ICCJ. Decizia nr. 2740/2008. Comercial. Acţiune în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2740/2008
Dosar nr. 3682/30/2006
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 57 din 15 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş s-a respins acţiunea formulată de reclamantul D.M.P. împotriva pârâţilor G.C.S. şi S.V., SC A. SRL Timişoara şi O.R.C. Timiş.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că a fost respectată ordinea de zi, nefiind constatate cauze care să conducă la anularea Hotărârilor Adunării Generale, sfera acestei restricţii fiind limitată la cerinţele formale şi procedurale, expres prevăzute, iar invocarea unor procese verbale neînregistrate sau menţiunile referitoare la ştampila falsificată, nu pot avea relevanţă juridică în litigiu, în lipsa unor probe concludente.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal reclamantul D.M.P. şi prin Decizia civilă nr. 193 din 25 septembrie 2007 Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a respins apelul.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că procedura convocării a fost îndeplinită în mod corect şi legal şi că hotărârile adunării generale a acţionarilor ale SC A. SRL au fost adoptate în condiţii de legalitate şi de cvorum.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. reclamantul D.M.P. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii recurate, cu consecinţa admiterii acţiunii şi anulării proceselor verbale.
În dezvoltarea în fapt a recursului, s-a susţinut că procesele verbale încheiate în lipsa sa cu prilejul adunării generale a asociaţilor din 20 iunie 2006 şi 27 iunie 2006 au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legale şi prevederilor statutului societăţii, că procedura convocării nu a fost îndeplinită potrivit dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 şi ale statutului societăţii (art. 27), că ştampila care este folosită pe cele două procese verbale este falsificată, că cei doi asociaţi au prejudiciat societatea, cesionând marca „N.” - înregistrată la O.S.I.M., precum şi contractul de închiriere încheiat la data de 13 martie 1998.
Intimaţii G.C. şi S.V. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamant.
Recurentul a invocat în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. însă dezvoltarea în fapt nu permite încadrarea criticilor în motivul de nelegalitate invocat pentru a face posibil controlul judiciar.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit, instanţa de apel dând o corectă interpretare dispoziţiilor art. 112, 192, 193 din Legea nr. 31/1990 şi prevederilor din statutul societăţii.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că au fost îndeplinite formalităţile de convocare prevăzute de lege şi actul constitutiv. Faptul că reclamantul a luat cunoştinţă de cele două convocări prin înscrisurile comunicate prin intermediul executorului judecătoresc şi nu prin scrisoare recomandată nu este de natură a atrage nulitatea hotărârii.
Din cuprinsul celor doua convocatoare rezultă că reclamantul a fost înştiinţat despre data şi locul desfăşurării adunărilor generale ale asociaţilor SC A. SRL din 20 iunie 2006 şi 27 iunie 2006, iar locul desfăşurării adunărilor a fost stabilit în locaţia în care funcţiona societatea - Centrul Comercial T.
Hotărârile adunărilor generale au fost adoptate în condiţii de legalitate şi cvorum, în acord cu prevederile art. 112 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi art. 23 şi 24 din Statutul societăţii care instituie cerinţa majorităţii absolute a asociaţilor şi a părţilor sociale, pentru validarea hotărârilor adoptate.
Susţinerea recurentului că ştampila care a fost folosită pentru ştampilarea proceselor verbale este falsă nu poate fi primită, în lipsa dovezii înscrierii în fals.
În ceea ce priveşte criticile recurentului referitoare la modalitatea de cesionare a mărcii „N.” şi a contractului de închiriere încheiat la 13 martie 1998 în mod corect instanţele au reţinut că acestea reprezintă aspecte de fond ale adunării generale şi nu se încadrează în condiţiile de admisibilitate pentru anularea hotărârii adunării generale.
Pentru considerentele expuse în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamant urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul D.M.P. împotriva Deciziei nr. 193 din 25 septembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2739/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2742/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
