ICCJ. Decizia nr. 2364/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2364/2008
Dosar nr. 24463/3/2006
Şedinţa publică din 27 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 24463/3/2006 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC B.I.L. a chemat în judecată pe pârâta SC G.V. SA solicitând instanţei anularea hotărârii Adunării Generale Ordinare a acţionarilor SC G.V. SA din data de 17 aprilie 2006.
Prin sentinţa comercială nr. 4917 din 11 aprilie 2007 instanţa a admis cererea şi a dispus anularea hotărârii adunării generale a acţionarilor SC G.V. SA din 17 aprilie 2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond reţine că prin hotărârea adunării generale ordinare a acţionarilor SC G.V. SA s-a decis aprobarea situaţiilor financiare pentru anul 2005 pe baza rapoartelor administratorilor şi cenzorilor, modificări în componenţa comisiei de cenzori, stabilirea indemnizaţiilor pentru administratori şi cenzori, aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul fiscal 2006 precum şi rubrica diverse.
Faptul că la data adoptării hotărârilor atacate din data de 17 aprilie 2006, pârâta era încă o societate ale cărei acţiuni erau tranzacţionate pe o piaţă reglementată reiese în mod evident din Decizia nr. 388 din 21 martie 2007 a C.N.V.M.-ului prin care această instituţie a hotărât retragerea de la tranzacţionare pe Bursa de Valori Bucureşti, piaţa RASDAQ a acţiunilor emise de SC G.V. SA începând cu data de 12 aprilie 2007.
La data adoptării hotărârii din 17 aprilie 2006 pârâta era supusă dispoziţiilor Legii nr. 297/2004 şi faptul că adunarea generală a aprobat situaţiile financiare fără a fi auditate de cenzori financiari, pe baza raportului întocmit de cenzori, tribunalul apreciază că hotărârea adunării generale ordinare din 17 aprilie 2006 este lovită de nulitate.
Sub aspectul motivului de nulitate respectiv încălcarea dispoziţiilor art. 184 din Legea nr. 31/1990 este întemeiat întrucât în speţă pârâta a pus la dispoziţia acţionarilor situaţiile financiare doar cu 5 zile înainte de ţinerea adunării generale fiind încălcat dreptul de informare a acţionarilor.
De asemenea au fost încălcate dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 31/1990 întrucât la pct. 5 din convocare nu s-a specificat ce anume urma să se discute în adunarea generală respectivă.
Împotriva acestei sentinţe, cu respectarea termenului prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ. a declarat apel pârâta SC G.V. SA, solicitând schimbarea în tot a acesteia şi pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin Decizia comercială nr. 487 din 26 octombrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî astfel instanţa reţine că susţinerile apelantei în sensul că prin hotărârea adunării generale atacate s-a decis numai prelungirea mandatelor cenzorilor sunt nefondate.
Excepţia lipsei de interes a reclamantei este neîntemeiată, întrucât aceasta în calitate de acţionar al societăţii justifica un interes legitim pentru promovarea acţiunii în anulare împotriva oricărei hotărâri a adunării generale.
La data de 17 aprilie 2006, societatea nu era exclusă de pe piaţa RASDAQ şi era obligată să respecte prevederile art. 237 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, aprobarea situaţiilor financiare fiind condiţionată de existenţa unui raport întocmit de auditorul financiar.
Hotărârea adunării generale a acţionarilor din data de 9 septembrie 2004 de retragere de pe piaţă a societăţii, a cărei legalitate a fost constatată în mod irevocabil prin hotărâri judecătoreşti nu îşi produce efectele decât după emiterea unei decizii în acest sens de către C.N.V.M.
În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 184 din Legea nr. 31/1990 se constată că apelanta nu a depus situaţiile financiare şi rapoartele administratorilor şi cenzorilor la sediul social cu 15 zile înainte de întrunirea adunării generale, ceea ce atrage nulitatea hotărârii. Scopul legii este de a asigura dreptul de informare al acţionarilor, prin acordarea posibilităţii de a studia situaţiile financiare într-un termen rezonabil, aşa încât nu are nici o relevanţă că intimata nu a încercat să consulte aceste situaţii întrucât ceea ce se invoca este tocmai imposibilitatea de a lua cunoştinţă de documente datorită perioadei reduse de timp în care au fost disponibile.
Cu privire la încălcarea art. 117 din Legea nr. 31/1990, Curtea reţine la punctul 5 din ordinea de zi „diverse", că nu au fost menţionate explicit problemele ce vor face obiectul dezbaterii, ceea ce atrage nulitatea hotărârii pentru încălcarea dreptului de informare al acţionarilor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC G.V. SA invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat de pârâtă şi pe fond respingerea acţiunii în anulare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susţinut că prin hotărârea adunării generale de la data de 17 aprilie 2006, s-a adoptat doar măsura prelungirii mandatelor cenzorilor, fără să intervină modificări în componenţa comisiei de cenzori, deci s-a adoptat mai puţin decât ceea ce s-a preconizat şi s-a stabilit ca ordine de zi şi ca atare se impunea ca instanţa de fond să analizeze cererea de chemare în judecată doar sub aspectul deciziilor adoptate la data de 17 aprilie 2006, că în raport de cele arătate instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, că în raport de ceea ce s-a adoptat efectiv prin hotărârea din 17 aprilie 2006 instanţa de apel a aplicat greşit legea.
Intimata SC B.I.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este incident în cauză atâta vreme cât obiectul acţiunii s-a fundamentat pe raportul juridic născut ca urmare a adoptării hotărârii adunării generale a acţionarilor de la 17 aprilie 2006, iar instanţa s-a pronunţat în raport de acesta în limitele învestirii.
Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor instanţa de apel a reţinut corect că adunarea generală a acţionarilor din data de 17 aprilie 2006 a hotărât aprobarea situaţiilor financiare pentru anul 2005 pe baza rapoartelor întocmite de administratori şi cenzori, modificări în componenţa comisiei de cenzori, aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi cumpărarea spaţiului situat în Bucureşti, astfel că în mod legal instanţele au analizat cererea de chemare în judecată sub toate aspectele adoptate în adunarea generală.
Instanţa de apel dând o corectă interpretare dispoziţiilor legale a apreciat corect că soluţia de admitere a acţiunii şi de anulare a hotărârii adunării generale a acţionarilor SC G.V. SA din 17 aprilie 2006 este legală şi temeinică.
În ceea ce priveşte primul motiv de anulare a hotărârii AGA s-a reţinut în mod corect că deşi nu îndeplinea condiţiile pentru a fi tranzacţionată pe piaţă reglementată, societatea nu a fost exclusă ope legis şi avea obligaţia de a respecta reglementările legale în această materie până la pronunţarea de către C.N.V.M. a deciziei de retragere de la tranzacţionare pe piaţa RASDAQ, astfel că era obligată să respecte prevederile art. 237 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, aprobarea situaţiilor financiare fiind condiţionată de existenţa unui raport întocmit de auditorul financiar.
În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 184 din Legea nr. 31/1990 s-a constatat corect că apelanta nu a depus situaţiile financiare şi rapoartele administratorilor şi cenzorilor la sediul social cu 15 zile înainte de întrunirea adunării generale.
Referitor la pct. 5 din ordinea de zi „diverse" se reţine că nu au fost menţionate explicit problemele ce vor face obiectul dezbaterii, ceea ce atrage nulitatea hotărârii.
Faţă de aceste considerente, criticile invocate de recurentă din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu pot fi primite.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.
Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. se va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 6323 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC G.V. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 487 din 26 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 6323 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2008 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 2363/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2366/2008. Comercial → |
|---|
