ICCJ. Decizia nr. 2902/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2902/2008
Dosar nr. 6603/3/2007
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 6845 din 18 mai 2007, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanţii SC C.P. SRL cu sediul social în Bucureşti şi C.C.D. domiciliat în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii SC P.L. IFN SA cu sediul social în municipiul Cluj-Napoca judeţul Cluj, SC G.I. SRL cu sediul social în Bucureşti şi C.V. domiciliată în Bucureşti.
De asemenea, a mai fost respinsă, ca neîntemeiată, şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâta SC P.L. IFN SA.
Instanţa de fond a reţinut, în principal, că între reclamanta SC C.P. SRL în calitatea de utilizator şi pârâta SC P.L. IFN SA în calitatea de finanţator, a fost încheiat contractul de leasing financiar nr. 4013 din 20 octombrie 2006, având ca obiect finanţarea de către pârâtă a utilizatorului în sistem de leasing în vederea achiziţionării unui printer tip NUR ULTIMA HIQ.
Conform art. 2.9 din contract s-a menţionat că utilizatorul deţine sau va depune diligenţe pentru a obţine toate autorizaţiile necesare punerii în funcţiune şi exploatării bunului ce formează obiectul leasingului, fiind direct răspunzător de respectarea caietelor de sarcini şi a reglementărilor legale în vigoare.
În cuprinsul contractului de leasing au fost inserate clauze referitoare la predarea bunului. Astfel, utilizatorul a declarat că şi-a ales bunul în conformitate cu propriile necesităţi funcţionale, predarea – preluarea bunului având loc la momentul livrării de către furnizor, în prezenţa reprezentanţilor autorizaţi ai furnizorului, finanţatorului şi utilizatorului, finanţatorul nefiind răspunzător pentru nelivrarea bunurilor sau pentru livrarea incompletă (art. 3.1 şi 3.3). Astfel, cum se precizează în cadrul convenţiei de leasing, predarea-primirea echivalează cu recepţia cantitativă şi calitativă a bunului, reprezentanţii utilizatorului având obligaţia să consemneze în scris orice neconcordanţe constatate faţă de condiţiile convenite prin nota de negociere, precum şi orice lipsuri sau stricăciuni. Documentul de predare-primire este nota de recepţie care va fi semnată de reprezentanţii furnizorului, finanţatorului şi utilizatorului şi care urma să fie anexată la contract (anexa 6).
În conformitate cu prevederile 3.9 predarea-primirea bunului trebuia consemnată într-un proces verbal care să ateste condiţia conformă cu caracteristicile tehnice şi funcţionabilitatea bunului, utilizatorul fiind obligat să monteze şi să pună în funcţiune bunul în termen de 30 de zile de la recepţia acestuia potrivit art. 3 octombrie
Faţă de prevederile contractului de leasing, astfel cum au fost expuse anterior, susţinerile reclamanţilor apar ca neîntemeiate, bunul fiind predat de pârâta SC P.L. IFN SA la data de 20 octombrie 2006 şi protocolul de recepţie a fost semnat de reprezentantul utilizatorului.
Reclamanţii nu au administrat probe de a dovedi existenţa unor defecţiuni, nu există nicio culpă a pârâtei şi nu sunt îndeplinite condiţiile rezilierii convenţionale, prin aplicarea pactului comisoriu de gradul IV.
Al doilea capăt de cerere, astfel cum a fost el precizat, s-a considerat că are un caracter accesoriu şi ca urmare a respingerii primului capăt de cerere, a fost şi el respins la rândul lui ca neîntemeiat.
Neîntemeiată a fost găsită şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, formulată de pârâta SC P.L. IFN SA.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 85 din 15 februarie 2008, a respins, ca nefundat, apelul declarat de apelanţii SC C.P. SRL şi C.D. împotriva sentinţei comerciale nr. 6854 din 18 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, fiind preluate în esenţă argumentele primei instanţe.
De asemenea, a fost admisă cererea de aderare la apel formulată de SC P.L. IFN SA şi schimbată în parte sentinţa atacată, în sensul că a fost admisă cererea pârâtei de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 23.800 lei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Împotriva deciziei comerciale nr. 85 din 15 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, au promovat recurs reclamanta SC C.P. SRL Bucureşti şi pârâta SC G.I. SRL Bucureşti, care au criticat această hotărâre pentru nelegalitate, după cum urmează.
Recurenta-reclamantă SC C.P. SRL în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului împotriva sentinţei comerciale nr. 6854 din 18 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, cu desfiinţarea şi modificarea ei în totalitate, iar pe fond admiterea cererii aşa cum a fost formulată, urmată şi de acordarea cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că în realitate nu a existat nici un furnizor, finanţatorul având rolul dublu şi de furnizor, deoarece utilajul fusese preluat dintr-un leasing anterior. A fost interpretat greşit procesul verbal încheiat la data de 20 octombrie 2006, iar utilajul în litigiu nu a fost pus niciodată în funcţiune.
Recurenta-pârâtă SC G.I. SRL, la rândul ei, în baza art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului împotriva sentinţei instanţei de fond şi pe fondul cauzei admiterea în întregime a acţiunii introductive.
În dezvoltarea motivelor de recurs a fost expus că s-a creat o confuzie între acţiunile de predare-primire a utilajului şi cea de asigurare efectivă a folosinţei utilajului prin punerea lui în funcţiune, iar raporturile juridice dintre părţi au fost analizate cu superficialitate.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile aduse prin cererile de recurs, constată că recursul pârâtei SC G.I. SRL este netimbrat, urmând a fi anulat sub acest aspect, iar recursul reclamantei SC C.P. SRL este întemeiat, urmând a fi admis, pentru considerentele care vor fi expuse.
Este de necontestat că între pârâta SC P.L. IFN SA în calitatea de finanţator şi reclamanta SC C.P. SRL în calitatea de utilizator a fost încheiat contractul de leasing financiar nr. 4013 din 20 octombrie 2006 având ca obiect finanţarea de către finanţator a utilizatorului în sistem de leasing în vederea achiziţionării bunului, respectiv a unei PRINTER TIP NUR ULTIMA HIQ, pe solvent în 6 culori, cu lăţime de imprimare de 3,2 m. S-a specificat că utilizatorul a declarat că bunul a fost ales în concordanţă cu voinţa sa.
Prin manifestarea liberă de voinţă, părţile au stabilit întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, precizând durata contractului, valoarea lui, condiţiile de preluare a bunului, refuzul sau renunţarea preluării bunului, obligaţiile de plată, modalitatea de achitare a ratelor de leasing şi în final rezilierea contractului.
Greşit instanţele judecătoreşti anterioare au reţinut că pârâta nu are nici o culpă în executarea contractului descris anterior şi că nu sunt îndeplinite condiţiile rezilierii convenţionale prin aplicarea pactului comisoriu de gradul IV, avându-se în vedere, în principal, că potrivit art. 3.4. din contract predarea primirea echivalează cu recepţia calitativă şi cantitativă a bunului.
Astfel, la art. 3 din contract, intitulat „Predarea bunului”, s-a prevăzut expres, prin pct. 3.9 şi 3.10 că predarea primirea bunului se consemnează într-un proces-verbal care atestă condiţia conformă cu caracteristicile tehnice şi funcţionabilitatea bunului, iar utilizatorul este obligat să monteze şi să pună în funcţiune bunul în termen de 30 de zile de la recepţia acestuia.
Este adevărat că, la data de 20 octombrie 2006, pârâta SC P.L. IFN SA a predat bunul către reclamantă, aşa cum atestă documentul intitulat „Protocol de recepţie” şi care constituie anexa 6, din conţinutul căruia rezultă că utilizatorul recepţionează cu drept de utilizare obiectul contractual.
Din această perspectivă apar pe deplin justificate susţinerile reclamantei SC C.P. SRL, care constant, în toate fazele procesuale, a argumentat că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a pune în funcţiune utilajul în cauză, pentru a avea folosinţa bunului şi a-l exploata conform nevoilor sale.
Mai mult, contrar motivărilor care se regăsesc în hotărârile criticate sub aspectul că deşi reclamanţii au constatat existenţa unor defecţiuni şi nu au administrat probe de natură a dovedi aceste împrejurări, apare fără echivoc că SC C.P. SRL, prin adresa cu nr. 38 din 10 noiembrie 2006 a atenţionat societatea pârâtă în această privinţă. În interiorul termenului de 30 de zile, stipulat la art. 3.10 din contract, reclamanta a somat pârâta să procedeze la montarea şi punerea în funcţiune a utilajului ce face obiectul contractului de leasing, arătând cât se poate de clar că deşi bunul a fost predat la data de 20 octombrie 2006 prin protocolul de recepţie, anexa 6 la contract, nici până la data prezentei notificări nu s-a efectuat punerea în funcţiune, devenind imposibilă utilizarea bunului.
Chiar dacă se regăseşte în contract la pct. 3.4 specificaţia că din punct de vedere al contractului de leasing predarea primirea echivalează cu recepţia cantitativă şi calitativă a bunului, rezultă că, utilizatorul a consemnat în scris neconcordanţe constatate faţă de condiţiile convenite prin Nota de negociere, dar mai ales, o împrejurare care ţine de esenţa contractului şi anume că nu s-a realizat punerea în funcţiune.
Punerea în funcţiune a utilajului ţine în mod categoric de obiectul contractului de leasing, care constă în finanţarea de către finanţatorul SC P.L. IFN SA a utilizatorului SC C.P. SRL în sistem de leasing în vederea achiziţionării bunului descris în contract, în vederea folosinţei acestuia conform destinaţiei şi specificaţiei lui tehnice.
Ulterior, la data de 15 noiembrie 2006, reclamanta a notificat pârâta prin B.E.J. U.B. rezilierea unilaterală a contractului de leasing nr. 4013 din 20 octombrie 2006 invocând ca temei art. 26.8, avându-se în vedere nerespectarea obligaţiilor asumate contractul de finanţator, prin aceea că nepunerea în funcţiune a utilajului face imposibilă folosinţa lui.
În contextul expus, devin aplicabile dispoziţiile art. 26.8 din contract şi anume că părţile pot rezilia contractul doar în scris şi poate fi cerută de oricare din părţile contractante, pentru neîndeplinirea obligaţiilor esenţiale asumate de cealaltă parte contractantă.
Urmează a admite recursul declarat de reclamanta SC C.P. SRL Bucureşti în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., va modifica decizia recurată, va admite apelul reclamantei împotriva sentinţei nr. 6845 din 18 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în sensul că va schimba în parte sentinţa menţionată şi va admite acţiunea precizată.
Urmează a constata rezilierea contractului de leasing nr. 4013 din 20 octombrie 2006, pe cale de consecinţă urmează a se constata încetată obligaţia de fidejusiune ce face obiectul convenţiei nr. 424 din 20 octombrie 2006 precum şi nulitatea absolută a biletelor la ordin emise de reclamanta SC C.P. SRL Bucureşti în favoarea pârâtei SC P.L. IFN SA Cluj-Napoca avalizate de pârâta SC G.I. SRL Bucureşti, emise la data de 3 noiembrie 2006, în valoare de 54.444,85 lei şi 30.000 Euro.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Urmează a respinge cererea formulată de pârâta SC P.L. IFN SA Cluj-Napoca privind aderarea la apelul reclamanţilor.
Urmează a anula recursul declarat de pârâta SC G.I. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 85 din 15 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca netimbrată, având în vedere că deşi a fost legal citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 5 Ron şi a depunerii timbrului judiciar în valoare de 0,15 Ron nu s-a conformat măsurilor dispuse, devenind aplicabil regimul sancţionator stabilit de art. 1 raportat la art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1990.
În baza art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga intimata-pârâtă SC P.L. IFN SA Cluj-Napoca la plata sumei de 38.311,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs în favoarea recurentei reclamante SC C.P. SRL Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de pârâta SC G.I. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 85 din 15 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca netimbrat.
Admite recursul declarat de reclamanta SC C.P. SRL Bucureşti, împotriva aceleiaşi decizii.
Modifică decizia recurată, admite apelul declarat de reclamanta SC C.P. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 6845 din 18 mai 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în sensul că schimbă în parte sentinţa sus menţionată şi admite acţiunea precizată.
Constată rezilierea contractului de leasing nr. 4013 din 20 octombrie 2006 şi drept consecinţă, constată încetată obligaţia de fidejusiune ce face obiectul convenţiei nr. 424 din 20 octombrie 2006, precum şi nulitatea absolută a biletelor la ordin emise de reclamanta SC C.P. SRL Bucureşti în favoarea pârâtei SC P.L. IFN SA Cluj-Napoca, analizate de pârâta SC G.I. SRL Bucureşti, emise la data de 3 noiembrie 2006, în valoare de 54.444,85 lei şi 30.000 Euro. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge cererea formulată de pârâta SC P.L. IFN SA Cluj-Napoca, privind aderarea la apelul reclamanţilor.
Obligă intimata-pârâtă SC P.L. IFN SA Cluj-Napoca la plata sumei de 38.311,4 lei cheltuieli de judecată în recurs, în favoarea recurentei-reclamante SC C.P. SRL Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2867/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2909/2008. Comercial → |
|---|
