ICCJ. Decizia nr. 3115/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3115/2008
Dosar nr. 1882/36/2007
Şedinţa publică din 29 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2917, pronunţată la data de 7 octombrie 2005, Secţia comercială a Tribunalului Constanţa a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta SC G.I. SRL, în faliment, prin lichidatorul judiciar SC C.M. SRL, împotriva pârâtei SC U.S.A. SRL, având ca obiect pretenţii în cuantum de 40.000 dolari S.U.A.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că acţiunea reclamantei, în restituire, nu întruneşte cerinţele principiului îmbogăţirii fără just temei, deoarece între părţi au existat raporturi contractuale, iar pentru recuperarea pierderii suferite, aceasta avea la dispoziţie o acţiune întemeiată pe contract.
Secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 212/COM, pronunţată la data de 1 octombrie 2007, în rejudecare după casare, a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei Tribunalului, pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să plătească acesteia suma de 40.000 dolari S.U.A., respingând excepţia prescrierii dreptului la acţiune invocată de intimata pârâtă în apel, în primul ciclu procesual.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, în soluţionarea excepţiei, că termenul de prescripţie începe să curgă de la data de 31 decembrie 2001, la care pârâta a operat stornarea facturii fiscale din 2000 şi a rămas în posesia banilor, iar, pe fond, că probele administrate, constând în înscrisurile depuse la dosar, nu relevă elementele esenţiale ale unui contract de transport încheiat între părţi, cum greşit a considerat prima instanţă şi că, în cauză, sunt întrunite cumulativ condiţiile actio de in rem verso, întrucât există o micşorare a patrimoniului reclamantei, iar între această micşorare şi mărirea patrimoniului pârâtei cu suma de 40.000 dolari S.U.A. există legătură de cauzalitate şi niciun temei legitim pentru aceasta, cum ar fi cesiunea de creanţă sau novaţia, cum greşit susţine pârâta în apărare.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs intimata pârâtă SC U.S.A. SRL, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând modificarea, în tot, a acestei hotărâri, în sensul respingerii apelului reclamantei.
În dezvoltarea motivului invocat, prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a interpretat greşit factura fiscală din 27 noiembrie 2000 şi adresa emisă de intimată la data de 9 octombrie 2001 iar, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că instanţa de apel invocă, greşit, ca temei de drept al deciziei, dispoziţiile art. 992 – art. 997 C. civ., în lipsa condiţiilor cumulative ale plăţii făcute din eroare ca şi cele ale acţiunii în restituire întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză, precum şi prevederile art. 1391 C. civ. şi ignoră principiile statuate în regulile de interpretare a actelor juridice, în speţă, a contractului de transport, precum şi dispoziţiile art. 46 C. com., având în vedere că acordul de voinţă al părţilor pentru încheierea acestui act juridic a fost probat prin înscrisurile depuse la dosar.
Recurenta a arătat, de asemenea, că instanţa de apel a modificat temeiul acţiunii introductive, astfel cum a fost precizat de reclamantă ca fiind îmbogăţirea fără justă cauză, întrucât îşi motivează hotărârea pe plata făcută din eroare, aspect ce poate fi încadrat, cu aplicarea art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, apreciind ca fiind neîntemeiate criticile aduse hotărârii instanţei de apel prin această cerere.
Recursul este nefondat.
Astfel, examinarea considerentelor deciziei recurate nu relevă nicio referire la plata făcută din eroare, nedatorată, cum eronat susţine recurenta, iar prin referirile exprese la „actiunea de in rem verso", incidentă în toate cazurile în care există o îmbogăţire fără justă cauză, rezultă că instanţa de apel nu a nesocotit precizarea adusă acţiunii introductive de către reclamantă în exerciţiul dreptului său dispoziţie.
Cum, potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., interpretarea greşită a actului juridic poate determina modificarea hotărârii judecătoreşti numai în acele împrejurări în care o atare interpretare a determinat schimbarea naturii acestuia sau a înţelesului său lămurit, vădit neîndoielnic, se constată că aspectele invocate de recurentă, vizând greşita reţinere a situaţiei de fapt prin interpretarea înscrisurilor depuse în probaţiune, nu se circumscriu acestor ipoteze şi nu justifică invocarea precitatului motiv de recurs.
Este de observat că referirile recurentei la dispoziţiile art. 992 – art. 997, art. 1391 C. civ., pretins a fi fost greşit invocate de instanţa de apel, vizează Decizia civilă nr. 57/COM din 6 martie 2006, casată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1172 din 15 martie 2007, şi nu, pe cea pronunţată în rejudecarea apelului urmare a casării, ce face obiectul prezentului recurs, în considerentele căreia nu se regăsesc precitatele texte legale, spre a se putea susţine greşita lor invocare, iar, în lipsa unui contract, concretizat printr-un înscris care să cuprindă elementele convenite de părţi cu privire la raporturile lor juridice, nu se justifică critica nesocotirii principiilor şi regulilor referitoare la interpretarea contractelor stabilite în art. 977 – art. 985 C. civ.
Nici critica ignorării dispoziţiilor art. 46 C. com. nu poate fi primită, având în vedere că instanţa de apel a dat eficienţă acestui text legal prin modul în care a examinat şi analizat toate probele administrate în cauză, constând în înscrisuri.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat intimata - pârâtă împotriva deciziei instanţei de apel nr. 212/COM, pronunţată la data de din 1 octombrie 2007, după casare, în rejudecarea apelului reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC U.S.A. SRL Constanţa împotriva deciziei civile nr. 212/COM din 1 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3114/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3120/2008. Comercial → |
|---|
