ICCJ. Decizia nr. 3270/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3270/2008
Dosar nr. 5488/1/2008
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Strehaia la data de 19 iulie 2006, reclamanta SC V.C. SRL a chemat în judecată pârâta SC U. SRL Craiova, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce va pronunţa, să constate şi să dispună următoarele:
- să constate rezoluţiunea convenţiei (contract) de vânzare-cumpărare a utilajului T.A. MF 3425-4V contract acceptat şi pentru care a achitat suma de 62.722,66 ron, sumă ce constituia un avans de 55% din preţul integral al utilajului, aşa cum rezultă din factura fiscală, emisă în data de 17 februarie 2006 şi din factura proformă, emisă în data de 15 februarie 2006 de pârâtă, în temeiul art. 67 C. com.;
- obligarea pârâtei, ca efect al rezoluţiunii contractului, la restituirea sumei de 62.722,66 ron reprezentând avansul achitat anticipat de reclamantă la data de 16 februarie 2006 prin OP nr. 5 din aceeaşi dată;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 14.304 ron cu titlu de daune interese, reprezentând cheltuieli pe care reclamanta a fost nevoită să le efectueze datorită nerespectării termenului de livrare din partea pârâtei;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere art. 274 C. proc. civ., reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru, onorariu avocat şi alte cheltuieli care vor fi ocazionate de acest litigiu.
Prin sentinţa comercială nr. 125 din 6 decembrie 2006, pronunţată în dosarul Judecătoriei Strehaia a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Strehaia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC V.C. SRL şi pârâta SC U. SRL în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi- secţia comercială şi de contencios administrativ la data de 27 decembrie 2006. Pârâta SC U. SRL Craiova a depus întâmpinare la dosar, la data de 22 februarie 2007, prin care a invocat, pe cale de excepţie, necompetenţa teritorială a Tribunalului Mehedinţi, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a acţiunii formulate de reclamanta SC V.C. SRL. Pe cale reconvenţională, a solicitat ca SC V.C. SRL să fie obligată să-şi ridice utilajul achiziţionat, obligând-o, totodată, şi la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 15 iunie 2007, a fost introdusă în cauză D.A.D.R. Mehedinţi, întrucât aceasta subvenţiona 45% din valoarea utilajului, ulterior formulând cerere de intervenţie.
Prin sentinţa comercială nr. 777/COM din 16 noiembrie 2007, Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC V.C. SRL în contradictoriu cu pârâta SC T.A. MF 34235-4V; a obligat pârâta la restituirea sumei de 62.722,66 lei către reclamantă; a admis în fond intervenţia accesorie formulată de D.A.D.R. Mehedinţi; a respins cererea reconvenţională; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 14.304 lei cu titlu de daune interese; a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.903,61 lei către reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC U. SRL Craiova în termen, la data de 4 decembrie 2007, motivele de apel fiind depuse la data de 12 martie 2008, de asemenea, în termen.
Prin Decizia nr. 110 din 16 aprilie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis apelul declarat de pârâta SC U. SRL Craiova împotriva sentinţei nr. 777/COM din 16 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosar, în contradictoriu cu intimata- reclamantă SC V.C. SRL şi intimata- intervenientă în numele altei persoane D.A.D.R. Mehedinţi; a schimbat sentinţa, în sensul că a respins acţiunea şi cererea de intervenţie; a admis cererea reconvenţională şi a obligat intimata- reclamantă să ridice utilajul; a obligat intimata- reclamantă la 7.860 ron cheltuieli de judecată către apelanta- pârâtă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că obligaţia de predare asumată de către apelanta vânzătoare, chiar şi peste termenul convenit, a fost pe deplin acceptată. Faptul că utilajul a fost predat unei terţe persoane, indicată prin telefon de către reprezentantul legal al intimatei- reclamante, nu constituie o cauză pentru rezoluţiunea convenţiei.
Prin urmare, Curtea a reţinut că apelanta- pârâtă şi-a executat obligaţiile asumate prin convenţia de vânzare- cumpărare cu bună- credinţă şi, în consecinţă, nu există motive pentru a se dispune rezoluţiunea acestei convenţii.
Întrucât intimata- reclamantă a determinat-o pe apelanta- pârâtă să ridice utilajul şi refuză să îl primească, Curtea a admis cererea reconvenţională şi a obligat pe intimata- reclamantă să ridice utilajul cumpărat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen reclamanta SC V.C. SRL Corcova şi intervenienta în numele altei persoane D.A.D.R. Mehedinţi, la data de 6 iunie 2008 şi, respectiv, la data de 13 iunie 2008.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 6, 7, 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., recurenta- reclamantă SC V.C. SRL Corcova a invocat următoarele motive:
Instanţa de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că, a admis cererea reconvenţională a SC U. SRL, cerere care nu a fost susţinută prin motivele de apel (art. 292 C. proc. civ.) şi a obligat-o să ridice utilajul aflat în litigiu.
Decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative ale art. 137 alin. (1) şi art. 295, art. 298 şi 261 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., întrucât instanţa de apel trebuia să soluţioneze, cu precădere, excepţia prematurităţii acţiunii, excepţie invocată prin primul motiv de apel al intimatei SC U. SRL Craiova, având în vedere dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Instanţa de apel îşi sprijină întreaga motivare a deciziei sale pe dispoziţiile art. 1295 C. civ.; această motivare este străină de natura contractului/convenţiei de vânzare-cumpărare, fiind astfel străină de natura pricinii.
Contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu intimata este reglementat de HG nr. 276 din 2005, act normativ special, care derogă de la regulile dreptului comun, fiind o reglementare specială.
Fiind vorba de un litigiu comercial, unde respectarea termenelor de onorare a obligaţiilor contractuale este un aspect fundamental, nu se poate trece cu uşurinţă peste nerespectarea unei obligaţii care are şi o reglementare juridică clară: art. 1320 C. civ. şi art. 67 C. com.
Este complet eronată situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, în sensul că SC U. SRL şi-a îndeplinit cu bună- credinţă obligaţia contractuală de livrare la termenul stabilit.
Instanţa de apel reţine, în considerente, o situaţie de fapt absolut falsă şi nedovedită: că reclamanta a indicat telefonic numele lui P.B., persoană care nici măcar nu deţinea calitatea de angajat la societate, pentru a lua în primire utilajul, acesta fiind primit la domiciliul său, la o distanţă de 20 km. de ferma reclamantei.
Toate aceste aspecte determină susţinerea reclamantei că instanţa de apel a schimbat înţelesul clar şi lămurit al pricinii, denaturând actul juridic dedus judecăţii şi faptele juridice dovedite prin probe aflate la dosar, aspect care se constituie, în drept, într-un alt motiv de recurs, respectiv art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta- intervenientă în numele altei persoane D.A.D.R. Mehedinţi a invocat, în recursul formulat, care poate fi încadrat în drept în prevederile pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., următoarele motive:
Instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia şi a pronunţat o decizie cu aplicarea greşită a legii.
Instanţa de apel a luat în calcul faptul că SC U. SRL a livrat, fiind de bună- credinţă, utilajul la data de 22 mai 2006 şi a motivat că S.C. V.C. SRL a acceptat livrarea chiar peste termenul prevăzut în factura proformă, iar reaua- credinţă a instituţiei sale a constat în faptul că, la solicitarea directorului SC. V.C. SRL, s-a emis un nou aviz pentru cumpărarea unui utilaj de la altă societate comercială.
A considerat recurenta că instanţa de apel, în loc să cerceteze corespunzător probele din dosarul cauzei, şi anume, să observe dacă la predarea utilajului a fost înştiinţată (notă telefonică, fax, scrisoare, etc.) şi instituţia sa, care plătea subvenţia de 45% din valoarea utilajului şi dacă apelanta şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 6 lit. f) din HG 276 din 2005, care menţionează faptul că furnizorul are obligaţia ca în termen de 3 zile de la livrarea utilajului să înainteze Direcţiei Agricole factura de plată şi procesul- verbal de recepţie al utilajului şi SC U. SRL nu le-a respectat, nefăcând dovada acestora, s-a rezumat la faptul că instituţia recurentei- interveniente a fost de rea credinţă, dar nu a motivat corespunzător în ce a constat aceasta.
A mai susţinut recurenta- intervenientă că, în conformitate cu art. 969 C. civ., convenţiile legal încheiate au putere de lege între părţile contractante, creând drepturi şi obligaţii de ambele părţi. În conformitate cu art. 67 C. com., SC V.C. SRL este îndreptăţită să ceară rezoluţiunea contractului care a intervenit de drept, întrucât aceasta şi-a îndeplinit obligaţiile plătind preţul stabilit, fără însă a primi în schimb utilajul conform înţelegerii.
În concluzie, recurenta- intervenientă consideră că instanţa de apel nu a analizat corespunzător probele din dosarul cauzei, a interpretat greşit actul dedus judecăţii, luând în calcul numai apărarea apelantei şi a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii.
Examinând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Referitor la recursul formulat de recurenta- reclamantă SC V.C. SRL Corcova, Înalta Curte apreciază că motivele invocate în susţinerea acestuia sunt întemeiate.
Cu privire la primul motiv de recurs, întemeiat în drept pe prevederile pct. 6 al art. 304 C. proc. civ., instanţa de recurs constată că instanţa de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, admiţând cererea reconvenţională şi obligând intimata- reclamantă să ridice utilajul. Or, în condiţiile în care, prin motivele de apel formulate, pârâta SC U. SRL Craiova nu a formulat o asemenea solicitare şi nu a dezvoltat critici legate de respingerea cererii sale reconvenţionale (cerere reconvenţională care, de altfel, nu a fost timbrată nici la fond, şi nici în apel), instanţa nu se poate subroga voinţei părţii.
Constatând că instanţa de apel s-a pronunţat ea însăşi asupra fondului cauzei, acordând, în acest caz, ceea ce nu s-a cerut, fiind încălcat astfel principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, Înalta Curte apreciază că este funcţional motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs invocat, recurenta- reclamantă critică Decizia atacată, apreciind, în mod întemeiat, că aceasta s-a dat cu încălcarea legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Având în vedere dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii"; constatând că, deşi prin primul motiv de apel formulat, intimata- pârâtă SC U. SRL Craiova a invocat excepţia prematurităţii acţiunii, instanţa de apel nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra acestei excepţii, în considerentele hotărârii pronunţate nefiind inserată nici o motivare referitoare la excepţia invocată, Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiat şi acest motiv de recurs.
Urmează a fi primite şi celelalte critici formulate de către recurenta- reclamantă, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constatându-le întemeiate.
Reclamanta şi-a întemeiat cererea şi pe dispoziţiile art. 67 C. com., invocând contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta ca fiind reglementat de HG nr. 276/2005, iar instanţa de apel îşi motivează Decizia pe dispoziţiile art. 1295 C. civ., ignorând astfel reglementarea juridică specială, care se completează cu regulile stipulate prin art. 64-67 C. com., motivarea fiind străină de natura pricinii.
Cât priveşte ultimul motiv de recurs, deşi recurenta- reclamantă invocă dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greşită a vreunui act juridic dedus judecăţii, ci la greşita interpretare a probelor, în ce priveşte îndeplinirea obligaţiei contractuale de livrare a utilajului la termenul stabilit.
Şi recursul formulat de către intervenienta în numele altei persoane Direcţia D.A.D.R. Mehedinţi este fondat, instanţa de apel pronunţând o decizie cu aplicarea greşită a legii.
În speţă, instanţa de control judiciar a realizat o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 969 C. civ. şi art. 67 C. com. Potrivit art. 969 C. civ. „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante"; or, neîndeplinirea obligaţiei asumate prin contractul încheiat face intervenită rezoluţiunea de drept a contractului, dispoziţii legale aplicate în mod greşit de către instanţa de apel.
Celălalt motiv de recurs invocat, întemeiat pe pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., este nefondat, fiind expuse deja argumentele reţinute de către instanţa de recurs, o asemenea critică fiind formulată şi de către recurenta- reclamantă SC V.C. SRL Corcova.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 313 C. proc. civ., va admite recursurile reclamantei SC V.C. SRL Corcova şi al intervenientei în numele altei persoane D.A.D.R. Mehedinţi împotriva deciziei nr. 110 din 16 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, va casa Decizia şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile reclamantei SC V.C. SRL Corcova şi al intervenientei în numele altei persoane D.A.D.R. Mehedinţi împotriva deciziei nr. 110 din 16 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3268/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3271/2008. Comercial → |
|---|
