ICCJ. Decizia nr. 2742/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2742/2008
Dosar nr. 256/44/2007
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 60 din 3 februarie 2006, Tribunalul Galaţi a admis acţiunea promovată de reclamanta SC I.W. SRL Bucureşti în contradictor cu pârâtul S.C.U. Sf. Apostol Andrei Galaţi, pe care, în consecinţă l-a obligat la plata sumei de 10.015.436,85 lei pretenţii.
Instanţa de fond a reţinut pe baza probelor administrare realitatea obligaţiei de plată a pârâtului în temeiul contractului din 5 februarie 2002 reprezentând contravaloare pachet informatic, urmare a neexecutării ei, cu dobânzile aferente la care se adaugă contravaloarea servicii de service.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a făcut aplicarea art. 969 C. civ. iar cu privire la dobânzi, a art. 43 C. com., reţinând caracterul comercial al obligaţiei de plată în temeiul art. 56 C. com., aşa încât, în lipsa unei clauze penale s-a apreciat că dobânda nu poate fi diminuată cu 20% conform art. 3 din O.U.G. nr. 9/2000.
Decizia nr. 87/A din 7 iunie 2006 prin care Curtea de Apel Galaţi a admis apelul pârâtului a fost casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3646 din 16 noiembrie 2006 iar prin încheierea nr. 1855 din 16 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cauza a fost strămutată la Curtea de Apel Braşov.
Astfel investită, Curtea de Apel Braşov, Secţia comercială, prin Decizia nr. 178/A din 4 octombrie 2007 a respins apelul declarat de pârât, a admis în parte cererea de aderare la apel formulată de reclamantă împotriva aceleiaşi sentinţe pe care a completat-o în sensul ca a obligat pârâtul să plătească dobânda legală pentru debitul de 803.520 lei în continuare până la data plăţii efective a debitului. A respins restul pretenţiilor şi a menţinut dispoziţiile instanţei de fond.
Cu privire la critica încălcării dreptului la apărare instanţa de apel a invocat dezlegarea în drept dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia de casare în sensul că nu se pune problema aplicării art. 105 C. proc. civ. şi nici încadrarea în art. 132 C. proc. civ. întrucât în cauză au fost asigurate garantarea şi exercitarea deplină a dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii.
Cu privire la critica interpretării art. 9.4 din contract instanţa de apel a reţinut că susţinerile apelantului sunt nefondate faţă de prevederile art. 9.7 din contract, locatorul înţelegând să obţină valorificarea exactă a respectivei obligaţii inclusiv a daunelor interese rezultate din executarea ei cu întârziere.
Instanţa de apel a reţinut că în mod corect a fost respinsă cererea de daune sub forma actualizării debitului întrucât părţile au convenit ca plata să se raporteze la moneda euro şi tot corect instanţa de fond a acordat daunele interese sub forma dobânzii legale în aplicarea art. 1088 C. civ. şi art. 43 C. com. Raporturile juridice fiind de natură comercială potrivit art. 56 C. com., dobânda legală a fost corect stabilită de instanţa de fond.
Cererea de aderare la apel a fost apreciată ca întemeiată sub aspectul obligării pârâtului la plata dobânzii legale pentru debitul de 803.520 lei în continuare din luna noiembrie 2005 şi până la data plăţii efective în raport de prevederile art. 1073 C. civ. şi art. 2 din O.G. nr. 9/2000.
În contra deciziei menţionate au declarat recurs atât reclamanta SC I.W. SRL Bucureşti cât şi pârâtul S.C.J.U. Sf. Apostol Andrei Galaţi.
Reclamanta critică decizia sub aspectul aplicării art. 274 C. proc. civ. prin raportare la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susţine recurenta că deşi apelul pârâtului a fost respins iar cererea sa de aderare la apel a fost admisă, cererea de cheltuieli i-a fost respinsă sub motiv că partea pârâtă nu se afla în culpa procesuală.
Prin cererea aflată la fila 18 din dosar, recurenta - reclamantă a renunţat la primele motive de recurs vizând cuantumul dobânzii legale.
Recurentul - pârât S.C.J.U. Sf. Apostol Andrei critică decizia atacată pentru motivele care urmează:
1. art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., precizările formulate la instanţa de fond la termenul din 5 ianuarie 2006 nefiind de modificare a câtimii pretenţiilor ce pot fi făcute în condiţiile art. 132 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.
Opinia Înaltei Curţi.
Decizia curţii de apel, obiect al recursului de faţă, este corectă sub aspectul respingerii criticii privind aplicarea greşită de către instanţa de fond a prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., invocând dezlegarea în drept data de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Într-adevăr prin Decizia nr. 3646 din 16 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, casând cu trimitere spre rejudecare a stabilit că majorarea obiectului acţiunii în raport de concluziile raportului de expertiză nu justifică încadrarea în art. 132 alin. (1) C. proc. civ. aşa încât în raport de dispoziţiile art. 315 C. proc. civ. soluţia instanţei de apel este corectă sub acest aspect.
2. art. 304 pct. 8 C. proc. civ. , instanţa de judecată a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii în raport de prevederile art. 969 C. civ. în sensul că părţile nu au convenit o clauză penală cu obligarea la daune sub forma dobânzilor legale şi în consecinţă nu pot fi aplicate nici prevederile art. 43 C. com. şi nici dispoziţiile art. 1072 C. civ.
Opinia Înaltei Curţi.
Este de observat, că această critică în mod greşit a fost încadrată de recurent în motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în realitate ea vizează aplicarea greşită a prevederilor art. 43 C. civ. faţă de împrejurarea că recurentul pârât nu are calitatea de comerciant, şi se încadrează în art. 304.9 C. proc. civ. nefiind în discuţie existenţa unei clauze penale. Critica prevederilor art. 3 din O.G. nr. 9/2000, a fost şi ea greşit încadrată în motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., conţinutul ei găsindu-şi temei tot în art. 304.9.
Cu privire la motivul de nelegalitate întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că acesta este întemeiat.
Prin decizia atacată, curtea de apel a confirmat soluţia instanţei de fond sub aspectul incidenţei art. 43 C. com. prin raportare la art. 56 C. civ. şi incidenţei în speţă a prevederilor art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000.
Soluţia adoptată nu este conformă cu prevederile legale menţionate.
Potrivit art. 43 C. com. numai datoriile comerciale produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.
Or, în speţă obligaţia recurentului - pârât nu este o obligaţie comercială el neavând calitatea de comerciant nici din punct de vedere obiectiv şi nici subiectiv în sensul codului comercial (art. 3 şi 4).
Nu are calitatea de comerciant nici în sensul O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, modificată prin Legea nr. 356/2002.
Astfel, potrivit art. 3 din actul normativ citat alin. (2) cu trimitere la art. 7 C. com. sunt comercianţi cei care fac fapte de comerţ, având comerţul ca o profesiune obişnuită şi societăţile comerciale.
Pentru comercianţi dobânda legală se stabileşte la nivelul dobânzii de referinţă a B.N.R.
În toate celelalte cazuri dobânda se stabileşte la nivelul de referinţă a B.N.R., diminuat cu 20%.
Recurentul - pârât neavând calitatea de comerciant, obligaţiei sale de plată i se aplică această din urmă dispoziţie.
Instanţa de apel făcând aplicarea art. 56 C. com. nu a observat că prevederile acestui text de lege exceptează dispoziţiile privitoare la persoana comercianţilor şi cazurile în care legea ar dispune altfel, în cauza de faţă art. 43 C. com. şi art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000.
Aşa fiind, Înalta Curte în raport de prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va casa decizia atacată şi va trimite pentru rejudecare, urmând a stabili cuantumul despăgubirile datorate de pârât în acord cu prevederile art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000 modificată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamanta SC I.W. SRL Bucureşti şi pârâtul S.C.U. Sf. Apostol Andrei Galaţi împotriva Deciziei nr. 178/A din 4 octombrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2740/2008. Comercial. Acţiune în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 2743/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
