ICCJ. Decizia nr. 2363/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2363/2008
Dosar nr. 12318/3/2006
Şedinţa publică din 27 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 12057 din 19 decembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC F. SA, cu sediul în Bucureşti, şi cu sediul ales la SCA „M. şi Asociaţii" în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC P. SA, cu sediul în Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 15 martie 2005 s-a desfăşurat Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor SC P. SA, adoptându-se Hotărârea AGEA nr. 1 din 15 martie 2005 prin care s-a stabilit: majorarea capitalului social al societăţii cu suma de 3.925.865.000 lei (prin rotunjirea din raţiuni de calcul a valorii totale a investiţiilor virate către societate, de 3.925.865.872 lei), reprezentând echivalentul în Euro al sumei de 108.000 Euro, de la 1.393.383.000 lei la 5.319.248.000 lei, prin aportul în numerar constând în investiţii conform contractului de privatizare a societăţii al SC S.I. SRL; majorarea capitalului social se realizează prin emisiunea a 3.925.865 noi acţiuni nominative, având o valoare nominală de 1.000 lei fiecare şi o valoare totală de 3.925.865.000 lei, acţiuni subscrise şi achitate integral de SC S.I. SRL; - urmare a majorării capitalului social prin emisiunea a 3.925.865 acţiuni nominative, numărul total al acţiunilor societăţii se majorează de la 1.393.383 acţiuni nominative cu valoarea nominală de 1.000 lei fiecare la 5.319.248 acţiuni nominative cu o valoare nominală de 1.000 lei fiecare.
În conformitate cu prevederile art. 217 din Legea nr. 31/1990, republicată, având în vedere că majorarea capitalului social se realizează cu valoarea investiţiilor aduse la SC S.I. SRL conform contractului de privatizare a societăţii, fiind o operaţiune specială de privatizare, având în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile art. 9.9.4 din contractul de privatizare, s-a hotărât ridicarea dreptului de preferinţă al tuturor acţionarilor existenţi ai societăţii la subscrierea de acţiuni în cadrul majorării capitalului social aprobată conform pct. 1 de mai sus, urmând ca toate acţiunile emise ca urmare a majorării capitalului social să fie atribuite exclusiv SC S.I. SRL, care a adus ca aport investiţiile realizate conform contractului de privatizare.
Totodată, s-a stabilit că, în urma majorării, capitalul social total al societăţii este de 5.319.248.000 lei, divizat în 5.319.248 acţiuni nominative în valoare nominală de 1.000 lei fiecare, repartizat acţionarilor astfel: - SC S.I. SRL deţine 4.669.883 acţiuni nominative, în valoare totală de 4.669.883.000 lei, reprezentând 88,3562% din capitalul social; SC F. SA Bucureşti deţine 4.669.883 acţiuni nominative, în valoare totală de 147.860.000 lei, reprezentând 2,7797% din capitalul social; - alţi acţionari din procesul privatizării în masă (PMM) deţin 471.505 acţiuni nominative, în valoare totală de 471.505.000 lei, reprezentând 8,8641% din capitalul social. Participarea la beneficii şi pierderi a acţionarilor se face proporţional cu aportul la capitalul social.
Tribunalul consideră că normele invocate de reclamantă, respectiv art. 216 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, nu pot conduce la nulitatea hotărârii atacate, întrucât adunarea generală a stabilit, în condiţiile art. 217 din Legea nr. 31/1990 ridicarea dreptului de subscriere a noilor acţiuni.
De asemenea, nu sunt fondate susţinerile reclamantei în sensul că nu a existat o convocare a adunării, ordinea de zi iniţială reprezentând raportul majorării capitalului social cu valoarea investiţiilor conform contractului de privatizare, aceasta fiind completată ulterior, potrivit art. 117 alin. (9) din Legea nr. 31/1990. Adunarea generală extraordinară a fost convocată în conformitate cu dispoziţiile actului constitutiv printr-un ziar de largă răspândire şi prin publicarea convocatorului în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a (fila 162) cu asigurarea termenului de 15 zile.
În conformitate cu dispoziţiile art. 117 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, propunerea de precizare şi completare a ordinii de zi a fost aprobată de acţionarii prezenţi (potrivit procesului-verbal de şedinţă).
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 423 din 5 octombrie 2007 admite apelul declarat de apelanta-reclamantă SC F. SA Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 12057 din 19 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, schimbă în tot sentinţa apelată în sensul că admite cererea şi constată nulitatea hotărârii AGEA din 15 martie 2005.
Se vor face cuvenitele menţiuni la ORC, pe cheltuiala intimatei-pârâte.
Obligă intimata către apelantă la cheltuieli de judecată în sumă de 22 lei reprezentând taxă de timbru, fond şi apel.
Instanţa de apel a reţinut că hotărârea primei instanţe este nelegală, întrucât interpretarea art. 117 alin. (4) nu poate fi decât în sensul arătat în cererea introductivă deoarece convocarea trebuia realizată numai prin scrisoare recomandată, sau dacă actul constitutiv prevedea, prin scrisoare simplă, această interpretare nefiind una exclusivistă ea regăsindu-se şi în doctrina şi practica judecătorească în materie.
Prin cererea de recurs formulată, pârâta SC P. SA Bucureşti a susţinut că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 292 alin. (1) coroborat cu art. 295 alin. (1) C. proc. civ., fapt care are ca efect aplicarea sancţiunii nulităţii hotărârii fiind pronunţată cu nerespectarea cerinţelor imperative prevăzute de lege.
Instanţa de apel a înţeles greşit situaţia de fapt atunci când califică, într-o interpretare proprie noţiunea de „motive temeinice" şi a interpretat greşit legislaţia specială aplicabilă în materia privatizării şi postprivatizării, denaturând astfel scopul clauzei investiţionale prevăzute şi asumată de cumpărător prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. B-034 din 30 octombrie 2003.
Se susţine în continuare că faţă de caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată, convocarea prin scrisoare recomandată are un caracter potestativ şi derogator de la norma imperativă, în măsura în care aceasta este prevăzută şi convenită prin actul constitutiv al societăţii.
Posibilitatea de realizare a convocării prin scrisoare recomandată este lăsată la latitudinea societăţilor ale cărei acţiuni sunt în totalitate nominative, aceasta fiind de natură să permită evitarea cheltuielilor care se fac în cazul realizării convocării potrivit art. 117 alin. (3) din Legea societăţilor comerciale.
Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă SC F. SA Bucureşti a solicitat respingerea recursului, întrucât instanţa a dat o interpretare corectă dispoziţiilor art. 117 alin. (4) din Legea societăţilor comerciale- modalitatea convocării prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau scrisoare simplă a fost introdusă în urma modificărilor Legii societăţilor comerciale prin Legea nr. 161/2003, nefiind o alternativă a convocării prin publicare în Monitorul Oficial sau printr-un ziar de largă răspândire.
Părţile nu au depus înscrisuri în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte analizând Decizia recurată în raport de motivele invocate, de înscrisurile dosarului şi de dispoziţiile incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită niciuna din situaţiile prevăzute de dispoziţiile invocate.
Referitor la primul temei de drept invocat, acesta nu este aplicabil, întrucât Decizia nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Motivarea hotărârii este clară, precisă, în concordanţă cu probele administrate în cauză, conducând în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, din conţinutul deciziei recurate nu rezultă că instanţa s-a substituit părţilor, reţinând un cu totul alt act juridic sau conţinut.
În ceea ce priveşte ultimul motiv de recurs, acesta nu poate fi primit întrucât hotărârea pronunţată nu este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Convocarea în cazul societăţilor ale căror acţiuni sunt în totalitate nominative este valabilă numai dacă este făcută prin scrisoare recomandată (cu sau fără confirmare de primire) sau prin scrisoare simplă (dacă actul constitutiv prevede expres acest aspect), în ambele cazuri trimise la adresa fiecărui acţionar, înscrisă în registrul acţionarilor.
Modalitatea convocării prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau scrisoare simplă, în condiţiile prevăzute de lege a fost introdusă în urma modificărilor Legii societăţilor comerciale prin Legea nr. 161/2003, nefiind o alternativă a convocării prin publicare în Monitorul Oficial sau printr-un ziar de largă răspândire, textul fiind în sensul instituirii unei singure reguli în cazul societăţilor cu toate acţiunile nominative.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 423 din 5 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2008 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 2359/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2364/2008. Comercial → |
|---|
