ICCJ. Decizia nr. 2591/2008. Comercial. Actiune în daune contractuale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2591/2008
Dosar nr. 3431/86/2007
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea adresată instanţei de judecată, reclamanta SC A.Ţ.A. SA Bucureşti - Sucursala Suceava a chemat în judecată pe pârâta SC O.G.W.S. SA Bucureşti ca în contradictoriu cu intervenientul forţat M.Ş. să fie obligat la plata sumei de 104.727,97 lei despăgubiri civile şi la 6.493,26 lei penalităţi de întârziere.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că la 7 noiembrie 2006, numitul M.Ş., conducând pe raza comunei Păltinoasa, jud. Suceava autoutilitara, nu a păstrat distanţa regulamentară faţă de autoturismul, intrând în coliziune cu acesta. S-a reţinut vinovăţia producerii accidentului în urma căruia au fost avariate cele două vehicule în sarcina lui M.Ş. şi s-a constatat că proprietarul autoturismului deţinea asigurare facultativă pentru avarii şi accidente la SC A.Ţ. SA Bucureşti, valabilă la data producerii accidentului. Conform contractului de asigurare SC A.Ţ. SA Bucureşti a achitat integral valoarea reparaţiilor efectuate în sumă de 104.727,97 lei la 6 februarie 2007, sumă care potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995, trebuie recuperată de la cel vinovat de producerea accidentului sau de la societatea la care această persoană deţine asigurarea de răspundere civilă.
Cum intervenientul forţat M.Ş. a dovedit că are asigurare R.C.A. valabilă la SC O.G.W.S. SA reclamanta s-a adresat acesteia pentru recuperarea sumei menţionate, care era obligată conform art. 45 pct. 1 din Normele C.S.A. (Ordinul nr. 3108/2004) să achite despăgubirile pretinse ori să comunice eventualele excepţii în termen de 20 de zile, sub sancţiunea plăţii a 0,1%/zi penalităţi de întârziere conform art. 45 pct. 3 din acelaşi act normativ.
Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2687 din 10 septembrie 2007 a admis acţiunea reclamantei SC A.Ţ.A. SA - Sucursala Suceava şi a obligat pârâta SC O.I.V.G. SA Bucureşti, cu sediul în Suceava la plata sumei de 104.727,97 lei despăgubiri civile şi la 20.317,62 lei penalităţi de întârziere, cu 4.473,22 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut recunoaşterea efectivă de către pârâtă a despăgubirilor solicitate şi că penalităţile sunt datorate, conform art. 45 alin. (3) din Ordinul nr. 3108/2004 emis de C.S.A., în procent de 0,1% pe zi întârziere.
Prin decizia nr. 22 din 18 februarie 2008 Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul pârâtei SC O. SA, S.A.R. - Sucursala Suceava împotriva hotărârii instanţei de fond pe care a schimbat-o în tot şi, rejudecând cauza, a respins acţiunea reclamantei ca nefondată, obligând-o la 2.908 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a concluzionat că, ulterior introducerii acţiunii de reclamantă (7 mai 2007), respectiv la 13 iulie 2007, părţile au încheiat convenţia de compensare din 13 iulie 2007 prin care despăgubirile civile datorate reclamantei de pârâtă, rezultând din 19 dosare, printre care şi cel de faţă (poz. 2 din convenţie), şi despăgubirile civile datorate pârâtei de către reclamantă, rezultând din 25 de dosare, au fost compensate, rezultând o obligaţie de plată totală pentru pârâtă de 36.332,90 lei; că pârâta a fost notificată şi a efectuat plata conform dovezii de la fila 11 dosar apel, fapt recunoscut şi de reclamantă, şi cum în convenţia de compensare încheiată ulterior introducerii acţiunii nu s-a făcut nici o referire la penalităţi, acestea nu sunt datorate.
Împotriva menţionatei decizii, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând, în concluzie, admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 27,97 lei debit constând în diferenţă indemnizaţie de asigurare, de 14.138,55 lei penalităţi de întârziere calculate de la data exigibilităţii debitului principal până la data încasării efective la 13 iulie 2007, şi la 4.473,22 lei cheltuieli de judecată la fond, la 2.908 lei cheltuieli de judecată în apel.
În criticile formulate recurenta reclamantă susţine în esenţă că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, respectiv convenţia de compensare din 13 iulie 2007, care trebuia interpretat prin prisma întregului probatoriu administrat în cauză, că voinţa părţilor a fost să stingă numai debitul principal, nu şi penalităţile, precum şi că hotărârea pronunţată în apel este lipsită de temei legal, instanţa apreciind greşit că pârâta nu datorează penalităţile solicitate în raport de dispoziţiile art. 45 pct. 3 din Normele C.S.A. în vigoare la data producerii accidentului şi cheltuielile de judecată.
Recursul reclamantei este fondat şi urmează a fi admis.
Analizând convenţia de compensare menţionată, semnată de părţi, aflată la fila 10 dosar apel, rezultă că au fost compensate obligaţii de plată reciproce, izvorâte din exercitarea dreptului de regres, în temeiul dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 136/1995. S-a menţionat că sumele ce fac obiectul compensării reprezintă despăgubiri, pe care părţile în urma concilierii directe, au înţeles să le recunoască cu titlu de debit. Părţile nu au făcut însă nici o menţiune cu privire la penalităţi şi nici nu au specificat ce reprezintă sumele compensate; au apreciat că, compensarea operează până la concurenţa sumei de 165.613,03 lei rezultând o obligaţie de plată a SC O. SA de 36.332,90 lei plătibilă în 7 zile de la semnarea convenţiei.
Faţă de această situaţie, se constată că prima critică a recurentei reclamante prin care susţine interpretarea greşită de către instanţa de apel a convenţiei de compensare din 13 iulie 2007 cu referire la penalităţile de întârziere este întemeiată, avându-se în vedere că în aceasta nu se face vorbire despre penalităţi.
Cu ocazia rejudecării apelului, judecătorii, în temeiul art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., urmează în virtutea rolului lor activ, a răspunde criticilor formulate cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, şi să ceară părţilor să administreze probele pe care le consideră necesare, eventual şi o expertiză contabilă care să clarifice ce sume au fost plătite, titlul cu care acestea au fost plătite, când au fost plătite, structura acestora, dacă în plăţile efectuate sunt incluse şi penalităţile solicitate şi care este cuantumul lor.
În consecinţă, Curtea va admite recursul reclamantei în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va casa decizia şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC A.Ţ.A. SA - Sucursala Suceava împotriva Deciziei nr. 22 din 18 februarie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2590/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2593/2008. Comercial. Nulitate act juridic.... → |
|---|
