ICCJ. Decizia nr. 2694/2008. Comercial. Rezoluţiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2694/2008
Dosar nr. 548/105/2007
Şedinţa publică de la 2 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin acţiunea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta SC A.C. SRL Oradea a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună rezoluţiunea contractului de prestări servicii din 21 aprilie 2005 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării pârâtei R.A.T.P Ploieşti la restituirea sumei de 5.000 lei reprezentând garanţie de participare la licitaţie, restituirea unui număr de 5 bucăţi automate bilete transport şi obligarea aceleiaşi pârâte la plata sumei de 150.000 Euro reprezentând daune compensatorii.
Prin sentinţa nr. 1218 din 24 septembrie 2007, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea reclamantei, a dispus rezoluţiunea contractului de prestări servicii şi a obligat pârâta la restituirea sumei de 5.000 lei reprezentând garanţia de participare la licitaţie şi a celor 5 automate bilete transport.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că neexecutarea contractului este imputabilă pârâtei, care imediat încheierii contractului, ar fi trebuit să restituie prestatorului garanţia de participare la licitaţie, să indice locaţiile în care urmau a fi instalate automatele şi să dispună emiterea biletelor la ordin în vederea garantării plăţii prestaţiei.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata daunelor compensatorii, instanţa a apreciat a fi neîntemeiată, având în vedere că reclamanta a înţeles să invoce excepţia de neexecutare a contractului, suspendând executarea propriilor obligaţii, astfel încât nu se poate pune problema unui prejudiciu, ca o condiţie esenţială pentru naşterea dreptului la plata de daune.
Împotriva sentinţei instanţei de fond, a declarat apel reclamanta, criticând-o în esenţă, pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că prin cererea introductivă de instanţă, a solicitat obligarea pârâtei la plata unei sume reprezentând beneficiul nerealizat. Având în vedere culpa contractuală a pârâtei, reclamanta a fost privată de o sumă de bani ce ar fi reprezentat beneficiul său, respectiv 127.365 euro.
Prin Decizia nr. 37 din 29 februarie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul reclamantei, reţinând că în adevăr, reclamanta nu poate beneficia de daunele solicitate, având în vedere că invocarea excepţiei de neexecutare presupune suspendarea executării propriilor obligaţii, astfel încât nu poate exista un prejudiciu, cât timp reclamanta nu a executat obligaţiile asumate. În ceea ce priveşte prejudiciul, respectiv câştigul nerealizat, curtea a mai reţinut că reclamanta nu a făcut dovada că despăgubirile solicitate reprezintă o consecinţă directă a neexecutării obligaţiilor de către pârâtă.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta şi în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat modificarea în tot a deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei instanţei fondului şi obligarea pârâtei la plata sumei de 127.365 euro, reprezentând beneficiul nerealizat.
În argumentarea motivului invocat, recurenta a reiterat apărările şi susţinerile formulate în faţa instanţei de apel, criticile vizând aplicarea greşită a legii, art. 1084 C. civ., în sensul că beneficiul nerealizat nu este condiţionat de executarea propriilor obligaţii, iar culpa contractuală a pârâtei a făcut ca reclamanta să fie privată de o sumă de bani ce ar fi reprezentat beneficiul său.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Pentru examinarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează aplicarea greşită a legii, se vor analiza dispoziţiile art. 1084 C. civ. invocate de recurentă.
Potrivit textului de lege sus citat, prejudiciul suferit cuprinde pierderea efectiv suferită (damnum emergens) şi beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Pentru a pune în discuţie aplicarea greşită a acestui articol, recurenta, aşa cum de altfel a reţinut în mod corect instanţa de apel, trebuia să facă dovada prejudiciului şi a raportului de cauzalitate dintre fapta culpabilă şi prejudiciu. Or, în condiţiile în care reclamanta a suspendat ea însăşi executarea propriilor obligaţii, urmare a invocării excepţiei de neexecutare şi în lipsa unui prejudiciu, condiţie esenţială pentru naşterea dreptului la plata de daune, nu mai poate pretinde beneficiul nerealizat. Aşa fiind, faţă de considerentele ce preced, nu poate fi primită nici susţinerea recurentei, potrivit căreia beneficiul nerealizat nu este condiţionat de executarea propriilor obligaţii şi de existenţa prejudiciului, având în vedere caracterul bilateral al contractului sinalagmatic.
Pe cale de consecinţă, pentru considerentele înfăţişate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.C. SRL Oradea, împotriva Deciziei nr. 37 din 29 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2692/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 2696/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
