ICCJ. Decizia nr. 3268/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3268/2008
Dosar nr. 546/2/2008
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 noiembrie 2005 reclamanta SC L. SRL Bistriţa cheamă în judecată pe pârâta R.A.D.E.F.R.F.Bucureşti solicitând instanţei să dispună obligarea acesteia la încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a spaţiului de 645 mp. din incinta activului denumit C.D. situat în Vatra Dornei, jud. Suceava, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 11750 din 14 decembrie 2006 Tribunalul Bucureşti, secţia a-VI-a comercială, admite acţiunea formulată de reclamantă şi obligă pe pârâtă să încheie cu reclamanta contractul de leasing imobiliar a spaţiului în litigiu, cu 8,3 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, reţinând, în acest sens, că reclamanta, încadrată în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii, îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 3 şi următoarele din Legea nr. 346/2004, având acces, în temeiul art. 12 alin. (1) lit. c) din lege, la activele disponibile ale pârâtei prin transformarea contractului de închiriere din 17 martie 2004 în contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare, că prin includerea activului în „Lista activelor aflate în proprietatea privată a statului" şi în administrarea R.A.D.E.F.R.F. propuse pentru vânzare prin negociere directă şi încheierea contractelor de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare de către proprietarul Ministerul Culturii şi cultelor, acesta a acordat mandat pârâtei pentru înstrăinarea activului vizat, aceasta comunicând reclamantei prin adresa din 23 noiembrie 2004 intenţia de înstrăinare a respectivului activ, ceea ce reprezintă o ofertă expresă de a contracta, ofertă acceptată de reclamantă prin adresa din 26 noiembrie 2004, că OG nr. 39/2005, adoptată la 14 iulie 2005 şi intrată în vigoare la 7 august 2005, nu poate retroactiva şi, deci, nu este aplicabilă raporturilor dintre părţi.
Prin Decizia comercială nr. 262 din 21 mai 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, anulează ca netimbrat apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva sentinţei de mai sus, reţinând că, deşi citată legal pentru termenele de judecată de la 30 aprilie 2007 şi 21 mai 2007 cu menţiunea de a timbra calea de atac cu taxă de timbru în cuantum de 7,5 lei şi timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, apelanta nu s-a conformat obligaţiei legale de timbrare a apelului său.
Recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei instanţei de apel este admis prin Decizia nr. 3933 din 30 noiembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, care casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru soluţionarea pe fond a apelului, reţinând că apelanta pârâtă şi-a îndeplinit obligaţia legală de timbrare a cererii sale, în termen, conform adresei de înaintare însoţită de copia ordinului de plată din 18 mai 2007.
Prin Decizia comercială nr. 107 din 11 martie 2008, pronunţată în rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei comerciale nr. 11750 din 14 decembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reţinând că oferta de vânzare a activului sau de încheiere a unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, formulată de apelanta pârâtă, a fost urmată de acceptarea reclamantei, iar în cuprinsul listei activelor disponibile aprobată de Ministerul Culturii şi Cultelor, care reprezintă în fond şi mandatul acordat apelantei pentru ca aceasta să poată face acte de dispoziţie, se regăsesc şi activele în litigiu, la poziţia 31, active aflate în administrarea apelantei pârâte şi expertizate, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 şi următoarele din Legea nr. 364/2004, astfel că reclamanta intimată are dreptul la transformarea contractului de închiriere în contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare, apelanta pârâtă neputându-se prevala de dispoziţiile OG nr. 39/205, ulterioară formării acordului de voinţă al părţilor, raporturile dintre părţi, născute sub imperiul OUG nr. 88/1997 şi Legii nr. 364/2004, neputând şi afectate de prevederile HG nr. 1874 din 2006 prin care s-a aprobat strategia privind vânzarea sălilor de spectacol cinematografic, tergiversarea finalizării negocierilor nefiind imputabilă intimatei.
Împotriva deciziei de mai sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia şi – în principal – casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar – în subsidiar – modificarea acesteia în tot, ca fiind netemeinică şi nelegală şi, pe fond respingerea acţiunii reclamantei.
În motivarea recursului său recurenta pârâtă critică instanţa de apel pentru depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti prin calificarea imobilului în litigiu ca fiind activ disponibil, acest atribut revenind în exclusivitate recurentei care a întocmit lista activelor disponibile, publicată – conform art. 13 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 346/2004 – după ce, în prealabil, a fost adusă la cunoştinţa Ministerului Culturii şi Cultelor, listă în care activul în cauză nu este înscris. Susţine, de asemenea, recurenta că instanţa de apel a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al cauzei prin reţinerea faptului că reclamanta intimată se încadrează în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii cum se prevede în art. 3 din Legea nr. 346/2004 şi ignorarea faptului că activul în litigiu nu este disponibil în sensul art. 13 alin. (2) din aceeaşi lege şi că recurenta nu are calitate procesuală pasivă, ea neavând calitatea de proprietar al activului care, conform art. 65 din OG nr. 39/2005 privind cinematografia, se află în proprietatea privată a statului şi doar în administrarea recurentei, precum şi că aceeaşi instanţă a făcut o greşită aplicare a legii prin neanalizarea compatibilităţii corespondenţei dintre părţi cu legislaţia în vigoare, în condiţiile în care Ordinul nr. 2461/2004 al ministrului culturii şi cultelor a fost declarat nelegal.
Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamanta intimată solicită respingerea recursului pârâtei ca nefondat şi netemeinic cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că recursul recurentei pârâte nu este fondat.
Se reţine, în acest sens, că la poziţia 31 din lista activelor, aflate în proprietatea privată a statului şi în administrarea R.A.D.E.F.R.F., propuse pentru vânzare prin negociere directă sau încheierea contractelor de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, aprobată de Ministerul Culturii şi Cultelor, contrar celor susţinute de recurentă, este menţionat imobilul în litigiu - ca activ disponibil - deci, utilizat de intimata reclamantă în baza contractului de închiriere din 17 martie 2004, astfel că primul motiv de recurs invocat de recurentă nu este fondat, noua listă comunicată de către recurentă către Ministerul Culturii şi Cultelor la data de 9 aprilie 2008 neinteresând cauza, ea fiind ulterioară datei promovării acţiunii.
Se reţine de asemenea că, potrivit listei menţionate, prin precizarea că activele enumerate, deşi sunt în proprietatea privată a statului şi în administrarea recurentei, pot fi vândute prin negociere directă sau pot face obiectul unor contracte de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare, recurenta a fost mandatată să încheie astfel de contracte, aceasta având deci calitate procesuală pasivă, susţinerea contrară a recurentei fiind nefondată.
În fine, reclamanta intimată, încadrată în categoria I.M.M., îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile OUG nr. 88/1997 şi ale Legii nr. 346/2004 pentru a solicita obligarea recurentei pârâte la încheierea pentru activul disponibil închiriat a unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, aceasta efectuând investiţii reprezentând mai mult de 15% din valoarea activului vizat - aşa cum rezultă din raportul de evaluare întocmit de SC F.C.C. SRL, solicitat de recurentă şi recunoscut de aceasta, instanţa de apel făcând o corectă aplicare a legii când a reţinut că intimata îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 3 şi următoarele din Legea nr. 346/2004, ca şi atunci când a apreciat că prin adresa ndin 23 noiembrie 2004, având mandatul de a face acte de dispoziţie, acordat prin includerea imobilului în lista activelor disponibile pentru vânzare aprobată de Ministerul Culturii şi Cultelor, pârâta a cerut reclamantei intimate să îşi exprime opţiunea cu privire la activul deţinut ca locatar, iar prin adresa din 26 noiembrie 2005 aceasta şi-a exprimat acordul cu privire la încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, raporturile dintre părţi fiind stabilite conform dispoziţiilor atunci în vigoare, respectiv conform OUG nr. 88/1997 şi Legii nr. 364/2004, prevederile OG nr. 39/2005 neputând fi aplicate întrucât acestea sunt ulterioare formării acordului de voinţă a părţilor şi nu pot retroactiva, iar declararea ca nelegal a Ordinului nr. 2461/2004 al Ministrului Culturii şi Cultelor fiind fără efect faţă de dispoziţiile de lege reţinute ca incidente, respectiv ale OUG nr. 88/1997 şi ale Legii nr. 364/2004, astfel că şi ultimul motiv de recurs invocat de recurentă este nefondat.
Astfel fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei instanţei de apel care urmează a fi menţinută ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta R.A.D.E.F.R.F. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 107 din 11 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3267/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3270/2008. Comercial → |
|---|
