ICCJ. Decizia nr. 3448/2008. Comercial. Atragerea răspunderii administratorilor. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3448/2008
Dosar nr. 15/110/2004
Şedinţa publică de la 19 noiembrie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă;
Prin decizia nr. 957 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 decembrie 2007 în Dosarul nr. 15/110/2004 a fost admisă excepţia şi constatat perimat recursul declarat de pârâţii C.D., C.L., L.V.G. şi B.P. împotriva sentinţei civile nr. 282 din 5 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bacău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC S.W. SRL Livezi - prin lichidator SC I.E.I.P.U.R.L. SRL Bacău şi intimata-intervenientă în nume propriu Agenţia Judeţeană pentru ocuparea Forţei de Muncă Bacău.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin încheierea pronunţată la data de 27 februarie 2007 în Dosarul nr. 15/110/2004 s-a dispus în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ. suspendarea judecării recursurilor declarate de recurenţii C.D., C.L., L.V.G. şi B.P., iar la 10 septembrie 2007 intimata lichidator SC I.E.I.P.U.R.L. SRL Bacău a solicitat să se constate perimarea recursurilor, în temeiul art. 248 C. proc. civ. motivând că au trecut 6 luni de la data pronunţării încheierii de suspendare.
Împotriva deciziei civile 957 din 4 decembrie 2007 pârâtul L.G. a formulat contestaţie în anulare motivată de faptul că pentru termenul din 22 februarie 2007 când s-a suspendat cauza în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., procedura de citare cu el, nu a fost legal îndeplinită.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 207 din 11 martie 2008 a respins ca nefondată contestaţia în anulare promovată de contestatorul L.V.G. cu motivarea în esenţă că, obiectul cauzei fiind legea falimentului, dovada realizării procedurii de citare s-a făcut, aşa cum prevede legea, în forma electronică a buletinului insolvenţei şi contestatorul a fost parte a procedurii deoarece s-a solicitat răspunderea administratorului statutar, astfel că este nefondată susţinerea sa, în sensul că nefiind parte în procedura insolvenţei nu trebuia citat conform prevederilor speciale.
Cu petiţia înregistrată la data de 5 decembrie 2007 pârâtul L.V.G. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 957 din 4 decembrie 2007, prin care i-a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2000 privind procedura insolvenţei şi a fost constatată perimarea recursului declarat de pârâţi.
Prin motivele de recurs invocate recurentul a arătat că a ridicat în faţa instanţei de recurs investită cu soluţionarea cererilor de respingere pe rol şi constatarea perimării, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2006 privind insolvenţa, cu motivarea că aceste dispoziţii aduc o gravă atingere accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, drepturi fundamentale consacrate prin art. 21 din Constituţia României precum şi prin art. 6 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Astfel arată recurentul, citarea fostului administrator statutar al unei societăţi falite prin procedura buletinului insolvenţei, nu este de natură a asigura certitudinea realizării dreptului la accesul liber la justiţie întrucât o persoană fizică fără pregătire de specialitate în domeniul procedurii speciale a insolvenţei, nu are posibilitatea reală şi certă să afle despre desfăşurarea unui proces care îl priveşte ca particular.
Pârâtul L.V.G. a mai arătat că apreciază ca nelegală soluţia instanţei de respingere ca nemotivată a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2006, care prevăd ca citarea unui participant la procedura insolvenţei să se realizeze doar prin buletinul insolvenţei realizate în formă electronică.
Pentru motivele invocate, recurentul a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei instanţei de recurs pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată.
Recursul declarat de pârât este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului.
Având în vedere aceste dispoziţii, rezultă că hotărârea prin care s-a constat perimat recursul pârâţilor, fiind o hotărâre irevocabilă, nu mai poate fi atacată cu recurs.
În cea ce priveşte, critica formulată de către pârât cu privire la faptul că în practicarea deciziei atacate în mod nelegal i s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că nu este fondată având în vedere că judecata recursului era suspendată de peste 6 luni, iar instanţa de recurs nu putea decât să se pronunţe asupra excepţiei perimării.
În consecinţă, recursul declarat de pârât va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul L.V.G. împotriva încheierii din 4 decembrie 2007 şi a deciziei civile nr. 957 din 4 decembrie 2007 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 19 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3408/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 3452/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
