ICCJ. Decizia nr. 3568/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3568/2008
Dosar nr. 699/30/2006
Şedinţa publică de la 27 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC I. SA Timişoara prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Timiş, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună intabularea în proprietatea SC I. SA a imobilului situat în Timişoara, înscris în C.F. Timişoara respectiv două spaţii cu altă destinaţie la parterul blocului şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 3425 din 30 martie 2006 a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de reclamantă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.
Prin sentinţa civilă nr. 1236 din 21 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş, s-a respins acţiunea formulată de reclamantă reţinându-se în esenţă că din înscrisurile depuse la dosar reiese că apartamentul din blocul ce figurează pe listele anexe ale contractelor încheiate între reclamantă şi F.P.F. respectiv F.P.P. este descris ca fiind apartament de locuit şi care în prezent se află în proprietatea lui I.M. şi M. dobândit de către aceştia prin contract de vânzare-cumpărare în anul 1996, spaţiul revendicat de către reclamantă este un spaţiu cu o altă destinaţie şi nu este evidenţiat în anexele la contractele de vânzare-cumpărare încheiate între F.P.S., F.P.P. şi reclamantă.
Din extrasul de C.F. în extenso depus la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a solicitat intabularea dreptului său de proprietate asupra spaţiului aflat în litigiu, cererea fiindu-i respinsă de Biroul de C.F. soluţie menţionată de către instanţa de judecată.
Apelul declarat de reclamanta SC I. SA Timişoara împotriva sentinţei instanţei de fond a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 10 din 24 ianuarie 2008.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut că aşa cum a arătat şi prima instanţă Tribunalul Timiş din cercetarea contractelor de vânzare-cumpărare acţiuni inclusiv a anexelor la aceste contracte încheiate de reclamantă cu F.P.S. şi F.P.P. rezultă fără echivoc că pachetele de acţiuni cumpărate nu sunt reprezentate în patrimoniul societăţii comerciale de către spaţiile cu altă destinaţie şi anume dispensare medicale situate la parterul blocului din Timişoara, ci doar locuinţe de serviciu.
Totodată instanţa de apel a arătat că pentru convertirea dreptului de administrare directă sau operativă în drept de proprietate privată, deci a trecerii unui bun din proprietatea statului cu drept de administrare preexistent în favoarea societăţii comerciale, în proprietatea exclusivă a acesteia din urmă este necesară parcurgerea unei alte proceduri şi anume a determinării incidentelor administrate de către societatea comercială conform dispoziţiilor speciale cuprinse în H.G. nr. 834/1991 şi finalizarea acestor proceduri prin obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
În condiţiile eşuării unei astfel de proceduri societatea comercială interesată are într-adevăr dreptul la o acţiune în justiţie pentru recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra bunurilor imobile aflate sub drept de administrare.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta SC I. SA, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii acţiunii introductive astfel cum a fost formulată.
Faţă de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte a invocat din oficiu, excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantă, pentru neîndeplinirea obligaţiei prevăzută de art. 302 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., obligaţie ce i-a fost pusă în vedere recurentei prin încheierea de şedinţă din 16 octombrie 2008.
Astfel, potrivit art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii semnătura recurentei, formalitate în lipsa căreia nu se poate stabili dacă recursul a fost declarat de persoana care are legitimare procesuală.
În conformitate cu dispoziţiile art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a pus în vedere recurentei să îndeplinească această cerinţă a legii, însă aceasta nu s-a conformat până la termenul de astăzi 27 noiembrie 2008, consecinţa nerespectării acestei obligaţii fiind aplicarea sancţiunii legale a nulităţii recursului.
Aşa fiind, în considerarea dispoziţiilor legale sus evocate, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamanta SC I. SA Timişoara împotriva Deciziei civile nr. 10 din 24 ianuarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 27 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3567/2008. Comercial. Procedură... | ICCJ. Decizia nr. 3569/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
