ICCJ. Decizia nr. 2802/2008. Comercial. Rezoluţiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2802/2008
Dosar nr. 1531/99/2007
Şedinţa publică de la 9 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1103 din 6 iunie 2007 pronunţată în Dosar nr. 1531/99/2007 al Tribunalului Iaşi-Secţia comercială şi contencios administrativ s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi în consecinţă s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC H. SRL Vlădeni împotriva pârâtelor SC A.S. SRL Vânători şi SC C. SRL Iaşi.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că la data introducerii acţiunii reclamanta era supusă procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, fiind desemnat un administrator judiciar, motiv pentru care faţă de invocarea de către pârâta SC A.S. SRL la termenul din 16 mai 2007 a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant, a amânat cauza, conform art. 161 C. proc. civ. pentru a se face această dovadă şi constatând că cererea de chemare în judecată nu a fost promovată de administratorul judiciar a admis excepţia invocată.
Apelul formulat de reclamanta SC H. SRL Vlădeni, a fost admis prin Decizia nr. 93 din 11 octombrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, hotărârea tribunalului fiind desfiinţată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Instanţa de control judiciar, în argumentarea soluţiei a arătat că la momentul invocării excepţiei lipsei calităţii de reprezentant, pârâta SC A.S. SRL era la rândul său dizolvată şi lichidată astfel că nu avea capacitatea de folosinţă necesară pentru a putea invoca vreo apărare sau excepţie.
În acest context, în temeiul art. 129 C. proc. civ., prima instanţă era obligată să pună în discuţia părţilor această chestiune, deoarece atunci când se invocă o excepţie, aceasta trebuie examinată, printre altele şi în raport de persoana care o susţine şi atunci când aceasta este lipsită de calitate să-i dea rezolvarea cuvenită, cu atât mai mult cu cât prin deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995, calitatea de administrator al societăţii se menţine pentru anumite acte.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs D.C. în calitate de dobânditor cu titlu universal al patrimoniului pârâtei SC A.S. SRL în urma lichidării acesteia, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. derivată din interpretarea greşită a prevederilor art. 161 C. proc. civ. şi Legea nr. 64/1995 în vigoare în momentul deschiderii procedurii pentru reclamantă.
În mod concret, recurentul invocă faptul că excepţia lipsei calităţii de reprezentant, atrage, conform art. 161 C. proc. civ. sancţiunea anulării cererii, iar raportat la caracterul absolut al acesteia poate fi invocată de orice persoană, chiar de instanţă din oficiu, fiind lipsite de relevanţă atât momentul cât şi persoana care o invocă.
De asemenea, arată recurenta a fost ignorată împrejurarea că prin deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, s-a desemnat administratorul judiciar care a preluat toate atribuţiile prevăzute de art. 24 din Lege, ceea ce are semnificaţia ridicării dreptului debitorului - în speţă a reclamantei - de a-şi administra bunurile şi de a dispune de ele, cu atât mai mult cu cât acesta nu şi-a declarat intenţia de reorganizare, în condiţiile art. 91 şi 92 din actul normativ invocat, astfel încât acest efect s-a produs de drept.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că este întemeiat.
Potrivit art. 161 alin. (1) C. proc. civ. „când instanţa constată lipsa capacităţii de exerciţiu al drepturilor procedurale a părţii sau când reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri”, motiv pentru care faţă de invocarea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant, de către pârâta SC A.S. SRL, la data de 16 mai 2007, tribunalul a amânat în acest sens cauza pentru termenul din 6 iunie 2007 precum şi pentru a se depune dovezi referitoare la faptul că şi împotriva pârâtei s-a deschis procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. La termenul acordat în acest scop constatând că s-a făcut doar dovada deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 faţă de reclamantă precum şi faptul că cererea de chemare în judecată nu a fost promovată de administratorul judiciar al acesteia a făcut aplicarea prevederilor alin. (2) al art. anterior citat, conform căruia „dacă lipsurile nu se împlinesc, instanţa va anula cererea”.
Cu alte cuvinte, singura excepţie invocată în prima instanţă a fost aceea a lipsei calităţii de reprezentant, şi care a fost corect soluţionată.
Din această perspectivă este eronat argumentul instanţei de apel, în sensul că tribunalul trebuia să verifice în prealabil dacă la rândul său pârâta SC A.S. SRL are capacitate de folosinţă, pentru că ordinea firească de soluţionare a excepţiilor era aceea referitoare la calitatea de reprezentant al persoanei care a promovat cererea de chemare în judecată pentru că în lipsa unei atari dovezi sancţiunea constând în anularea cererii rezultă că instanţa nu mai poate analiza capacitatea de folosinţă a pârâtei. O atare analiză ar fi fost posibilă doar în ipoteza în care era investită cu o acţiune care să respecte rigorile prevăzute de art. 112 C. proc. civ. referitoare la cuprinsul cererii de chemare în judecată, adică inclusiv a calităţii de reprezentant, conform pct. 2 al textului legal anterior invocat.
Pe de altă parte, pârâta SC A.S. SRL a fost dizolvată şi radiată prin încheierea din 19 iunie 2007 a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Iaşi, adică ulterior pronunţării sentinţei nr. 1163 din 6 iunie 2007, dar pe parcursul soluţionării apelului, motiv pentru care şi sub acest aspect decizia instanţei de apel este nelegală.
În consecinţă reţinând şi faptul că prin deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 în vigoare în momentul promovării acţiunii administratorului statutar i s-a ridicat prin efectul art. 24, 91 şi 92 din Lege dreptul de administrare, astfel încât criticile formulate sunt întemeiate, recursul va fi admis conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. iar decizia instanţei de apel modificată în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul D.C. asociat unic al SC A.S. SRL Iaşi împotriva Deciziei nr. 93 din 11 octombrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC H. SRL Vlădeni împotriva sentinţei civile nr. 1103/E din 6 iunie 2007 a Tribunalului Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2799/2008. Comercial. Actiune în daune... | ICCJ. Decizia nr. 2803/2008. Comercial. Acţiune în anulare.... → |
|---|
