ICCJ. Decizia nr. 2993/2008. Comercial. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2993/2008
Dosar nr. 6753/1285/2006
Şedinţa publică de la 21 octombrie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea comercială nr. 6519 din 14 decembrie 2006, Tribunalul Comercial Cluj - Judecătorul sindic a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorii T.I.F. şi T.M.A. în contradictor cu A.V.A.S. Bucureşti în favoarea Judecătoriei Huedin, motivat de faptul că art. 11 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei nu stabileşte în sarcina judecătorului sindic competenţa de a soluţiona contestaţiile la executare.
Judecătoria Huedin astfel investită şi-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare menţionate în favoarea Curţii de Apel Bucureşti în temeiul art. 35, 41 şi 45 din O.U.G. nr. 51/1998 care stabilesc că cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S. inclusiv cele pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice şi juridice, altele decât debitorii definiţi de art. 38, sunt de competenţa curţii de apel.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 167 din 6 septembrie 2007 a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că prin contestaţia formulată contestatorii au invocat prevederile art. 405 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. cu privire la creanţa stabilită de sentinţa civilă nr. 3484/C din 11 iulie 2002 prin care au fost obligaţi să suporte pasivul SC M.I. SRL dar că în materia creanţelor preluate de A.V.A.S., cazul în speţă, operant este termenul de 7 ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, nu cel de 3 ani, aşa încât dreptul intimatei de a obţine executarea silită a titlului nu s-a stins prin prescripţie.
În contra sentinţei menţionate au declarat recurs contestatorii T.I.F. şi T.M.A. în temeiul ar.3041 C. proc. civ. pe care o critică sub următoarele aspecte:
- necompetenţa curţii de apel, în raport de art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, imobilul în speţă făcând şi obiectul unui contract de vânzare - cumpărare;
- lipsa incidenţei O.U.G. nr. 51/1998, termenul de prescripţie al dreptului de a cere executare silită fiind cel de trei ani prevăzut de art. 405 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Intimata A.V.A.S. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală a sentinţei atacate.
Recursul este fondat pentru considerentele care urmează:
Prin contestaţia formulată contestatorii T.I.F. şi T.M.A. au contestat executarea silită începută de A.V.A.S. în baza dispoziţiilor art. 59, 62, 64 şi 65 şi O.U.G. nr. 51/1998 solicitând anularea procesului verbal de sechestru şi a executării silite însăşi întrucât dreptul creditorului era prescris conform art. 405 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Verificând procesul verbal de sechestru din 16 noiembrie 2006 întocmit de A.V.A.S. şi comunicat contestatorului rezultă că titlul executor în baza căruia s-a pornit executarea silită în speţă este constituit de sentinţa nr. 3484 din 11 iulie 2002 a Tribunalului Cluj, prin care contestatorii au fost obligaţi solidar, în calitate de administratori ai debitoarei SC M.I. SRL Gârbău, să plătească în contul colector al debitoarei suma de 211.812.649 lei şi 749.827 dolari SUA sau echivalentul în lei la data plăţii.
Prin sentinţa menţionată, ce a fost pronunţată conform cu art. 124 lit. d), e) şi f) din Legea nr. 64/1995 în vigoare la acea epocă, foştii administratori ai debitoarei - contestatori în cauza de faţă nefiind obligaţi la plată către A.V.A.S., aceştia nu fac parte din categoriile de debitori menţionaţi de art. 38 din O.U.G. nr. 51/1998 iar respectiva sentinţă nu se regăseşte în titlurile executorii enumerate de art. 39 din acelaşi act normativ.
În atare situaţie, Înalta Curte făcând aplicarea art. 142 din Legea nr. 86/2005 conform căruia executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) - cazul contestatorilor de faţă - se efectuează de către executorul judecătoresc, conform codului de procedură civilă, va admite recursul declarat în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ. în care se încadrează critica recurenţilor, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare pe fond la Judecătoria Huedin, competentă în raport de prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
Contestatorii urmează să reitereze cererea de suspendare formulată în temeiul art. 2441 C. proc. civ., dată fiind soluţia asupra recursului, în faţa instanţei competente să soluţioneze contestaţia pe fond.
D E C I D E
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Admite recursul declarat de contestatorii T.I.F. şi T.M.A. împotriva sentinţei civile nr. 167 din 6 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare pe fond la Judecătoria Huedin.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2992/2008. Comercial. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2994/2008. Comercial. Evacuare. Recurs → |
|---|
