ICCJ. Decizia nr. 3598/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3598/2008
Dosar nr. 1371/122/2006
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 42 din 22 februarie 2007, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, a respins acţiunea promovată de reclamanta SC A. SRL Giurgiu prin lichidator M.C. Sprl având ca obiect restituirea sumei de 48.909 dolari SUA cu titlu de redevenţă, garanţii şi permise acces auto şi persoane, achitată în perioada aprilie 1998 - iunie 2002 în baza contractului de concesiune din 1998 precum şi obligarea la plata sumei de 30.489 dolari SUA reprezentând contravaloare contract de proiectare şi lucrări de investiţii efectuate asupra terenului obiect al cesiunii, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că între părţi s-a încheiat un contract de concesiune din 7 aprilie 1998 având ca obiect o suprafaţă de 3.000 mp teren zona liberă Giurgiu, contract ce a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 310 din 17 aprilie 2003 a Tribunalului Giurgiu, pentru viciu de consimţământ.
Reclamanta, anterior anulării contractului a demarat lucrările pe terenul concesionat fără a fi în posesia autorizaţiilor şi avizelor prevăzute de lege. SC E. SA a avizat negativ la 14 ianuarie 1999 modificarea construcţiei dat fiind linia electrică subterană, situaţie confirmată prin raportul de expertiză.
Faţă de neacordarea avizului de către SC E. SA reclamanta a solicitat diminuarea suprafeţei concesionate.
Instanţa de fond, faţă de împrejurările expuse, a apreciat acţiunea ca fiind neîntemeiată întrucât se baza pe propria culpă.
S-a mai reţinut că anterior anulării derulării contractului prin sentinţă judecătorească, acesta fusese reziliat de drept pentru neexecutarea obligaţiilor de plată de către reclamantă iar restituirea prestaţiilor ca efect al anulării unui contract cu executare succesivă, prin excepţie, nu are loc.
În contra sentinţei a declarat apel reclamanta pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 18 din 22 ianuarie 2008 a respins apelul declarat ca nefondat.
Instanţa de apel, făcând aplicarea art. 1414 C. civ. care consideră ca o locaţiune orice concesiune temporară a unui imobil drept o prestaţie anuală ori sub ce titlu ar fi făcută, regulile de drept comun ale locaţiunii, aplicându-se şi concesiunii, a apreciat că în cazul anulării unui contract cu executare succesivă, cazul în speţă, sunt menţinute efectele produse între momentul încheierii actului şi momentul anulării acestuia.
În acest context s-a reţinut a fi neîntemeiate pretenţiile reclamantei de a i se restitui redevenţele deja achitate.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtei să-i achite contravaloarea permiselor de acces pe terenul concesionat, instanţa de apel a reţinut că acestea au fost stabilite exclusiv în sarcina concesionarei reclamante care de altfel, s-a obligat să suporte toate cheltuielile necesare investiţiei, investiţie pe care la sfârşitul concesiunii urma să o predea în mod gratuit şi liber către concedentă.
S-a mai reţinut că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză, cum greşit susţine apelanta, întrucât obligaţiile a căror executare se solicită au izvor contractual.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs reclamanta SC A. SRL pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare arată că:
1. Motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304.7 C. proc. civ.:
- decizia instanţei de apel conţine motive contradictorii deoarece unele dintre ele vizează acţiunea ca nefondată iar altele ca neîntemeiată;
- conţine, de asemenea, motive străine de natura pricinii.
- îmbogăţirea fără justă cauză a fost invocată ca şi un argument în plus faţă de poziţia incorectă a pârâtului iar nu ca temei de drept al cererii de chemare în judecată.
2. Motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin raportare la art. 112 alin. (4) C. proc. civ. şi art. 129 pct. 4 C. proc. civ.
- instanţa de apel trebuia să analizeze apelul în raport de motivele de fapt şi de drept invocate prin cererea de chemare în judecată şi conform art. 129 alin. (4) C. proc. civ. judecătorii puteau cere explicaţii cu privire la motivarea în drept a cererii de chemare în judecată iar culpa, faţă de existenţa hotărârii de anulare a contractului, nu mai putea fi analizată din nou.
3. Motivul prevăzut de art. 304.8 C. proc. civ.
- Instanţa a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic, obiectul contractului de concesiune, conform art. 2.1 îl constituia concesionarea unei suprafeţe de teren în scopul desfăşurării de activităţi specifice de zonă liberă în care scop trebuia să efectueze investiţii în sensul edificării de spaţii iar nu în sensul reţinut de instanţă de nivelare, terasarea terenului, care au fost executate şi pentru care nu era necesară autorizaţie de construire.
Intimata SC A.Z.I.G. SA a depus întâmpinare la dosar prin care solicita respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică.
Recursul nu este fondat.
1. Cu privire la primul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că, criticile formulate nu au suport în decizia recurată.
Pentru a exista contrarietate între considerente trebuie ca acestea să se excludă reciproc. Or, motivele care tind la respingerea acţiunii ca nefondată sau ca netemeinică nu sunt în situaţia de a se exclude reciproc dată fiind sinonimia termenilor invocaţi.
Referirea la îmbogăţirea fără justă cauză reprezintă un răspuns la susţinerea apelantei cu acest obiect, independent de temeiul de drept invocat în cererea de chemare în judecată, ea neavând o reglementare legală ci constituindu-se într-un principiu jurisprudenţial.
2. Cu privire la motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se constată că, dezvoltarea în fapt nu evocă o schimbare a înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic, nivelarea şi terasarea terenului concesionat fiind şi ea o obligaţie investiţională asupra terenului concesionat premergătoare edificării de spaţii.
3. Nici motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit.
Instanţa de apel a examinat apelul în limita criticilor formulate prin acesta, limită în care apelul este şi devolutiv numai instanţa de fond având obligaţia examinării cererii de chemare în judecată conform art. 129 alin. (4) C. proc. civ., dacă apreciază necesar.
4. Aşa fiind, pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menţinând ca legală decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Giurgiu prin lichidator M.C. Sprl Giurgiu împotriva Deciziei nr. 18 din 22 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3588/2008. Comercial. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 3631/2008. Comercial. Evacuare. Recurs → |
|---|
