ICCJ. Decizia nr. 3452/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3452/2008
Dosar nr.1870/97/2006
Şedinţa publică de la 19 noiembrie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă,
Prin sentinţa civilă nr. 1772/CA/2006 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 1870/97/2006 a fost respinsă acţiunea introdusă de reclamanta Exploatarea Minieră Uricani împotriva pârâtei SC A.I.P. SRL Petroşani.
Pentru a pronunţa sentinţa instanţa de fond a reţinut că suma pretinsă de reclamantă priveşte perioada anului 2000 şi 2002 şi reprezintă diferenţa dintre valoarea prestaţiilor facturate conform devizelor de lucrări întocmite de pârâtă sumele achitate de beneficiari şi contravaloarea prestaţiei la tarife de către SC E. SA.
Întrucât din procesul-verbal din 10 decembrie 2002 rezultă că verificarea a fost efectuată în perioada 15 octombrie 2002 - 10 decembrie 2002 şi a cuprins perioada 2000 - semestrul I 2002, dreptul la acţiune s-a născut până la sfârşitul semestrului I 2002, astfel că introducerea acţiunii doar la 28 decembrie 2005 determină constatarea prescripţiei extinctive prevăzute de Decretul nr. 167/1958.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta CN H SA - Exploatarea Minieră Uricani, solicitând desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Hunedoara.
În dezvoltarea motivelor de apel se susţine că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, întrucât dreptul de acţiune începe să curgă de la data la care unitatea a cunoscut producerea prejudiciului - respectiv data când s-a înregistrat la apelantă procesul-verbal din 10 decembrie 2002 întocmit de organele de control fiscal, respectiv 30 decembrie 2002.
S-a mai susţinut că a promovat în cursul anului 2005 o cerere pentru emiterea somaţiei de plată, care a fost respinsă pe fond şi nu pe excepţie.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr.30/A pronunţată la data de 9 martie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta CN H. SA - Exploatarea Minieră Uricani cu motivarea că dreptul la acţiune al reclamantei s-a născut la data efectuării plăţii apreciată ca nedatorată şi nu la data înregistrării la CN H SA a procesului verbal din 10 decembrie 2002 încheiat de Direcţia de Control Fiscal Deva, pârâta îndeplinindu-şi obligaţiile contractuale asumate prin contractul de prestări servicii nr. 5005/1999 şi că introducerea cererii pentru emiterea somaţiei de plată în temeiul O.G. nr. 5/2001 în cursul anului 2005 nu constituie o cauză de întrerupere a prescripţiei.
În termen legal, reclamanta CN H SA - Exploatarea Minieră Uricani a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată în apel solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi a sentinţei şi rejudecând cauza admiterea acţiunii reclamantei.
Prin motivele de recurs invocate, reclamanta a arătat că instanţa în mod greşit a respins pe cale de excepţie acţiunea sa întrucât neîntemeiat a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art.8 din Decretul nr. 167/1958 deoarece pârâta nu este autoarea unei fapte ilicite producătoare de prejudicii.
Recurenta a arătat în contextul motivului de recurs anterior menţionat că fapta ilicită cauzatoare de prejudicii în materie comercială constă în neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a unei obligaţii contractuale. Conţinutul contractului trebuie înţeles în sens larg nu numai cu luarea în considerare a clauzelor expres prevăzute dar şi a urmărilor pe care echitatea, obiceiul sau legea le dau obligaţiilor după natura lor conform art. 970 C. civ. Astfel fapta ilicită a intimatei-pârâte constă în îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale aşa cum de altfel a reţinut şi organul de control la punctul III.3 paragraf 3 (pag. 17) din procesul-verbal intermediar din 10 decembrie 2002.
Printr-un alt motiv de recurs reclamanta arată că instanţa de apel nu a dezbătut (analizat) al doilea motiv de apel invocat şi anume faptul că s-a efectuat o plată nedatorată aşa cum de fapt şi instanţa de fond a reţinut în sentinţă.
Recurenta arată că producerea pagubei a fost constatată de către Direcţia de Control Fiscal Deva prin procesul-verbal intermediar din 10 decembrie 2002 înregistrat la CN H. SA în data de 30 decembrie 2002. Până la comunicarea actului de control EM Uricani nu a avut cunoştinţă de faptul că intimata i-a produs o pagubă în timpul derulării contractului dintre cele două părţi.
Prin urmare, arată recurenta, numai la data înregistrării procesului-verbal anterior menţionat, a cunoscut faptul că s-a produs o pagubă, că plata efectuată nu a fost datorată şi se impune recuperarea ei. Deci, dreptul la acţiune a luat naştere la data înregistrării procesului verbal, dată de la care începe să curgă şi termenul de prescripţie.
În drept reclamanta a motivat recursul în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul declarat de reclamantă nu este fondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Din analiza primului motiv de recurs invocat rezultă că instanţa de apel ca de altfel şi instanţa fondului corect au respins acţiunea ca fiind prescrisă, reţinând că dreptul la acţiune al reclamantei s-a născut la data plăţii prestaţiilor, fiind deci - aplicabil cauzei art. 3 coroborat cu art. 7 din Decretul 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.
Soluţionarea cauzei pe excepţia prescripţiei face inutilă analizarea motivelor de fond astfel că nu se poate reproşa instanţei de apel neanalizarea criticilor referitoare la plata nedatorată.
Având în vedere că nu a intervenit nicio o cauză de suspendare a cursului prescripţiei şi nici de întrerupere a acesteia, hotărârea recurată este legală.
În consecinţă, decizia recurată fiind legală, recursul reclamantei va fi respins în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta CN H SA - Exploatarea Minieră Uricani împotriva deciziei nr. 30/A din 9 martie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3448/2008. Comercial. Atragerea răspunderii... | ICCJ. Decizia nr. 3453/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
