ICCJ. Decizia nr. 2593/2008. Comercial. Nulitate act juridic. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2593/2008
Dosar nr. 7159/1/2007
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC S.H. SRL Bucureşti prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Braşov, astfel cum a fost precizată, a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC P.A. SRL Poiana Braşov şi SC P.B. SA Poiana Braşov să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 15 februarie 2002 şi a procesului verbal din 15 februarie 2002, cu privire la majorarea capitalului social al SC P.A. SRL, respectiv cu terenul aferent hotelului Ş., în prezent E., a actului adiţional din 2002, autentificat de B.N.P., B.V. în acest sens şi a actului înregistrat la C.F., care a stat la baza înscrierii în C.F. Braşov a dreptului de proprietate al SC P.A. SRL a terenului aferent E. - SC S.H. SRL; a solicitat să se constate existenţa dreptului de superficie al reclamantei asupra terenului aferent E., cu suprafaţa de 2.839 mp, suprafaţă ocupată de clădirea hotelului, restaurantului şi anexele acestuia, şi asupra tuturor suprafeţelor pe care se află construcţiile cumpărate prin licitaţie de reclamantă şi înscrierea acestui drept în C.F. Braşov şi obligarea proprietarului terenului în litigiu să încheie un contract în acest sens, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 210/C din 9 martie 2005, a declarat nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC S.H. SRL Bucureşti în contradictoriu cu pârâtele, pentru neindicarea în cuprinsul cererii de chemare în judecată a obiectului acesteia.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 115 din 10 iunie 2005, a admis apelul reclamantei, a anulat sentinţa atacată şi a stabilit termen pentru soluţionarea fondului cauzei la 28 iunie 2005.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 1934 din 31 mai 2006, a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâta SC P.A. SRL Poiana Braşov împotriva Deciziei nr. 115 din 10 iunie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
În apel, la termenul din 3 aprilie 2007 reclamanta a depus concluzii prin care a arătat că renunţă la judecata cererii de constatare a superficiei, la anularea actelor de C.F., la obligarea proprietarului la încheierea contractului de închiriere sau vânzare-cumpărare asupra terenului în litigiu.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 96/AP din 26 iunie 2007, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantă, obligând reclamanta la 6.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC P.A. SRL Poiana Braşov.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 20 din 17 aprilie 2006 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, definitivă şi irevocabilă, a fost soluţionată o acţiune a reclamantei identică ca obiect cu capetele de cerere pe care aceasta le-a menţinut prin precizarea de acţiune, depusă la termenul din 3 aprilie 2007, singura diferenţă constând în faptul că au fost chemaţi în judecată mai mulţi pârâţi.
Împotriva menţionatei decizii reclamanta a formulat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând, în concluzie, admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În criticile formulate recurenta reclamantă a susţinut că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1201 C. civ., cele două cereri având obiect diferit, cauze şi părţi diferite.
După o expunere amănunţită a situaţiei de fapt recurenta reclamantă invocă, pe fond, aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, art. 131, art. 214-219, a dispoziţiilor Codului civil privitor la mandat şi a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. privind cheltuielile de judecată, acordate pârâtei în apel, faţă de cuantumul onorariului avocaţial şi prestaţia efectuată în cauză.
Recursul reclamantei este nefondat.
Înalta Curte analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că acestea nu se încadrează în art. 304 C. proc. civ. care să conducă la casarea acesteia.
Potrivit art. 1201 C. civ., există autoritate de lucru judecat când cererile au acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi litigiul se poartă între aceleaşi părţi.
În cauză, susţinerea recurentei reclamante în sensul că cererile au obiecte diferite nu poate fi reţinută în condiţiile în care obiectul cererii de chemare în judecată, formulată de aceeaşi reclamantă, l-a constituit tot nulitatea absolută a Hotărârii C.A. din 15 februarie 2002 şi a procesului verbal al şedinţei A.G.A. din 15 februarie 2002, privind majorarea capitalului social al pârâtei SC P.A. SRL şi a actului adiţional din 2002, ce vizau majorarea capitalului social cu terenul aferent activului complex hotelier Ş., iar litigiul s-a judecat între aceleaşi părţi şi cu aceeaşi calitate.
Faptul că în prezentul litigiu au fost chemaţi în judecată mai mulţi pârâţi faţă de primul proces în care s-a pronunţat hotărârea menţionată nu are relevanţă şi nu înlătură autoritatea de lucru judecat.
Cum sentinţa civilă nr. 20 din 17 aprilie 2006 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, este definitivă şi irevocabilă şi priveşte aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, în mod corect Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a consacrat prezumţia absolută a puterii de lucru judecat.
Nici al doilea motiv de recurs prin care recurenta reclamantă susţine că intimatei pârâte SC P.A. SRL Poiana Braşov i s-au dat cheltuieli de judecată prea mari, fără reducerea corespunzătoare a onorariului avocaţial în raport de prestaţia efectuată în proces nu poate fi reţinută, faţă de dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., avându-se în vedere că acest atribut rămâne la aprecierea judecătorilor care au soluţionat cauza, iar partea care cade în pretenţii va fi obligată la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
Aşa fiind, cum decizia instanţei de apel este temeinică şi legală, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.H. SRL Bucureşti împotriva Deciziei nr. 96 din 26 iunie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2591/2008. Comercial. Actiune în daune... | ICCJ. Decizia nr. 2610/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
