ICCJ. Decizia nr. 3333/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3333/2008
Dosar nr. 4316/86/2007
Şedinţa publică de la 12 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 3 mai 2006 reclamantul A.D.D., în contradictoriu, cu pârâta SC O. SA - Sucursala Suceava a solicitat obligarea pârâtei să desfiinţeze pe cheltuiala sa, acoperişul clădirii în care se află sediul SC O. SA Suceava, iar în caz de refuz, autorizarea sa de a executa această lucrare pe cheltuiala pârâtei. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor provocate prin construirea acestui acoperiş.
Judecătoria Suceava, prin sentinţa nr. 3778 din 2 noiembrie 2006 a respins, ca nefondată acţiunea şi cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A.D.D., soluţionat de Tribunalul Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 6 din 21 noiembrie 2007, prin care a admis apelul, a anulat sentinţa atacată şi a reţinut cauza pentru judecarea în fond, cu motivarea că Judecătoria Suceava a soluţionat cauza cu încălcarea normelor de competenţă materială, prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., în cazul litigiilor comerciale al căror obiect este neevaluabil în bani.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 4316/86/2007, iar prin sentinţa nr. 3034 din 29 octombrie 2007 s-a respins ca nefondată acţiunea reclamantului A.D.D., reţinându-se că reclamantul şi-a restrâns acţiunea, în sensul că a renunţat la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 29 din 25 februarie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantului A.D.D., reţinându-se din probele administrate la instanţa de fond, că lucrările executate de către pârâtă prezintă o calitate corespunzătoare, neexistând deficienţe care să afecteze rezistenţa şi stabilitatea construcţiei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamantul A.D.D. a declarat recurs, apreciind că în mod nelegal instanţa de apel a respins ca nefondat apelul său, fiind încălcate dispoziţiile art. 201 pct. 5 C. proc. civ., care îi ofereau posibilitatea desemnării unui expert parte, la momentul efectuării expertizei în construcţii.
Totodată tabelul privind acordul proprietarilor pentru amenajarea spaţiului în litigiu nu prezintă număr de înregistrare şi, nu este posibil ca la data de 24 martie 2001 să se încheie procesul de recepţie calitativă, când abia la data de 3 august 2001 s-a eliberat autorizaţia de construire, toate aceste motive nefiind, în măsură să facă dovadă asupra respectării condiţiilor impuse de legislaţie în privinţa realizării construcţiei. Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte, care în drept se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente :
În mod corect, instanţa de apel a respins apelul reclamantului A.D.D., reţinându-se din probele administrate la instanţa de fond, că lucrările de amenajare şi extindere a sediului pârâtei SC O. SA - sucursala Suceava s-au făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, respectiv, certificatul de urbanism din 21 septembrie 2000, autorizaţia de construire nr. 163 din iunie 2001, acordul propietarilor, inclusiv acordul fostului proprietar al apartamentului reclamantului Isopescu Mircea, iar concluziile raportului de expertiză arată că s-au respectat prevederile din proiect şi că lucrările executate sunt de bună calitate, nefiind constatate deficienţe care să afecteze rezistenţa şi stabilitatea construcţiei.
Susţinerea recurentului, potrivit căruia i s-a încălcat dreptul de a beneficia de un expert parte la efectuarea expertizei dispuse în cauză, nu poate fi primită, atâta vreme cât nu s-a solicitat acest lucru, iar instanţa, potrivit dispoziţiilor art. 292 C. proc. civ., a încuviinţat şi administrat probele a căror necesitate rezultă din dezbateri.
În ceea ce priveşte tabelul privind acordul proprietarilor pentru amenajarea spaţiului în litigiu, se constată că, acesta a fost parafat şi semnat de ambele părţi, iar critica adusă procesului-verbal de recepţie calitativă, în sensul că acesta ar fi fost încheiat la data de 24 martie 2001, deci înainte de 3 august 2001, data când s-a eliberat autorizaţia de construire, nu are suport legal, întrucât recepţionarea lucrărilor s-a făcut conform procesului-verbal la data de 28 februarie 2003 (fila 93 dosar fond).
Aşa fiind, potrivit dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A.D.D. împotriva Deciziei nr. 29 din 25 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3331/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3334/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
