ICCJ. Decizia nr. 2578/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2578/2008
Dosar nr. 5298/118/2006
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 11/MF din 28 februarie 2007 a Tribunalului Constanţa, secţia maritimă şi fluvială, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de M.A.N. - U.M. X Bucureşti şi U.M. Y Mangalia, iar pe fond a fost respinsă acţiunea reclamantei SC L.E. SRL Mangalia prin care solicitase obligarea CN R. SA şi M.A.N., reprezentant al celor două unităţi militare, la predarea/eliberarea documentelor anexe aferente şalupei maritime de remorcaj - salvare, precum şi la plata despăgubirilor cauzate de acest refuz, evaluate provizoriu la 20.000 lei.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă ca rămasă fără obiect şi cererea de chemare în garanţie formulată de CN R. SA în contradictoriu cu M.A.N.
În esenţă, instanţa de fond a reţinut că documentaţia ce formează obiectul litigiului are un regim special, definit de art. 2 lit. g) din O.U.G. nr. 95/2002 privind industria de apărare, aşa încât transmiterea ei derogă de la dreptul comun guvernat de principiul transmiterii ei odată cu bunul.
Potrivit normelor speciale această documentaţie poate fi pusă la dispoziţie doar pe bază de contract încheiat cu M.A.N., contract pe care reclamanta nu l-a încheiat.
Totodată, obligaţia predării acestei documentaţii nu rezultă din clauzele contractului de vânzare-cumpărare din 2005 încheiat între părţi cu privire la şalupa.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 13/MF a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de apel a reţinut că şalupa ale cărei documente sunt solicitate de reclamantă a-i fi predate a fost achiziţionată la 24 martie 2005 de către reclamantă, care a participat la procedura de adjudecare în condiţiile specificate în caietul de sarcini achiziţionat.
Nava i-a fost predată la 6 iunie 2005 cu tot inventarul său, dar cum ea are regimul unei nave militare iar documentaţia solicitată se referă la toată clasa de nave, chiar dacă această documentaţie se află în posesia M.A.N., ea nu-i poate fi pusă la dispoziţie decât în condiţiile reglementărilor speciale stipulate în O.U.G. nr. 95/2002, adică pe bază de contract, această documentaţie având caracterul de proprietate publică a statului, conform art. 5 alin. (1) din actul normativ special.
Cum reclamantei i s-a adus la cunoştinţă acest lucru, dar nu s-a conformat, ea nu se poate prevala de contractul de vânzare-cumpărare al şalupei pentru a intra în posesia acestei documentaţii.
Nemulţumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea criticilor, întemeiate în final pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta solicită reaprecierea probelor administrate în cauză şi a contractului încheiat între părţi în baza căruia pârâţii sunt ţinuţi a-i preda documentaţia navei, documente ce constituie un accesoriu al navei cumpărate.
De asemenea recurenta susţine că ea a cumpărat o „şalupă maritimă de remorcaj salvare” şi nu fier vechi, aşa încât nava are caracter civil, iar accesoriul său, documentaţia, urmează să aibă acelaşi regim juridic.
Prin întâmpinare pârâtul M.A.N., a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a O.U.G. nr. 95/2002, şi a dispoziţiilor Regulamentului privind organizarea procedurilor pentru valorificarea bunurilor aflate în administrarea M.A.N., aprobat prin H.G. nr. 262/2002.
Intimata SC R. SA a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat arătând că bunul achiziţionat de recurentă a fost scos din uz şi nu a mai putut fi folosit conform destinaţiei sale, fiind valorificat cu respectarea Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 262/2002, iar documentaţia solicitată este supusă unui regim special reglementat prin O.U.G. nr. 95/2002.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Chiar dacă recurenta şi-a întemeiat, în drept, criticile dezvoltate pe motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. Curtea apreciază, în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., că ele pot fi încadrate în art. 304 pct. 11 - abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000 - şi pct. 9 C. proc. civ., aşa încât urmează a fi analizate doar acele critici ce vizează aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 95/2002, privitoare la regimul juridic al documentaţiei ce formează obiectul litigiului.
Din această perspectivă Curtea reţine, având în vedere şi susţinerilor intimatelor din întâmpinări, că reclamanta a cumpărat de la intimate o şalupă maritimă de remorcaj salvare în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din 28 martie 2005.
Documentaţia navei, ce se cere a fi predată de către reclamantă, nu a format obiectul vreunei clauze contractuale şi se află, necontestat, în posesia M.A.N., această navă având anterior regimul unei nave militare.
Regimul juridic al documentaţiei navei este reglementat prin art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2002, privind industria de apărare şi are caracter de proprietate publică a statului, această documentaţie fiind comună şi altor nave de acelaşi tip care încă sunt în dotarea forţelor navale militare.
În consecinţă, instanţa de apel a reţinut corect că în speţă regimul juridic aplicabil documentaţiei tehnice a navei achiziţionate de pârâtă este unul special reglementat, ea nefiind supusă tradiţiunii odată cu bunul potrivit dreptului comun.
Această documentaţie, aşa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 59 dosar fond, este clasificată şi ea poate fi pusă la dispoziţia reclamantei doar în baza unui contract separat încheiat cu M.A.N. - Departamentul pentru Armamente, contract pe care reclamanta a refuzat să-l încheie.
Punerea documentaţiei tehnice aflate în administrarea instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale la dispoziţia agenţilor economici pe bază de contract este special prevăzută în art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2002 privind industria de apărare, text pe care instanţa de apel l-a interpretat şi aplicat corect.
În consecinţă criticile recurentei sunt apreciate ca nefondate motiv pentru care recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC L.E. SRL Mangalia împotriva Deciziei nr. 13/MF din 19 septembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2577/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2580/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
