ICCJ. Decizia nr. 2691/2008. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2691/2008
Dosar nr. 2309/96/2007
Şedinţa publică de la 2 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta SC C. SA Topliţa a solicitat ca, în baza art. 111 C. proc. civ. rap. la art. 25 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 26/1990, să se constate că încheierea nr. 6087 din 22 noiembrie 2006 a Judecătorului delegat de pe lângă O.R.C. Harghita este parţial eronată; să se dispună modificarea încheierii sus menţionate, să se constate că fostul administrator al societăţii, C.M. a fost revocat în urma hotărârii A.G.A. din 29 martie 2004; să se constate că şi încheierea din 7 iunie 2004 este parţial eronată; să se dispună înregistrarea la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Harghita a hotărârii ce se va pronunţa, în sensul celor solicitate anterior.
Prin sentinţa nr. 2154 din 21 iunie 2007, Tribunalul Harghita, secţia civilă, a respins acţiunea reclamantei, reţinându-se că cererea formulată este inadmisibilă, în raport de dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., întrucât partea avea la dispoziţie acţiunea în realizarea dreptului.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de Curtea de Apel Tg.Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, care prin Decizia nr. 63/A din 24 septembrie 2007, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de apel a reţinut că, deşi acţiunea este intitulată în constatare, tinde în fapt, la modificarea dispozitivului celor două încheieri ale judecătorului delegat, astfel încât, această acţiune nu poate avea decât natura juridică a unei căi de reformare, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, care reglementează calea de atac împotriva acestor încheieri.
Împotriva deciziei curţii de apel, a declarat recurs reclamanta, pentru motivele prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea spre rejudecare.
În argumentarea motivelor invocate, recurenta a susţinut că cele două instanţe au interpretat greşit natura juridică a acţiunii introductive de instanţă, temeiul de drept indicat fiind art. 111 C. proc. civ., raportat la art. 25 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 26/1990. A mai susţinut recurenta că datorită faptului că nu a sesizat eroarea cuprinsă în încheierea nr. 3078 din 7 iunie 2004, în termenul legal de recurs, a fost obligată să formuleze prezenta cerere de chemare în judecată, fiind singura modalitate prin care putea obţine modificarea înregistrărilor eronate şi clarificarea succesiunii în timp a deciziilor privind administrarea societăţii. S-a mai susţinut de către recurentă că, datorită efectuării unor înregistrări de menţiuni ulterioare celor ce fac obiectul prezentei cauze, aceasta nu mai avea la îndemână acţiunea în realizare prevăzută de dispoziţiile art. 25 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 26/1990 şi pentru acest motiv a recurs la temeiul juridic prevăzut de art. 111 C. proc. civ.
Recurenta a mai susţinut că soluţia de respingere a acţiunii ca inadmisibilă, reprezintă o denegare de dreptate, având în vedere că instanţa nu numai că a refuzat să judece fondul cauzei, dar a şi apreciat eronat asupra admisibilităţii acţiunii.
Recursul este nefondat.
Prealabil analizării motivelor de recurs, se impune o precizare, în sensul că, deşi recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., criticile formulate sunt dezvoltate global, nefiind structurate potrivit fiecărui motiv în parte.
Motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează schimbarea înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii, prin interpretarea greşită a acestuia
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acest motiv are de regulă în vedere, încălcarea legii de drept substanţial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situaţia de fapt dedusă judecăţii sau extinderea normei de drept la situaţii neaplicabile în speţă.
În argumentarea motivelor invocate, s-a susţinut, în esenţă, că instanţa a pronunţat o soluţie greşită în ceea ce priveşte inadmisibilitatea acţiunii, apreciind eronat asupra naturii juridice a cererii.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, se constată că instanţa de apel a reţinut în mod corect că, potrivit petitelor acţiunii, reclamanta tinde la modificarea dispozitivului celor două încheieri ale judecătorului delegat, astfel că această acţiune are natura unei căi de atac de reformare, ceea ce nu este permis, având în vedere dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, potrivit cărora încheierile judecătorului delegat sunt supuse numai recursului.
Mai mult decât atât, este de observat că însăşi recurenta arată că a formulat prezenta acţiune, deoarece nu a sesizat erorile cuprinse în încheierea nr. 3078, decât ulterior termenului de recurs prevăzut de dispoziţiile legale ce reglementează activitatea Registrului Comerţului. Or, din moment ce reclamanta avea la dispoziţie calea de atac a recursului împotriva încheierilor judecătorului delegat, nu putea fi primită cererea în constatare potrivit dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ.
Referitor la critica privind denegarea de dreptate, se constată că şi aceasta este nefondată, instanţele nefăcând altceva decăt să analizeze cererea, prin prisma temeiului de drept invocat de reclamantă, în virtutea principiului disponibilităţii.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de apel a analizat şi interpretat în mod judicios atât înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cât şi dispoziţiile legale incidente în cauză, iar soluţia pronunţată este la adăpost de orice critică.
Aşa fiind, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. şi va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA Topliţa, împotriva Deciziei nr. 63/A din 24 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Tg.Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 2 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2685/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 2692/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
