ICCJ. Decizia nr. 2996/2008. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2996/2008
Dosar nr. 26556/3/2004
Şedinţa publică din 21 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului,
Constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3666 din 16 mai 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a respins acţiunea promovată de reclamantele K.A. şi P.C.R. în contradictor cu pârâtele Primăria sectorului 1 Bucureşti şi Consiliul Local al sectorului 1 Bucureşti şi SC M.I.E. SRL Bucureşti ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că spaţiul ce face obiectul contractului de vânzare – cumpărare a cărui nulitate se solicită în temeiul Legii nr. 550/2002 nu se identifică cu proprietatea reclamantelor provenind de la autorii lor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia nr. 409 din 2 octombrie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, cu motivarea că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă calitatea de proprietari a reclamantelor, confirmând, astfel, soluţia şi motivarea instanţei de fond.
În contra deciziei menţionate au declarat recurs reclamatele K.A. şi P.C.R. pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi 304 pct. 7 arătând că nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu au manifestat rol activ faţă de faptul că prin acţiunea promovată au solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare – cumpărare pe care pârâtele l-au încheiat şi a contractului de concesiune şi că au făcut dovada calităţii procesuale active în promovarea acţiunii. În ce priveşte Decizia atacată, aceasta nu este motivată conform art. 261 alin. (5) C. proc. civ.
Consiliul Local al sectorului 1 Bucureşti, prin Primarul sectorului 1, a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor pronunţate.
Recursul este fondat.
Recurentele reclamante au investit instanţa de fond cu o acţiune având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare – cumpărare pe care pârâtele l-au încheiat în temeiul Legii nr. 550/2002.
Nulitatea absolută a unui contract o poate solicita orice persoană fizică sau juridică dacă aceasta justifică un interes.
Or, în cauza de faţă interesul reclamantelor în promovarea acţiunii este dat de eventualul drept asupra obiectului contractului pe care acestea îl invocă în temeiul Legii nr. 10/2001.
Drept urmare, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că reclamantele nu au calitate procesuală activă întrucât nu şi-au dovedit calitatea de proprietar asupra imobilului în speţă şi în mod greşit instanţa de apel a confirmat o atare soluţie întrucât în acţiunea în constatarea nulităţii absolute reclamantele nu trebuie să facă dovada dreptului lor de proprietate asupra obiectului contractului a cărui nulitate solicită să se constate, o astfel de acţiune putând fi promovată, cum deja s-a arătat de orice persoană interesată.
Aşa fiind, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamante, va casa ambele hotărâri pronunţate şi va trimite cauza pentru judecare pe fond la tribunal pentru a stabili dacă contractul de vânzare – cumpărare în litigiu a fost încheiat cu încălcarea procedurii prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 550/2002 – privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului precum şi realitatea contractului de concesiune invocat prin acţiune de către reclamante.
În contextul dat, al soluţionării recursului pe fond, recurentele - reclamante urmează să reitereze cererea de suspendare formulată, dacă apreciază oportun, în faţa instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantele K.A. şi P.C.R. împotriva deciziei nr. 409 din 2 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează Decizia atacată şi sentinţa civilă nr. 3666 din 16 mai 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi trimite cauza la Tribunalul Bucureşti pentru soluţionare pe fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 2989/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3000/2008. Comercial → |
---|