ICCJ. Decizia nr. 2796/2008. Comercial. Actiune în daune contractuale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2796/2008
Dosar nr. 698/103/2006
Şedinţa publică de la 9 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 mai 2006 reclamanta SC T. SA Roman prin lichidator judiciar SC M.R.L. SRL Iaşi cheamă în judecată pe pârâta A.P. Roman pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâta să fie obligată la plata sumei de 53.128,42 lei reprezentând contravaloare agent termic şi apă caldă menajeră şi 96.799,07 lei penalităţi de întârziere, cu dobânda legală calculată conform dispoziţiilor art. 43 C. com.
Prin sentinţa civilă nr. 217/Com din 30 martie 2007 Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi contencios administrativ, respinge excepţia privind dreptul la acţiune al reclamantei, invocată de pârâtă, admite în parte acţiunea reclamantei şi obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 52.231,82 lei cu titlu de preţ, suma de 52.231,82 lei penalităţi de întârziere şi suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel instanţa reţine că pârâta, în baza contractului nr. 1348 din 4 octombrie 2000, încheiat cu SC G. SA, din care provine societatea reclamantă - prin divizare, a efectuat plăţi la diverse date şi anterior anului 2003, actele consecutive de plată fiind de natură să întrerupă cursul prescripţiei, atât pentru preţ cât şi pentru penalităţi întrucât la achitarea sumelor nu s-a indicat categoria de creanţă care se stinge, precum şi că - din concluziile raportului de expertiză administrată în cauză - rezultă că cererea în pretenţii este întemeiată în limita sumei de 52.231,82 lei, iar clauza penală prevăzută în contract la art. 13 alin. (2), care cuprinde cuantumul penalităţii datorate pe zi de întârziere, se completează cu dispoziţiile legale în vigoare la data încheierii acestuia, respectiv cu dispoziţiile Legii gospodăririi comunale nr. 4/1981, modificată de Legea nr. 34/1990, şi ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 326/2001, care limitează valoarea penalităţilor pentru întârzierea în achitarea sumelor datorate prestatorului de servicii publice de gospodărie comunală la cuantumul debitului.
Prin Decizia civilă nr. 131 din 27 noiembrie 2007 Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei primei instanţe, reţinând - în acest sens - că serviciile la care s-a obligat intimata au fost prestate şi că obligaţia de plată a pârâtei apelante derivă din art. 13 alin. (1) din contractul încheiat între părţi, în cauză neavând relevanţă faptul că administratorul apelantei este cercetat penal pentru delapidare, reclamanta intimată neavând nici un raport juridic cu acesta, precum şi că plăţile efectuate au întrerupt cursul prescripţiei.
Împotriva deciziei instanţei de apel, în temeiul art. 299-316 C. proc. civ., pârâta declară recurs solicitând admiterea acestuia şi criticând instanţa de apel pentru a fi pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 82/1991 şi ale O.U.G. nr. 5/2003, şi ignorând că reclamanta intimată a promovat acţiunea pentru plata contravalorii agentului termic şi a apei calde menajere după mai mult de trei ani de la data încetării distribuirii agentului termic, respectiv de la data de 15 ianuarie 2003 - când centralele aferente au fost închise şi dezafectate, dreptul său la acţiune fiind astfel prescris.
Deşi recurenta nu invocă expres vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dezvoltarea motivelor pe care-şi întemeiază recursul face posibilă încadrarea acestora în motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Examinând criticile formulate de recurentă se constată că acestea sunt întemeiate şi urmează a fi admise.
Se reţine astfel că instanţa de apel, ca şi instanţa de fond, de altfel, pe de o parte - nu au stabilit pe deplin situaţia de fapt, neluând în considerare faptul că centralele termice aferente au fost dezafectate în cursul derulării contractului, astfel că unele dintre facturile luate în calcul pentru stabilirea cuantumului pretenţiilor reclamantei intimate par a nu avea suport în furnizarea corespunzătoare de agent termic şi apă caldă menajeră, iar - pe de altă parte - nu au ţinut cont de influenţa dispoziţiilor O.G. nr. 5/2003 asupra stabilirii aceluiaşi cuantum. Mai mult, contractul de furnizare de utilităţi fiind un contract cu prestare succesivă, instanţa a ignorat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 12 din Decretul nr. 167/1958 pentru a stabili dacă, la data introducerii acţiunii de către reclamanta intimată, termenul de prescripţie era sau nu împlinit, reţinând dosar că prin plăţi efectuate inclusiv în anul 2004, la data sesizării, termenul de prescripţie nu s-a împlinit, argumentarea instanţei limitându-se la preluarea concluziilor formulate în acest sens în raportul de expertiză întocmit de un expert contabil.
Constatându-se astfel că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină în respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta recurentă, că aceasta a fost dată cu aplicarea greşită a legii, precum şi că se impune administrarea de probe noi spre a se putea stabili dacă şi la ce moment a operat încetarea furnizării agentului termic şi a apei calde menajere de către reclamanta intimată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul reclamantei urmează a fi admis şi, pe cale de consecinţă, decizia recurată urmează a fi casată, iar cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta A.P. Roman împotriva Deciziei nr. 131 din 27 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2795/2008. Comercial. Dizolvare societate.... | ICCJ. Decizia nr. 2797/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
