ICCJ. Decizia nr. 2799/2008. Comercial. Actiune în daune contractuale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2799/2008
Dosar nr. 321/39/2007
Şedinţa publică de la 9 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 ianuarie 2003 reclamanta SC A.C. SRL Bacău cheamă în judecată pe pârâţii Ţ.A. şi Ţ.E. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.087.877.366 lei, reprezentând contravaloarea materialelor şi a manoperei utilizate la edificarea imobilului proprietatea acestora, cu cheltuieli de judecată.
Pârâţii formulează cerere reconvenţională prin care solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 10.000.000 lei reprezentând daune pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale atât cât priveşte termenul de executare cât şi calitatea lucrărilor, cerând - prin întâmpinare - respingerea acţiunii reclamantei, motivat de faptul că au achitat contravaloarea lucrărilor efectuate de către aceasta conform contractului de execuţie din 2 septembrie 2001, orice modificare a preţului contractual trebuind să fi fost consemnată într-un act adiţional.
Prin sentinţa civilă nr. 3122 din 19 decembrie 2003 Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, respinge ca nefondată acţiunea reclamantei şi acţiunea reconvenţională formulată de pârâţi, reţinând că pârâţii au achitat suma înscrisă în contractul de execuţie nr. 56/2 septembrie 2001, iar sumele suplimentare s-au obligat a le plăti în baza unui act adiţional care nu a mai fost încheiat, actul încheiat de părţi având caracter obligatoriu şi nu facultativ, precum şi că pârâţii-reclamanţi, în cererea reconvenţională, nu au făcut dovada, în condiţiile art. 1169 C. civ., a faptului că lucrările realizate nu au corespuns calitativ şi că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale în termen.
Prin Decizia nr. 71 din 14 septembrie 2005 Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, unde a fost strămutată judecata cauzei - respinge ca nefondat apelul pârâţilor şi admite apelul reclamantei, schimbă în parte sentinţa atacată a primei instanţe în sensul că admite acţiunea reclamantei, obligă pârâţii la plata sumei de 819.535.099 lei reprezentând diferenţă contravaloare lucrări de construcţii şi T.V.A. şi menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Aceeaşi instanţă, prin Decizia nr. 129 din 7 decembrie 2005, respinge ca nefondată cererea reclamantei de completare a dispozitivului deciziei de mai sus în sensul de a se pronunţa şi asupra cheltuielilor de judecată, întrucât cu prilejul judecării apelului reprezentantul reclamantei a precizat că nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa Decizia nr. 71 din 14 septembrie 2005 instanţa de apel reţine că, aşa cum rezultă din clauzele inserate la finele cap. V şi VI din contractul de execuţie, preţul prevăzut în acest contract este un preţ estimativ, de deviz şi nu un preţ forfetar, acesta putând fi modificat ca urmare a modificării preţului materialelor sau al muncii, sau prin adăugirea de lucrări suplimentare, că achitarea lucrărilor suplimentare - faţă de proiectul iniţial - pe parcursul execuţiei demonstrează că acestea au fost negociate liber, conform cap. VII pct. II, nefiind stipulată în contract obligativitatea formei scrise a actului adiţional, precum şi că lucrările executate au fost achitate doar parţial de către pârâţi, aceştia urmând a fi obligaţi - în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză - să suporte diferenţa de preţ şi T.V.A.
Pentru a respinge apelul pârâţilor şi cererea reconvenţională instanţa reţine că nu este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Ţ.E. având în vedere calitatea sa de titular al autorizaţiei de construcţie a imobilului şi de beneficiar al acesteia, că nu este întemeiată nici excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, invocată din perspectiva dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., procedura concilierii prealabile fiind îndeplinită la prima instanţă, precum şi că în mod corect a stabilit instanţa de fond că pârâţii reclamanţi nu au probat susţinerile din cererea reconvenţională vizând culpa reclamantei pentru nerespectarea termenului de execuţie, cât şi calitatea lucrărilor.
Împotriva deciziei de mai sus pârâţii formulează la 21 august 2007 cerere de revizuire invocând drept motiv de revizuire dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi apreciind că sunt acte noi în sensul prevederilor evocate, expertiza contabilă întocmită de P.V., expertiza grafică dispusă şi efectuată în Dosarul penal nr. 4713/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, adresa din 19 octombrie 2002 a reclamantei, înscrisuri sub semnătură privată întocmite a administratorului reclamantei nedatate, şi documente oficiale ale A.F.P. Bacău privind T.V.A.-ul încasat de societate în numele pârâţilor revizuienţi şi ca avans pentru lucrările de construcţii.
Prin Decizia nr. 136 din 17 decembrie 2007 Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienţi, cu 3.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reţinând - în acest sens - că excepţia lipsei calităţii lui A.V. de reprezentant al SC A.C. SRL Bacău şi a lipsei calităţii de apărător al societăţii a avocatului C.G., invocate de revizuienţi, nu sunt întemeiate, dată fiind calitatea lui A.V. de administrator al societăţii - cum rezultă din certificatul constatator emis de O.R.C., calitate în care acesta avea dreptul de a angaja ca apărător pe avocatul C.G.N., precum şi că înscrisurile invocate de revizuienţi nu îndeplinesc cerinţele cumulative stabilite de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., acestea nefiind doveditoare, nefiind reţinute de partea potrivnică, iar revizuienţii nedovedind că au fost împiedicaţi printr-o împrejurare mai presus de voinţa lor să le prezinte în instanţă.
Împotriva deciziei menţionate, pe care o consideră nelegală şi netemeinică, revizuienţii formulează recurs solicitând admiterea acestuia şi în principal - casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar - casarea hotărârii şi, după rejudecare, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.
În susţinerea recursului lor - pe care nu-l motivează în drept - recurenţii revizuienţi critică decizia pentru a fi fost pronunţată de un complet de judecată nelegal constituit în sensul că din acesta a făcut parte şi judecătorul care a condus completul de judecată care a pronunţat decizia împotriva căreia au formulat cererea de revizuire, judecător devenit astfel incompatibil, iar decizia fiind astfel lovită de nulitate.
Recurenţii reproşează instanţei şi greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant al societăţii intimate a lui A.V. şi a lipsei calităţii de avocat a d-lui C.G. în condiţiile în care au depus la dosar hotărârea A.G.A. a intimatei, comunicată la O.R.C. Bacău şi publicată în M. Of., prin care administratorul A.V. a fost revocat din funcţie, fiind ales un nou administrator - L.C.
Recurenţii revizuienţi reproşează instanţei aprecierea greşită - ca neîndeplinind cerinţele dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. - a actelor nou invocate în susţinerea cererii de revizuire, acte care nu au fost avute în vedere de instanţa de apel care a pronunţat decizia atacată cu cerere de revizuire, întrucât nu au putut fi procurate la acea dată fie pentru că au fost întocmite ulterior, fie pentru că nu au putut fi obţinute decât de instanţa penală.
La 9 octombrie 2008 recurenţii îşi completează motivele de recurs arătând că nici instanţa de fond nu a examinat excepţiile invocate de ei.
La dosar este depusă o întâmpinare semnată în numele intimatei de către L.C., ca administrator desemnat de A.G.A. din 27 septembrie 2007, întâmpinare prin care se solicită admiterea recursului revizuienţilor, administratorul intimatei susţinând că intimata a încasat de la recurenţi aceeaşi sumă de două ori şi pentru acelaşi lucru, dar arătând totodată că împotriva hotărârii A.G.A. prin care a fost desemnat ca administrator a fost promovată acţiune în anulare, fără a se proba că aceasta a fost respinsă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Din examinarea motivelor de recurs invocate de recurenţi, a căror dezvoltare permite Curţii încadrarea lor în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că acestea nu sunt fondate.
Cauza de nulitate a deciziei revizuite invocată de recurenţi ca fiind dată de prezenţa, în compunere a completului de judecată, a unui judecător care a pronunţat decizia a cărei revizuire au cerut nu subzistă faţă de dispoziţiile art. 24 alin. (1) C. proc. civ. şi faţă de Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin care, admiţându-se recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că judecătorul care soluţionează fondul cauzei nu devine incompatibil să soluţioneze cererea de revizuire, astfel că urmează a fi respinsă critica formulată de recurenţii revizuienţi ca nefondată.
Nici critica referitoare la greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant al intimatei a lui A.V. şi a lipsei calităţii de apărător al acestei intimate a avocatului C.G.N. nu poate fi admisă, excepţiile fiind analizate şi respinse corect de instanţa criticată, care s-a întemeiat pe informaţiile cuprinse în certificatul constatator din 17 decembrie 2007 emis de O.R.C. Bacău, conform căruia A.V. (filele 70-71 dosar de revizuire) era administrator al societăţii intimate, putând, astfel, angaja legal un avocat care să apere în faţa instanţei interesele acesteia, dovezile produse de recurenţi vizând înlocuirea - prin hotărârea A.G.A. a intimatei din 27 septembrie 2007 - a respectivului administrator urmând a nu fi luate în considerare câtă vreme respectiva hotărâre a fost atacată cu cerere în anulare, nefiind pronunţată încă o hotărâre definitivă şi irevocabilă, constatare prin raportare la care şi întâmpinarea depusă la dosar de către intimată, sub semnătura lui L.C., urmează a nu fi luată în considerare.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la greşita aplicare de către instanţă a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., actele invocate de către recurenţii revizuienţi - ca fiind acte noi, descoperite după darea hotărârii - neîndeplinind condiţiile prevăzute de norma legală menţionată, respectiv fie nu au calitatea de înscris existent la momentul judecării cauzei „reţinut de partea potrivnică” - cum este cazul expertizelor efectuate în Dosarul penal nr. 4716/P/2006, ulterior judecării în fond a cauzei civile, sau „imposibil de înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor” - cum este cazul „documentelor oficiale ale A.F.P. Bacău precizând T.V.A.-ul încasat de intimată”, fie nu pot fi calificate ca înscrisuri doveditoare - cum este cazul notei din 19 octombrie 2002, care nu cuprinde elementele necesare spre a se stabili cu certitudine la ce lucrări se referă, şi pentru ce beneficiar, şi nici nu face dovada efectuării unor plăţi, nefiind indicat instrumentul de plată, emitentul, beneficiarul, sau al acelor înscrisuri sub semnătură privată, nedatate.
Astfel fiind, constatându-se că decizia recurată este legală şi temeinică, făcându-se aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul promovat de recurenţii revizuienţi împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâţii Ţ.E. şi Ţ.A. împotriva Deciziei nr. 136 din 17 decembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2798/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2802/2008. Comercial. Rezoluţiune contract.... → |
|---|
