ICCJ. Decizia nr. 2838/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2838/2008
Dosar nr. 33946/2/2004
Şedinţa publică din 14 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 367 din 28 ianuarie 2004 pe rolul Tribunalului Teleorman, reclamantul F.V. i-a chemat în judecată pe pârâţii T.R. şi SC G.C. SRL, cu domiciliul, respectiv sediul în Alexandria, solicitând ca instanţa să îl excludă pe pârâtul T.R. din SC G.C. SRL, să încuviinţeze ca societatea pârâtă să îşi continue activitatea ca societate cu răspundere limitată cu asociat unic în persoana reclamantului şi să îi oblige pe pârâţi la plata cheltuielilor de judecată.
La 26 martie 2005, pârâtul T.R. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională solicitând excluderea reclamantului din SC G.C. SRL şi încuviinţarea continuării activităţii cu unic asociat.
Tribunalul Teleorman, secţia civilă, prin sentinţa comercială nr. 765 din 4 octombrie 2004 a respins acţiunea principală ca nefondată şi a admis cererea reconvenţională, dispunând excluderea din SC G.C. SRL a asociatului F.V., încuviinţând continuarea activităţii societăţii cu asociatul unic T.R. cu obligarea reclamantului la 11.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
Instanţa a avut în vedere, în pronunţarea soluţiei, documentele şi evidenţele contabile ale societăţii, concluziile expertizei contabile ce a analizat înscrisurile puse la dispoziţie de părţi.
Împotriva sentinţei primei instanţe, reclamantul şi pârâtul au declarat apel.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 452 din 18 octombrie 2007 a respins apelul reclamantului F.V. ca nefondat, a admis apelul pârâtului T.R. şi a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul obligării reclamantului F.V. la plata sumei de 1439,2 lei, cheltuieli de judecată la fond, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.
De asemenea, F.V. a fost obligat la cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 8.718,3 lei.
În respingerea apelului reclamantului, instanţa a avut în vedere probele administrate în faza apelului, expertiza P.A.F. şi a înlăturat rapoartele întocmite de experţii desemnaţi de părţi. S-a reţinut că, potrivit expertizei contabile, reclamantul F.V. a încasat nejustificat şi fără înregistrări în contabilitate suma de 71.389.313 lei vechi, sumă cu care a fost prejudiciată societatea comercială.
S-a reţinut întemeiată cererea pârâtului T.R. de aderare la apel şi de obligare a reclamantului la toate cheltuielile de la instanţa de fond.
Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamantul F.V. a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- instanţele au reţinut o altă situaţie de fapt decât cea reală şi care este consemnată cu concluziile expertului B.S.;
- au fost interpretate eronat prevederile art. 210 C. proc. civ., privind expertiza, în sensul că s-a desemnat un singur expert contabil P.A.F. care nu a ţinut cont şi de opiniile experţilor desemnaţi de părţi şi nu le-a inserat în raportul de expertiză;
- hotărârea instanţei de apel este criticabilă şi sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată de la fond, 1.439,2 lei, care nu au fost dovedite, iar pe de altă parte T.R. a recuperat suma iniţial acordată de 1.100 lei.
Recursul este nefondat.
Atât în apel, cât şi în recurs, reclamantul formulează critici privind stabilirea situaţiei de fapt prin prisma probatoriului administrat prin expertizele contabile admise de instanţe.
Faţă de reglementarea motivelor de recurs prin art. 304 C. proc. civ., situaţia de fapt nu mai poate forma obiectul criticilor reclamantei.
În ce priveşte interpretarea art. 210 C. proc. civ., criticile recurentei nu sunt întemeiate, întrucât concluziile expertului parte pot sau nu să fie luate în considerare de expertul judicair numit de instanţă.
Instanţa de apel a înlăturat întemeiat raportul expertului parte B.S., întrucât a constatat că acesta a întocmit lucrarea pornind de la premize nereale, privind exercitarea atribuţiilor administratorului.
Nu poate fi primită nici critica recurentului privind majorarea de către instanţa de apel a cheltuielilor de judecată cerute de pârât la fond, întrucât aceste cheltuieli – taxa de timbru şi onorariu avocat au fost dovedite, iar eventuala încasare a parte din suma admisă, este problemă de executare.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurentul urmează să fie obligat la cheltuieli de judecată în recurs, onorariu de avocat în sumă de 3.700 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul F.V. împotriva deciziei comerciale nr. 452 din 18 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Obligă pe recurent la plata sumei de 3.700 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului - pârât T.R.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2814/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2851/2008. Comercial → |
|---|
