ICCJ. Decizia nr. 3438/2008. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3438/2008
Dosar nr. 2600/104/2007
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 464 din 1 octombrie 2007, a Tribunalul Olt, secţia comercială, s-a admis acţiunea promovată de reclamanta SC O.T. SRL Balş în contradictoriu cu pârâta SC I. SRL Balş şi s-a constatat intervenită vânzarea - cumpărarea imobilului „Restaurant Central” din Balş, Judeţul Olt în suprafaţă de 618,76 mp şi teren aferent în suprafaţă de 1.188,40 mp, hotărârea ţinând loc de act autentic de vânzare - cumpărare; cererea reconvenţională promovată de pârâtă a fost respinsă ca neîntemeiată, prin aceiaşi hotărâre.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că prin înscrisul sub semnătură privată denumit contract de vânzare - cumpărare încheiat la 3 mai 2005 părţile au convenit asupra vânzării - cumpărării bunului imobil cu obligaţia de a se perfecta ulterior în formă autentică contractul întrucât obiectul vânzării includea şi teren.
Înscrisul conţinea menţiunea că preţul a fost achitat conform facturii din 30 aprilie 2005 iar cumpărătorul a intrat în posesia imobilului situaţie recunoscută de pârâtă.
Instanţa de fond a reţinut ca nedovedită susţinerea contrară menţiunii din înscris în sensul că preţul nu s-ar fi plătit, reţinând că acesta chiar dacă nu este determinat este determinabil, prin trimiterea pe care înscrisul o face la factură.
Stabilind că părţile şi-au îndeplinit obligaţiile principale de plată a preţului şi de predare a bunului conform art. 1313, 1361-1362 C. civ. şi că acţiunea reclamantei îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 111 C. proc. civ. instanţa a admis cererea în sensul mai sus arătat.
În contra sentinţei a declarat apel pârâta,, criticile acesteia cu privire la nepronunţarea asupra a ceea ce s-a cerut, acordând mai mult decât s-a cerut cât priveşte constatarea ca valabilă a vânzării - cumpărării, promisiunea de vânzare - cumpărare fiind şi fără obiect întrucât terenul la care aceasta face referire nu este determinat, au fost admise de instanţa de apel, respectiv de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, care, prin Decizia nr. 58 din 5 martie 2008, a admis apelul, a schimbat sentinţa apelată, a respins acţiunea ca neîntemeiată şi a admis cererea reconvenţională dispunând rezoluţiunea convenţiei de vânzare - cumpărare încheiată de părţi la 3 mai 2005, cu repunerea parţilor în situaţia anterioară.
Instanţa de apel a reţinut că prin înscrisul din 3 mai 2005, părţile au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare - cumpărare, un antecontract prin care s-au obligat să vândă, respectiv să cumpere un imobil cu terenul aferent pentru care este necesară forma autentică „ad validitatem”.
În mod greşit însă, instanţa de fond a constatat valabilitatea vânzării imobilelor, reţinând ca fiind achitat preţul vânzării prin ordine de plată emise anterior faţă de menţiunea existentă pe acesta „pentru achiziţionarea de către apelanta - pârâtă a hotelului şi restaurantului „Central” fără să se fi dovedit vreo înţelegere în sensul susţinut de reclamantă.
În ce priveşte terenul aferent construcţiei, instanţa de fond s-a substituit voinţei părţilor când a constatat întemeiată vânzarea pentru suprafaţa de 1.188,40 mp deoarece, susţine instanţa de apel, convenţia de vânzare - cumpărare nu determină acest teren.
Pentru aceste motive acţiunea s-a apreciat ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea reconvenţională instanţa de apel a constatat ca fiind îndeplinite condiţiile art. 1020 şi 1021 C. civ. şi drept urmare a admis-o şi a dispus rezoluţiunea convenţiei de vânzare - cumpărare încheiată la 3 mai 2005 iar ca efect al rezoluţiunii a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii convenţiei.
În contra deciziei a declarat recurs reclamanta pentru motivele care urmează:
1. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. constând în interpretarea greşită a clauzelor contractului prin schimbarea naturii actului juridic dedus judecăţii, calificându-l după promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare deşi părţile l-au denumit vânzare - cumpărare, obiectul vânzării constituindu-l două bunuri distincte: construcţie şi teren, calificarea instanţei fiind valabilă numai pentru teren;
Părţile şi-au îndeplinit obligaţiile de plată a preţului şi de predare a bunului, instanţa de apel reţinând greşit că preţul nu a fost plătit, factura din 30 aprilie 2005 fiind o dovadă în acest sens şi tot greşit a reţinut că terenul nu este determinat el fiind aferent construcţiei şi deci determinabil.
2. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. constând în faptul că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină pentru unele dispoziţii iar pentru altele cuprinde motive contradictorii cum sunt cele pentru dovada preţului.
Intimata nu a depus întâmpinare la dosar.
Recursul este fondat pentru considerentele care urmează:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi al cererii reconvenţionale privesc aceeaşi convenţie de vânzare-cumpărare concretizată în înscrisul sub semnătură privată pe care părţile l-au semnat la data de 3 mai 2005, intitulat „contract de vânzare - cumpărare”.
Deşi este incontestabil acest lucru, instanţa de apel califică diferit convenţia în speţă, apreciind-o ca fiind promisiune bilaterală de vânzare - cumpărare netranslativă de proprietate, când analizează temeinicia acţiunii promovată de reclamantă şi drept contract de vânzare-cumpărare, translativ drept proprietate, când analizează cererea reconvenţională, şi când, în raport de art. 1020, 1021 C. civ. dispune rezoluţiunea acesteia şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării reclamantei la restituirea imobilului respectiv a restaurantului „Central Balş” şi a terenului aferent de 1180,40 mp situat în Balş.
Motivul rezoluţiunii reţinut de instanţă constă în neexecutarea obligaţiei de plată a preţului de către cumpărător, respectiv de reclamantă a cărei obligaţie este reţinută ca fiind specifică contractului de vânzare-cumpărare iar nu promisiunii bilaterale de vânzare -cumpărare în raport cu care este analizată numai acţiunea sa.
Drept urmare, motivarea deciziei atacate cu recurs este contradictorie, considerentele în respingerea acţiunii şi cele în admiterea cererii reconvenţionale excluzându-se reciproc, fapt ce echivalează cu o nemotivare care face imposibilă verificarea legalităţii deciziei atacate, motiv care atrage casarea acesteia şi trimiterea pentru rejudecare.
2. În virtutea rolului activ, instanţa va pune în discuţia părţilor obiectul acţiunii promovate de reclamantă în sensul dacă calificarea pe care aceasta a dat-o prin acţiune priveşte numai terenul obiect al convenţiei pentru a cărui înstrăinare era necesară forma autentică ad validitatem conform legii în vigoare la acea epocă, Legea nr. 54/1998 art. 2 şi este necesară şi în prezent, conform Legii nr. 247/2005, Titlul X, art. 2 care, spre deosebire de legea veche, prevede posibilitatea confirmării antecontractului de vânzare prin hotărâre judecătorească, sau dacă priveşte şi construcţia a cărei înstrăinare se poate face numai prin înscris sub semnătură privată.
Drept urmare, instanţa de apel dispunând rezoluţiunea vânzării şi întoarcerea prestaţiilor, greşit a recunoscut, implicit, validitatea acestuia şi pentru teren care este determinat prin convenţie ca fiind „teren aferent construcţiei” şi pe care instanţa îl identifică prin suprafaţă.
3. Cu ocazia rejudecării instanţa de apel va avea în vedere şi calificarea pe care pârâta o dă convenţiei ca fiind de vânzare - cumpărare pentru construcţie şi faptul că aceasta nu contestă cuantumul preţului convenit ci numai modalitatea de plată a acestuia.
Cu privire la acest aspect trebuie observat că, contractul în speţă, încheiat la 3 mai 2005 fiind semnat şi parafat de ambele părţi, menţiunea pe care acesta o conţine cu privire la plata integrală a preţului face dovada realităţii ei până la înscrierea în fals, conform art. 1176 C. civ.
Preţul vânzării la care referă contractul ca fiind plătit deşi nu a fost determinat prin cuantum el este determinabil prin raportarea la suma înscrisă în factura din 30 aprilie 2005, chiar pârâta, când prin cererea reconvenţională solicită rezoluţiunea vânzării, necontestându-i realitatea şi cuantumul ci, aşa cum deja s-a arătat, numai modalitatea de plată.
Pârâta îşi reconfirmă această poziţie când, prin cererea de lămurire a dispozitivului deciziei atacate (pag. 246 apel), precizează din nou că ea şi-a executat obligaţia de predare a bunului dar că reclamanta cumpărătoare nu şi-a executat obligaţia de plată, cererea în rezoluţiune nefiind, de altfel, întemeiată pe dispoziţiile art. 1303 C. civ., privind condiţiile preţului ci pe art. 1365 C. civ., privind neplata acestuia.
4. Faţă de cele ce preced Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare, în raport de prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC O.T. SRL Balş împotriva Deciziei comerciale nr. 58 din 5 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3435/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3439/2008. Comercial. Reziliere contract.... → |
|---|
