ICCJ. Decizia nr. 356/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 356/2008
Dosar nr. 2970/1/2007
Şedinţa publică din 5 februarie 2008
Asupra contestaţiilor în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 1106/ E din 12 mai 2003, a admis acţiunea reclamantei SC S. SA împotriva pârâţilor P.I., L.V., I.V., SC V. SA şi A.P.A.P.S., a anulat hotărârile A.G.E.A. nr. 71, 72 şi 73 din 25 noiembrie 2000 şi actul adiţional la statutul reclamantei, a dispus radierea din registrul comerţului a operaţiunii efectuate, a suspendat judecata cererii de obligare a pârâţilor la daune.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia comercială nr. 1098 din 27 octombrie 2003, a admis recursurile pârâţilor P.I., L.V., I.V., SC V. SA, a casat sentinţa tribunalului şi a trimis cauza spre rejudecare, întrucât procedura de citare cu SC R. SRL Iaşi, rezultată din divizarea SC V. SA nu a fost îndeplinită.
Contestaţia în anulare împotriva acestei decizii a fost respinsă de Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 1262 din 8 noiembrie 2003.
În rejudecare, SC R. SRL Bucureşti a intervenit printr-o cerere prin care, în calitatea sa de acţionar majoritar al reclamantei, solicită admiterea acţiunii şi anularea hotărârilor A.G.E.A. din 25 noiembrie 2000.
Prin sentinţa civilă nr. 848/ E din 9 noiembrie 2004, tribunalul a respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi cererii de intervenţie, a admis acţiunea şi cererea de intervenţie accesorie, a anulat hotărârile 71, 72 şi 73 adoptate de A.G.E.A. SC S. SA Iaşi, actul adiţional la actul constitutiv al reclamantei şi actul constitutiv al SC V. SA precum şi hotărârea nr. 1 A.G.E.A. SC V. Iaşi din 14 iunie 2001; a anulat proiectul de divizare a SC V. SA şi a actului adiţional la actul constitutiv al SC R. SRL Iaşi; a dispus radierea din registrul comerţului a menţiunilor efectuate şi a luat act de renunţarea la capătul de cerere privind plata despăgubirilor.
Prin sentinţa civilă nr. 212/ E din 19 2005, tribunalul completează dispozitivul sentinţei civile nr. 848/E/2004 dispunând ca toate bunurile care au fost incluse în capitalul social al SC V. SA Iaşi în sumă de 562.475.000 lei precum şi pasivul de o valoare egală să revină în capitalul social al reclamantei.
Soluţionând apelurile declarate de pârâţii SC V. SA, SC R. SRL, I.V., P.I. şi L.V., Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 3/ A/com din 15 mai 2006, a respins cererile, considerând nefondate excepţiile faţă de caracterul absolut al nulităţii hotărârilor A.G.E.A. atacate în raport cu cauza ilicită şi frauda la lege, iar pe fond a constatat încălcarea normelor privind divizarea societăţii comerciale (art. 8 din Legea nr. 82/1991, HG nr. 500/1995, art. 32 din Legea nr. 99/1999, art. 145 şi 241 din Legea nr. 31/1990).
Prin Decizia nr. 1003 din 7 martie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondate, recursurile de pârâţii L.V. şi SC V. SA Iaşi împotriva deciziei nr. 3 din 15 mai 2006 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, considerând că excepţiile invocate de pârâţi au fost corect soluţionate şi motivate de instanţa de apel, admisibilitatea lor fiind dependentă de calificarea juridică dată de instanţă nulităţilor, nu au fost motive contradictorii în considerentele hotărârii judecătoreşti atacate, iar prevederile art. 56 din Legea nr. 31/1990 nu sunt aplicabile.
Cu privire la depăşirea atribuţiilor instanţelor judecătoreşti, instanţa de recurs a considerat că prin completarea sentinţei nr. 848/2004 nu s-au consfinţit decât consecinţele ce decurgeau din constatarea nulităţii absolute a hotărârilor A.G.E.A. iar în legătură cu încălcarea normelor de procedură, recurentul se află în eroare faţă de instituţiile de drept procesual şi cele de drept substanţial.
Ultimul motiv de recurs a fost analizat de instanţă în raport cu prevederile pct. 8 din art. 304 C. proc. civ., aplicarea OUG nr. 88/1998 şi a Legii nr. 99/1999 fiind pertinentă faţă de măsura divizării luată în vederea privatizării societăţilor comerciale; iar motivul de ordine publică, lipsa calităţii procesuale active, în raport cu natura juridică a nulităţii a fost considerat nefondat, orice persoană interesată având deschisă calea acţiunii judiciare.
Împotriva deciziei astfel pronunţată, pârâta SC V. SA Iaşi a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (2) C. proc. civ., susţinând că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra motivului de ordine publică privind calitatea procesuală a reclamantei.
Prin contestaţia în anulare formulată de pârâtul L.V. întemeiată pe aceleaşi prevederi legale, se susţine omisiunea cercetării motivului de recurs privind excepţia prescripţiei dreptului la acţiunea susţinută prin neretroactivitatea legii (Legea nr. 137/2002, nr. 161/2003 şi HG nr. 577/2002) consfinţită de prevederile art. 15 din Constituţia României.
Prin încheierea din 16 octombrie 2007, instanţa, având în vedere identitatea de părţi şi de obiect a litigiului, în temeiul dispoziţiilor art. 164 C. proc. civ., a dispus conexarea cauzelor.
Contestaţia în anulare urmează a fi admisă.
Cale extraordinară de atac de retractare, contestaţia în anulare împotriva hotărârilor date de instanţa de recurs este admisibilă în situaţia în care respingând recursul sau admiţându-l în parte instanţa a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Într-o dezvoltare amplă dar ambiguă a motivelor de recurs, recurenta evocă tardivitatea acţiunii de anulare a hotărârilor A.G.A. în raport cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990, art. 61 şi 62 astfel cum erau reglementate, la momentul promovării acţiunii, totodată evocă lipsa căilor de atac împotriva încheierii judecătorului delegat la registrul comerţului prin care s-a consemnat divizarea SC S. SA şi înfiinţarea SC V. SA
Instanţa de recurs, în considerarea acestei expuneri, nu a analizat aspectele determinate prin motivarea ambiguă privind excepţiile invocate, circumstanţiate însă în susţinerea motivelor prezentei contestaţii.
Astfel, raportarea caracterului nulităţii la momentul întocmirii actului în considerarea neretroactivităţii legii nu a fost avut în vedere în considerentele hotărârii judecătoreşti atacate după cum nici argumentele privind rămânerea definitivă prin neatacare a încheierilor judecătorului delegat la registrul comerţului.
Caracterul absolut sau relativ al nulităţilor rezolvă evident chestiunea excepţiilor invocate, însă instanţa a omis în considerentele expuse stabilirea aplicării în timp a legii şi implicit a termenului în care hotărârea A.G.A. putea fi atacată, având în vedere legislaţia existentă la momentul întocmirii actului atacat.
Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 318 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite contestaţia în anulare formulată de contestatorii L.V. şi SC V. SA Iaşi împotriva deciziei nr. 1003 din 7 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe care o va anula, stabilind termen pentru judecarea recursului la 20 mai 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de SC VICOM SA Iaşi împotriva deciziei nr. 1003 din 7 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pe care o anulează.
Stabileşte termen pentru judecarea recursului aceleiaşi părţi împotriva deciziei nr. 3 din 15 mai 2006 a Curţii de Apel Iaşi la data de 20 mai 2008. Cu citarea părţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1905/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 619/2008. Comercial → |
|---|
