pronunţată în dosar nr. 64/2004 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, care a fost schimbată în tot în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtei la plata sumei de 418.991 dolari SUA în echivalentul în lei din ziua plăţii, cu 42.357.310 lei (ROL) cheltuieli de judecată şi totodată s-a respins cererea de întoarcere a executării pentru suma de 117.424,8 dolari SUA formulată de reclamantă, cu motivarea că acest cuantum al prejudiciului a fost stabilit prin expertiza efectuată în cauză, ambele părţi achiesând la această valoare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În mod concret, recurenta invocă faptul că prin hotărârea pronunţată instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. constând în faptul că instanţa de apel a rămas în pronunţare la data de 1 noiembrie 2007, a amânat pronunţarea de 3 ori câte 7 zile, dar a omis să întocmească şi încheierile de şedinţă la care se face referire în practicaua deciziei.
De asemenea, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină ci doar o relatare a stării de fapt, fără o argumentare corespunzătoare, astfel încât sunt incidente şi dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. deoarece nu sunt respectate exigenţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
O altă critică vizează interpretarea eronată a clauzelor contractului, în condiţiile în care instanţa şi-a însuşit interpretarea dată de intimată, fără a-şi justifica propriile concluzii.
De altfel, instanţa de apel încalcă şi prevederile art. 315 C. proc. civ. întrucât a ignorat dispoziţiile deciziei nr. 4682/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie referitoare la aspectele ce urmau a fi clarificate în rejudecare, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. mai ales că nu se face trimitere în considerentele hotărârii la nicio dispoziţie legală pe care s-a întemeiat soluţia pronunţată.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. Curtea constată că este întemeiat admiţându-l ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prima critică este fondată, în condiţiile în care instanţa de apel la termenul din 20 septembrie 2007 a amânat cauza pentru data de 1 noiembrie 2007 în vederea achitării onorariului pentru expert (fila 117). Ulterior nu s-a mai întocmit încheierea de şedinţă din data de 1 noiembrie 2007, la dosar fiind depuse de către apelantă concluzii scrise din care rezultă că s-ar fi amânat pronunţarea pentru data de 8 noiembrie 2007 şi apoi Decizia nr. 583 din 22 noiembrie 2007 care menţionează că dezbaterile au avut loc la 1 noiembrie când „Curtea a amânat pronunţarea pentru data de azi 8 noiembrie 2007, când a decis următoarele".
Din această perspectivă, în lipsa încheierilor de şedinţă devin incidente prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., iar exercitarea controlului judiciar este imposibilă în aceste condiţii.
În plus, prin Decizia nr. 583 din 22 noiembrie 2007 a fost admis apelul împotriva deciziei nr. 93 din 2 februarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosar nr. 64/2004. Or, această decizie, a fost pronunţată de o instanţă de apel şi a fost casată prin Decizia nr. 4682/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind trimisă spre rejudecare instanţei de apel, care avea aşadar de soluţionat apelul împotriva sentinţei comerciale nr. 15323/2003.
În acest context, fiind întemeiat primul motiv de recurs referitor la încălcarea regulilor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, soluţia ce se impune este aceea a admiterii recursului, casării deciziei şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Faţă de soluţia adoptată, analizarea celorlalte motive de recurs este inutilă şi lipsită de interes juridic însă acestea vor fi avute în vedere conform art. 315 alin. (3) C. proc. civ. de către instanţă cu prilejul rejudecării urmând a fi aplicate întocmai şi dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. în privinţa măsurilor dispuse prin Decizia nr. 4682/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC P.N. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 583 din 28 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2345/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2351/2008. Comercial → |
|---|
