ICCJ. Decizia nr. 2739/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2739/2008
Dosar nr. 2165/63/2006
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3925 din 6 septembrie 2007, Tribunalul Dolj, secţia comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC S.T. SRL Craiova împotriva SC S.H. SRL Craiova şi a constatat nul contractul de închiriere din 1 noiembrie 2004, obligând pârâta la plata sumei de 4.691,54 lei reprezentând chirie încasată pe perioada 1 noiembrie 2004 - 1 ianuarie 2005.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că între părţi s-a încheiat un contract de închiriere a unei suprafeţe de teren pe care, reclamanta avea amplasat un chioşc metalic însă, la data perfectării contractului a cărui nulitate se solicită, pârâta deţinea imobilul în baza unui contract de leasing care prevedea că utilizatorului îi este interzis să încheie contracte de sublocaţie pentru bunul respectiv.
Chiar dacă în prezent pârâta este proprietara imobilului şi are în obiectul său de activitate închirierea de bunuri imobiliare, instanţa a constatat că - la încheierea contractului în discuţie - nu avea acordul locatorului ceea ce denotă reaua sa credinţă şi scopul ilicit al contractului.
De asemenea, din probe s-a reţinut că actul a fost încheiat sub presiunea ameninţărilor, consimţământul reclamantei nefiind valabil (art. 953 C. civ.).
Apelul formulat de pârâta SC S.H. SRL Craiova a fost admis prin decizia nr. 3 din 10 ianuarie 2008 de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, care a schimbat sentinţa atacată şi a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.
În considerentele deciziei s-a reţinut că potrivit contractului de leasing invocat de reclamantă utilizatorului i s-a interzis sublocaţiunea pentru imobilul situat în Craiova, însă obligaţia a fost asumată de pârâtă în raporturile cu locatorul astfel că, reclamanta nu o poate valorifica, fiind terţ faţă de contract şi mai mult, o astfel de obligaţie nu este în măsură să atragă nulitatea contractului de închiriere.
S-a mai considerat că nu s-a făcut dovada vicierii consimţământului SC S.T. SRL Craiova prin mijloace viclene la momentul încheierii contractului, iar confuzia referitoare la regimul juridic al bunului şi presiunea sub care s-a aflat reprezentantul reclamantei apare ca o consecinţă a stării conflictuale rezultate din derularea litigiului ce a avut ca obiect contractul de leasing, influenţând deopotrivă şi pe pârâtă, şi nicidecum ea fiind creată sau generată de aceasta din urmă.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta care a invocat motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând următoarele:
- În mod nelegal s-a apreciat ca fiind licită cauza contractului de închiriere în condiţiile în care acesta a fost încheiat într-un moment în care contractul de leasing fusese anulat, ceea ce înseamnă că pârâta nu deţinea vreun titlu de orice fel cu privire la terenul închiriat.
- Decizia este nelegală şi suc aspectele ce decurg din analiza procesului - verbal de predare primire încheiat la 10 ianuarie 2001, întrucât se acordă semnificaţie juridică unui act nul din moment ce contractul de leasing fusese desfiinţat.
- Contractul de leasing a fost greşit interpretat, în condiţiile în care nu sa luat în considerare clauza de la pct. 2.4. prin care s-a interzis orice sublocaţie fără acordul locatorului.
- În mod nelegal s-a reţinut că reclamanta nu ar fi fost victima unor manopere dolozive şi a unor violenţe cât timp administratorului societăţii i s-a insuflat temerea că va pierde viitorul afacerii sale dacă nu încheie contractul.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acţiune, aşa cum a fost precizată la data de 1 februarie 2007, reclamanta a invocat două motive de nulitate şi anume cauza ilicită conform art. 948 pct. 4 raportat la art. 966 şi consimţământul viciat prin violenţă, motiv pentru care noul motiv de nulitate invocat pentru prima dată în faţa instanţei de recurs - lipsa titlului - nu va fi luat în considerare în raport de prevederile art. 316 C. proc. civ. raportat la art. 294 C. proc. civ. conform cu care, în recurs nu se pot face cereri noi.
În atare situaţie, controlul judiciar se va limita la criticile de nelegalitate ce vizează motivele de nulitate ce au făcut obiectul analizei la instanţele anterioare.
Astfel, reclamanta a susţinut că încheierea contractului de închiriere a avut o cauză ilicită, fiind încălcate prevederile clauzei 2.4. din contractul de leasing prin care se interzicea sublocaţiunea bunului fără acordul utilizatorului.
Instanţa apelului a statuat corect asupra acestui aspect în sensul că reclamanta nu se poate prevala de aceste dispoziţii fiind un terţ faţă de contractul de leasing şi oricum, cauza unui act juridic este ilicită atunci când ea contravine unor dispoziţii legale care interesează ordinea publică, ceea ce nu este cazul prevederilor contractuale invocate.
Cu privire la vicierea consimţământului prin mijloace viclene pentru inducerea în eroare a reclamantei, Înalta Curte constată că nu s-a dovedit.
Potrivit art. 960 alin. (2) C. proc. civ. - dolul nu se presupune, ceea ce înseamnă că cel care îl invocă drept cauză de anulabilitate trebuie să-l dovedească.
Ori, reclamanta a cunoscut situaţia juridică a activului şi faptul că - la data încheierii contractului de închiriere - contractul de leasing se afla în litigiu.
Nici criticile referitoare la violenţă nu sunt fondate, întrucât insistenţa pârâtei prin intermediul agenţilor de pază de a pretinde încheierea contractului de închiriere pentru terenul pe care reclamanta deja îl folosea, nu poate fi considerată injustă mai ales în condiţiile în care a existat o stare conflictuală pe toată durata derulării litigiului purtat cu locatorul, litigiu ce a vizat valabilitatea contractului de leasing.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că decizia atacată este la adăpost de orice critici, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S.T. SRL Craiova împotriva Deciziei nr. 3 din 10 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2705/2008. Comercial. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2740/2008. Comercial. Acţiune în anulare.... → |
|---|
